ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 633/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 361/P/2006 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Bihor Oradea, secția penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.D., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 din același cod. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod, raportat la art. 998 – art. 999 C. civ., l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei în favoarea părții civile B.P., cu titlu de daune morale. A respins restul pretențiilor solicitate de partea civilă B.P.

și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 320/P/2005 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor a fost trimis în judecată inculpatul R.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. În fapt, în data de 18 iulie 2005, partea vătămată B.P. călătorea cu trenul personal nr. 3073 pe ruta Cluj-Napoca - Oradea și, în jurul orelor 10,45, la plecarea din stația C.F.R. Șuncuiuș a fost agresat de către inculpat care se afla însoțit de două persoane de etnie romă, respectiv inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona feței, lovituri în urma cărora partea vătămată a căzut, moment în care inculpatul i-a sustras din buzunarul cămășii suma de 2.560.000 lei vechi.

Starea de fapt reținută și vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie este dovedită prin declarațiile părții vătămate B.P., declarațiile martorilor U.I., R.M., R.A., I.E., procesul verbal de recunoaștere după planșe foto, certificatul medico legal din care rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni ce au necesitat 4 - 5 zile de îngrijiri medicale, procesul verbal de confruntare între inculpat și martorul B.V. și dovezi de predare primire a sumei de 2.560.000 lei. În timpul cercetării judecătorești a fost audiată partea vătămată B.P., inculpatul R.D., martorii B.C.Ș., R.A., B.V., I.E., R.B. și R.M. Analizând probele dosarului, tribunalul a constatat dovedită infracțiunea de tâlhărie săvârșită de inculpat astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul și a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat și din probele administrate la dosar nu rezultă vinovăția acestuia. Prin decizia penală nr. 55/ A, Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.D. împotriva sentinței penale nr. 361/ P din 30 noiembrie 2006 pronunțată de Tribunalul Bihor Oradea, pe care a menținut-o în întregime, cu motivarea că instanța de fond în mod corect a reținut vinovăția inculpatului iar alibiurile sale au fost demontate de probele testimoniale administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească.

Împotriva deciziei de apel, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. și a solicitat în principal achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. și în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Înalta Curte, analizând lucrările din dosar, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente: Pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului este corect individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. și este de natură să asigure potrivit art. 52 C. pen., scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor.

Astfel, în mod corect a constatat instanța de apel că după administrarea unui vast probatoriu, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului, care, deși a negat cu vehemență comiterea faptei acesta a fost recunoscut de către partea vătămată iar alibiurile sale au fost demontate de probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească. De asemenea, s-a mai reținut că în fața instanței de apel, partea vătămată confruntat cu inculpatul, l-a recunoscut fără dubii pe acesta ca fiind autorul infracțiunii de tâlhărie comisă în tren la pornirea din stația C.F.R. Șuncuiuș la data de 18 iulie 2005. Astfel, recursul inculpatului este nefondat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existenta unor cazuri dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., care nu pot fi luate în considerare din oficiu, și în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte urmează a respinge recursul inculpatului ca nefondat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 08 mai 2007 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plate sumei de 700 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului de Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2008.