ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 3749 din 21 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C.M.L. împotriva pârâtelor SC A.E.A. SRL Craiova, SC E. SRL și SC A.E. SRL Balș. Prin acțiune, reclamanta a revendicat suprafața de 105 mp situată în tarlaua 112, parcela 101 în comuna Șimnicu de Sus, teren dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 546 din 20 februarie 2004, solicitând obligarea pârâtelor la ridicarea rezervoarelor de carburanți și a rezervorului G.P.L., iar în caz de refuz să fie autorizată la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâtelor. De asemenea, reclamanta a mai solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și obligarea pârâtelor la respectarea distanței legale față de hotar în amplasarea rezervoarelor.

În considerentele sentinței, instanța fondului a reținut că reclamanta a cumpărat prin actul autentic nr. 546 din 20 februarie 2004, suprafața de 3100 mp din acte de la B.C., teren ce se învecinează cu cel al pârâtei SC A.C. SRL și că, din schița cadastrală a terenului rezultă că pe acesta nu există nici un fel de construcție sau rezervoare de combustibil, liniile de hotar existând la data întocmirii cadastrului, respectiv 14 iunie 2001. S-a avut în vedere și faptul că schițele cadastrale ale celor două proprietăți, nu se suprapun, că rezervoarele de combustibil existau și au fost individualizate pe terenul proprietății societății, în timp ce terenul dobândit de reclamantă nu era afectat de aceste construcții care existau anterior dobândirii terenului de către acesta.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 192 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, care a reținut, în raport de criticile invocate, următoarele: Petitul principal din acțiunea dedusă judecății, îl constituie revendicarea suprafeței de 105 mp, cu lățimea de 3,5 m și lungimea de 30 m, celelalte cererii au caracter accesoriu, soluția dată acestora depinzând de soluția dată cererii principale. Cererea în revendicare a fost motivată în fapt și drept și în condițiile în care aceasta a fost respinsă, nu se mai impunea analizarea pe fond a cererilor accesorii și respingându-se în tot acțiunea, implicit instanța s-a pronunțat asupra tuturor cererilor.

O eventuală eroare materială strecurată în practicaua sentinței cu privire la denumirea societății SC A.E.A. SRL Craiova, nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, neputându-se considera că instanța nu s-a pronunțat cu privire la această pârâtă care este chemată în judecată, conform susținerilor apelantei reclamante, doar pentru opozabilitatea hotărârii. În urma examinării probatoriilor administrate în cauză, instanța de apel a reținut că terenul pe care sunt amplasate parțial cele trei rezervoare, este proprietatea societății pârâte, situație în raport de care, tribunalul a apreciat în mod corect că acțiunea reclamantei este neîntemeiată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat nelegalitatea acesteia raportat la nelegala citare a părților din cauză, omisiunea pronunțării asupra tuturor părților și necercetarea fondului cauzei.

Analizând regularitatea introducerii cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. și de prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare se constată că recurenta a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, însă într-un alt cont. Pentru acest motiv, instanța a procedat la citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru în contul corect, indicându-i totodată numărul contului, precum și termenul până la care trebuie efectuată plata. Cum, la termenul stabilit de instanță, când procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, nu s-a făcut dovada conformării celor stabilite de instanță, urmează a se constata că omisiunea recurentei echivalează cu o netimbrare a recursului ceea ce atrage sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997.

Se impune a fi precizat faptul că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la bază constatarea plății timbrului judiciar în conformitate cu prevederile O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurenta - reclamantă B.M.L. (FOSTĂ C.) împotriva deciziei nr. 192 din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca insuficient timbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2009.