ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2143/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin sentința nr. 3749 din 21

iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția comercială, s-a respins

acțiunea formulată de reclamanta C.M.L. împotriva pârâtelor SC A.E.A. SRL

Craiova, SC E. SRL și SC A.E. SRL Balș.

Prin acțiune, reclamanta a

revendicat suprafața de 105 mp situată în tarlaua 112, parcela 101 în comuna

Șimnicu de Sus, teren dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 546

din 20 februarie 2004, solicitând obligarea pârâtelor la ridicarea

rezervoarelor de carburanți și a rezervorului G.P.L., iar în caz de refuz să

fie autorizată la ridicarea acestora pe cheltuiala pârâtelor. De asemenea,

reclamanta a mai solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și

obligarea pârâtelor la respectarea distanței legale față de hotar în amplasarea

rezervoarelor.

În considerentele sentinței,

instanța fondului a reținut că reclamanta a cumpărat prin actul autentic nr. 546

din 20 februarie 2004, suprafața de 3100 mp din acte de la B.C., teren ce se

învecinează cu cel al pârâtei SC A.C. SRL și că, din schița cadastrală a

terenului rezultă că pe acesta nu există nici un fel de construcție sau

rezervoare de combustibil, liniile de hotar existând la data întocmirii

cadastrului, respectiv 14 iunie 2001.

S-a avut în vedere și faptul

că schițele cadastrale ale celor două proprietăți, nu se suprapun, că

rezervoarele de combustibil existau și au fost individualizate pe terenul

proprietății societății, în timp ce terenul dobândit de reclamantă nu era

afectat de aceste construcții care existau anterior dobândirii terenului de

către acesta.

Apelul declarat de

reclamantă împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 192

din 24 iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, care a reținut, în raport de

criticile invocate, următoarele:

Petitul principal din acțiunea

dedusă judecății, îl constituie revendicarea suprafeței de 105 mp, cu lățimea

de 3,5 m și lungimea de 30 m, celelalte cererii au caracter accesoriu, soluția

dată acestora depinzând de soluția dată cererii principale.

Cererea în revendicare a

fost motivată în fapt și drept și în condițiile în care aceasta a fost

respinsă, nu se mai impunea analizarea pe fond a cererilor accesorii și

respingându-se în tot acțiunea, implicit instanța s-a pronunțat asupra tuturor

cererilor.

O eventuală eroare materială

strecurată în practicaua sentinței cu privire la denumirea societății SC A.E.A.

SRL Craiova, nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia, neputându-se

considera că instanța nu s-a pronunțat cu privire la această pârâtă care este

chemată în judecată, conform susținerilor apelantei reclamante, doar pentru

opozabilitatea hotărârii.

În urma examinării

probatoriilor administrate în cauză, instanța de apel a reținut că terenul pe

care sunt amplasate parțial cele trei rezervoare, este proprietatea societății

pârâte, situație în raport de care, tribunalul a apreciat în mod corect că

acțiunea reclamantei este neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs reclamanta, care a invocat nelegalitatea acesteia raportat la

nelegala citare a părților din cauză, omisiunea pronunțării asupra tuturor

părților și necercetarea fondului cauzei.

Analizând regularitatea

introducerii cererii de recurs în raport de dispozițiile art. 302

1

alin.

(2) C. proc. civ. și de prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, cu modificările și completările ulterioare se constată că recurenta

a achitat taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță, însă

într-un alt cont.

Pentru acest motiv, instanța

a procedat la citarea recurentei cu mențiunea achitării taxei de timbru în

contul corect, indicându-i totodată numărul contului, precum și termenul până

la care trebuie efectuată plata.

Cum, la termenul stabilit de

instanță, când procedura de citare cu recurenta a fost legal îndeplinită, nu

s-a făcut dovada conformării celor stabilite de instanță, urmează a se constata

că omisiunea recurentei echivalează cu o netimbrare a recursului ceea ce atrage

sancțiunea anulării recursului ca insuficient timbrat potrivit prevederilor art.

20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997.

Se impune a fi precizat

faptul că soluția de anulare a recursului ca insuficient timbrat are la bază

constatarea plății timbrului judiciar în conformitate cu prevederile O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de recurenta - reclamantă B.M.L. (FOSTĂ C.) împotriva deciziei nr. 192 din 24

iunie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca insuficient timbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 septembrie 2009.