ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2192/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Dolj la data de 10 aprilie 2003, reclamantul D.C., (în prezent J.C.), a chemat în judecată pe pârâtele SC M.C. SRL Vulpeni și SC T. SRL Craiova, solicitând obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 400 m.p., situat în intravilanul municipiului Craiova, tarlaua 84, parcela 10, având ca vecinătăți: la Nord - D.N. 18, la Est – N.M., la Sud - Fabrica Independența iar la Vest -A 10/1 Primărie precum și stabilirea liniei de hotar care desparte cele trei fonduri limitrofe.

Prin sentința civilă nr. 15 din 25 ianuarie 2005, Tribunalul Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins acțiunea, reținând în esență că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 570 din 13 martie 2001 și încheierii de îndreptare a erorii materiale din 14 noiembrie 2001, la data de 13 martie 2001 SC G.P.C. SRL a vândut reclamantului suprafața de 400 m.p. teren situat în intravilanul Municipiului Craiova, în tarlaua 84, parcela 10. Conform adresei nr. 3398 din 10 septembrie 2003 emisă de Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie al județului Dolj, în evidențele O.J.C.G.C. Dolj nu există înregistrată ca fiind întocmită documentația cadastrală pentru terenul în suprafață de 400 m.p.

pe care reclamantul îl revendică și în urma analizării materialului probatoriu administrat în cauză, prima instanță a reținut că terenul revendicat de reclamant nu este ocupat de niciuna dintre pârâte. Împotriva sentinței sus-menționate, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a fi administrată proba cu un nou raport de expertiză. Instanța învestită cu soluționarea recursului, Curtea de Apel Craiova a calificat calea de atac declarată de reclamant, ca fiind apel. Prin încheierea nr. 1600 din 6 mai 2010, înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea dosarului la Curtea de Apel Brașov - secția comercială și a anulat actele procedurale îndeplinite în cauză.

După strămutare, la termenul din 02 septembrie 2010, apelantul a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de fond, respectiv a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, solicitând anularea sentinței nr. 15 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului Dolj și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente, Judecătoria Craiova. Examinând cu precădere excepția invocată, în baza art. 137 alin. (2) C. proc. civ., instanța de apel a reținut natura civilă a litigiului, în raport de obiectul cauzei și normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți.

S-a mai reținut că, în speță, instanța a fost învestită cu o acțiune în revendicare, formulată de o persoană fizică, întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ., în conformitate cu care proprietatea este „dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru, în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege", text de lege din care rezultă că acțiunea în revendicare este cea prin care proprietarul, care a pierdut posesia bunului cere restituirea acestuia, de la cel la care se găsește. Obligația neproprietarului care se găsește în posesia bunului de a îl restitui adevăratului proprietar are un caracter exclusiv civil, fiind reglementat de norme juridice civile, ca urmare este exceptată de la prezumția de comercialitate prevăzută de art. 4 C. com.

În ceea ce privește contractele de vânzare-cumpărare prin care pârâtele au dobândit terenul în litigiu, s-a reținut că nu au relevanță asupra naturii litigiului, întrucât ceea ce interesează în speță este dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. În baza art. 297 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 725 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., instanța a admis excepția de necompetență materială a instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare instanței competente, judecătoria. Sub aspectul competenței teritoriale, față de strămutarea cauzei la Curtea de Apel Brașov, s-a dispus trimiterea cauzei spre soluționare, Judecătoriei Brașov, în vederea asigurării finalității hotărârii de strămutare.

Împotriva deciziei nr. 86/Ap din 14 octombrie 2010 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, au declarat recurs reclamantul J.C. și pârâta SC V.O.T.I. SRL Vulpeni. Prin recursul formulat, reclamantul J.C. a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul stabilirii competenței teritoriale a Judecătoriei Craiova pentru rejudecarea cauzei. În argumentarea motivului de nelegalitate invocat, recurentul-reclamant a susținut că hotărârea este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora competența teritorială revine instanței de la locul situării imobilului, astfel încât competentă să judece cauza este Judecătoria Craiova și nu Judecătoria Brașov.

Prin recursul declarat, recurenta-pârâtă SC V.O.T.I. SRL Vulpeni a invocat dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat desființarea deciziei atacate și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății apelului, la aceeași instanță, apreciind că în mod greșit a fost calificat litigiul ca fiind de natură civilă, având în vedere că acțiunea reclamantului tinde la a aduce atingere patrimoniului celor două societăți comerciale. A mai susținut recurenta că în ceea ce privește capătul de cerere privitor la grănițuire, instanța competentă este tribunalul, iar față de împrejurarea că terenul în litigiu a fost revândut în scop speculativ și că face parte din patrimoniul celor două societăți comerciale, natura litigiului este comercială, astfel încât competența de soluționare a cauzei revenea Tribunalului Dolj.

Recursul reclamantului J.C. este nefondat pentru considerentele ce urmează: În cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 13 C. proc. civ., potrivit cărora competența de soluționare a cauzei ar fi revenit Judecătoriei Craiova și nu Judecătoriei Brașov. Analizând critica formulată, înalta Curte reține că deși art. 13 C. proc. civ. stabilește competența de soluționare a cererilor având ca obiect bunuri imobile în favoarea instanței din circumscripția căreia se află nemișcătorul, în speță, urmare a încheierii nr. 1600 din 6 mai 2010, înalta Curte a dispus strămutarea judecății cauzei la Curtea de Apel Brașov, secția comercială și a anulat actele procedurale îndeplinite în cauză.

Așa fiind, în mod corect, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. (2) C. proc. civ. și a dispus trimiterea cauzei spre soluționare Judecătoriei Brașov, având în vedere că numai în acest mod se putea asigura finalitatea și scopul hotărârii de strămutare, în caz contrar, măsura dispusă de înalta Curte ar fi fost lipsită de eficiență, ceea ce nu poate fi admis. Recursul pârâtei SC V.O.T.I. SRL Vulpeni este nefondat pentru considerentele ce urmează: Cum prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a invocat dispozițiile art. 480 C. civ., în temeiul cărora a solicitat pârâtelor să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în litigiu și stabilirea liniei de hotar, în mod corect instanța de apel a statuat asupra caracterului civil al litigiului, prin raportare la dispozițiile art. 3 și 4 C. com.

De altfel, caracterul civil al litigiului și nu comercial cum în mod eronat consideră recurenta, rezultă și din faptul că acțiunea în revendicare nu se fundamentează pe raporturi juridice comerciale, între comercianți, ca urmare a încheierii și derulării unor contracte comerciale, ci este vorba de o acțiune civilă, reglementată de norme juridice civile. Așa fiind, este lipsit de relevanță că pârâtele societăți comerciale au dobândit terenul în litigiu prin contracte de vânzare-cumpărare, întrucât ceea ce interesează în speță, astfel cum corect a reținut instanța, este dreptul de proprietate asupra terenului revendicat. Calitatea de comerciant a pârâtelor nu schimbă natura civilă a litigiului, fiind avută în vedere ca excepție și de dispozițiile art. 4 C. com., dispoziții corect aplicate și de către instanța de apel.

Drept urmare, în raport de considerentele expuse și constatând legalitatea hotărârii atacate, recursurile reclamantului J.C. și pârâtei SC V.O.T.I. SRL Vulpeni vor fi respinse ca nefondate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamantul J.C. și de pârâta SC V.O.T.I. SRL Vulpeni împotriva deciziei nr. 86/Ap din 14 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov - secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 iunie 2011.