ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2028/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 mai

2008, reclamantul B.S.O. a chemat în judecată C.C.S.D. prin Ministerul

Finanțelor și A.N.R.P., solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubiri prevăzute de Legea nr. 247/2005.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată

că notificarea nr. 1884 din 9 august 2001, în conformitate cu Legea nr. 10/2001

a fost soluționată pozitiv prin dispoziția nr. 5826/2006 a Primarului General

al Municipiului București, acordându-se măsuri reparatorii prin echivalent. Susține

reclamantul că deși s-a adresat primei pârâte în mai multe rânduri aceasta nu

i-a soluționat cererea.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2827 din 27

octombrie 2008 a admis excepția lipsei calității procesuale invocată de A.N.R.P.

și Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință a respins acțiunea în

contradictoriu cu aceștia, a admis acțiunea în contradictoriu cu prima pârâtă,

obligând C.C.S.D. să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Instanța a reținut că, dacă criteriul

aleatoriu de soluționare este justificat de numărul mare de cereri și etapele

ce trebuie parcurse, nu același lucru se poate afirma despre nesoluționarea unei

cereri într-un interval de timp ce depășește 6 luni.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs C.C.S.D., susținând în esență că, soluționarea dosarelor privind

acordarea despăgubirilor se face potrivit procedurii stabilite de Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 și numai după transmiterea dosarelor potrivit prevederilor

art. 16 alin. (1) și (2) din Lege și că la data soluționării cererii

reclamantului, era în vigoare modul aleatoriu cu ajutorul unui soft de

calculator.

Se mai susține că dosarul în cauză a fost

transmis comisiei de evaluatori, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie

2008.

În final se arată că nu se poate reține

existența unei pasivități din partea sa, în emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire în favoarea reclamantului.

Recursul este nefondat.

La data de 9 august 2001 reclamantul B.S.O.

a depus notificarea nr. 1884 potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 la

Prefectura Municipiului București, prin care a solicitat despăgubiri bănești

pentru imobilul situat în București.

Potrivit dispozițiilor art. 13 lit. a)

din Legea nr. 247/2005 pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al

despăgubirilor care se acordă potrivit prezentei legi, Comisia pentru

Stabilirea Despăgubirilor, dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea

de titluri de despăgubire.

Întrucât până la data de 12 iunie 2008,

când a introdus cererea de chemare în judecată, pârâta nu s-a conformat acestor

dispoziții, în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu se poate

vorbi de un termen rezonabil de soluționare.

De altfel, este greu de acceptat că

trecerea a peste 7 ani de la înregistrarea cererii poate să fie considerată ca

un termen acceptabil de soluționare.

Numărul mare al cererilor pe care le are

de soluționat nu poate constitui o scuză pentru recurenta pârâtă, care având,

atribuțiile stabilite clar de Legea nr. 247/2005 are îndatorirea de a lua toate

măsurile pentru ca activitatea să se desfășoare corespunzător.

Hotărârea instanței de fond fiind legală

și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinței civile nr. 2827 din 27

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7

aprilie 2009.