ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1224/2009

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1306 din 4 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a

II-a penală, a respins, ca inadmisibile cererile de revizuire formulate de

condamnații R.M. și I.F.

În baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnații au fost obligați la câte 40 lei

cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind

suportat din fondul Ministerului Justiției.

S-a

reținut că prin sentința penală nr. 1423 din 20 noiembrie 2006, Tribunalul

București, secția I penală, prin decizia penală nr. 1342 din 12 martie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpații R.M. și I.F. au fost

condamnați la pedepse rezultante de câte 20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie.

Prin

cererea de revizuire formulată, condamnatul I.F. a susținut că a dat declarații

necorespunzătoare adevărului în cursul cercetării judecătorești, motiv pentru

condamnatul R.M. a solicitat achitarea în baza noii situații de fapt bazată pe

declarațiile coinculpatului numit.

Instanța

de fond a constatat că, pe calea de atac extraordinară a revizuirii, nu se

poate obține o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute

și verificate de instanțele care au soluționat cauza, o astfel de cerere fiind

inadmisibilă.

Curtea

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia penală nr. 15/A din 23 ianuarie 2008, a respins ca

nefondate apelurile celor doi revizuienți.

În

termen legal, împotriva acestei decizii penale a declarat recurs condamnatul R.M.,

solicitând admiterea, casarea hotărârilor pronunțate și, pe fond, admiterea

cererii de revizuire și trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este

fondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Declarațiile

coinculpatului I.F. prin care își asumă singur răspunderea pentru săvârșirea

faptelor pentru care a fost condamnat alături de recurentul revizuient R.M. nu

constituie fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de instanță

la soluționarea cauzei.

În fața

instanței de fond, inculpatul I.F. a susținut exact această poziție procesuală,

de unic autor al infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie,

susținerile sale fiind înlăturate în urma evaluării întregului probatoriu

administrat în cauză.

În

consecință, Înalta Curte constată că în mod întemeiat cererea de revizuire a

condamnatului R.M. a fost respinsă de instanță, întrucât în cauză nu sunt

întrunite cerințele art. 394 C. proc. pen., ci se încearcă numai o înlăturare a

răspunderii penale a revizuientului, de conivență cu coautorul I.F.

Întrucât

pe calea revizuirii nu este permisă prelungirea probatoriului, în condițiile în

care pretinsele noi declarații care ar modifica situația de fapt pe baza căreia

a fost condamnat revizuientul au fost făcute încă din faza cercetării

judecătorești în fața instanței de fond, Înalta Curte va respinge ca nefondat

recursul declarat de R.M.

Recurentul

revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin.

(2) și art. 189 C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul R.M. împotriva deciziei penale nr. 15

din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul revizuient la 260 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2009.