ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1713/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC S. SRL cu

sediul în București, a chemat în judecată pe pârâta SC A.I. SA cu sediul în

aceeași localitate și a solicitat rezoluțiunea protocolului încheiat la 20

februarie 2003 prin care pârâta, prin reprezentanții săi s-a obligat să

prezinte rapoarte lunare privind recuperarea debitelor de la SC A. SRL, SC B. SRL

și SC M. SRL.

Tribunalul București, prin

sentința comercială nr. 286 din 27 ianuarie 2006, a respins acțiunea.

Instanța de fond a reținut

că reprezentantul reclamantei F.G. a cesionat acțiunile sale pe care le deținea

la SC A.I. și a încasat toate sumele ce i se cuveneau iar ca asociat majoritar

al reclamantei, a renunțat la exercitarea oricărei căi de atac pentru

recuperarea creanțelor avute.

Protocolul a cărui

rezoluțiune se cere prevedea obligația înapoierii sumelor doar în cazul

recuperării acestora de către pârâtă, dar nu a prevăzut nici o sancțiune în

cazul în care pârâta nu prezintă rapoarte lunare despre stadiul recuperării

creanțelor.

Curtea de Apel București,

prin decizia comercială nr. 518 din 31 octombrie 2006, a respins, ca nefondat,

apelul considerând că protocolul încheiat între părți nu reprezintă un contract

sinalagmatic întrucât renunțarea SC S. SRL la exercitarea căilor de atac pentru

recuperarea creanțelor avute la debitoare nu era dependentă de obligația

pârâtei de a raporta lunar stadiul executării debitelor.

Recursul declarat de

reclamantă a fost admis prin decizia nr. 1344 din 29 martie 2007 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, care a trimis cauza spre rejudecare întrucât

examinarea protocolului din perspectiva a două acte unilaterale lipsește

soluția din apel de fundament juridic, iar conținutul clauzei privind

renunțarea la acțiune și căile de atac nu exclude posibilitatea de a valorifica

drepturile născute din aceste concesii și renunțări.

În rejudecare, curtea de

apel, prin decizia comercială nr. 595 din 4 decembrie 2007, a respins apelul ca

nefondat.

Instanța de apel a reținut,

în esență, că obligația principală a pârâtei intimate era sub condiție iar

subsecvent obligației de recuperare a datoriilor era înscrisă obligația de

informare, pe care a îndeplinit-o: a comunicat asociatului F.G. măsurile

întreprinse prin contractul încheiat cu SC E.C.C. SRL și un raport de

activitate precum și înscrisuri de la organele de urmărire penală cu rezultatul

că nu s-au putut recupera creanțele.

Întrucât protocolul nu

conține nici o clauză de rezoluțiune pentru neexecutare iar obligațiile asumate

sunt afectate de condiție numai grava neexecutare lipsește contractul de

fundamentul său.

Împotriva deciziei astfel

pronunțate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.

9 și art. 315 C. proc. civ.

Recurenta susține că

instanța de apel nu a respectat îndrumările date prin decizia de casare

preluând considerentele hotărârii casate, nerealizându-se finalitatea

controlului judiciar, iar hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșite

aplicări a legii.

Instanța de apel aplică

greșit prevederile art. 977 și art. 982 C. civ., reținând că acțiunea în

rezoluțiunea protocolului este admisibilă în raport de interdependența și

echivalența obligațiilor, fără a observa că renunțarea la căile de atac asumată

de F.G. era corelativă obligației asumată de SC A.I. SRL, de a recupera

creanțele și de a prezenta rapoarte lunare privind stadiul recuperării:

Prezentarea lunară a rapoartelor a fost minimalizată de instanța de apel care

greșit a considerat că exclude aplicarea unei sancțiuni. Nerespectarea

prezentării de rapoarte privind stadiul recuperării creanțelor și a obligației

de recuperare a sumelor datorate evidențiază că protocolul nu și-a produs

efectele și urmează a fi desființat.

Gravitatea neexecutării nu

reprezintă o condiție a rezoluțiunii protocolului în condițiile în care

convențiile trebuie executate cu bună credință și obligă la ceea ce este expres

prevăzut și la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației

după natura sa.

Faptul că nu s-a prevăzut o

sancțiune pentru neîndeplinirea obligației este nerelevant.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Prin protocolul încheiat la

20 februarie2003 cu ocazia cesiunii părților sociale deținute la SC A.I. SRL,

asociatul F.G. renunță la exercitarea oricăror căi de atac pentru recuperarea

creanțelor deținute asupra patrimoniului SC A.I. SRL de către SC S. SRL și de

către SC R.I. SRL ce-l avea ca asociat majoritar pe cedent. În schimb SC A.I. SRL

se obliga ca, în cazul recuperării creanțelor să înapoieze sumele recuperate și

să prezinte lunar rapoarte privind stadiul recuperării.

În același protocol, la pct.

3, asociații A.A. și G. își asumă întreaga răspundere asupra eventualelor

prejudicii și măsuri financiare administrative sau penale ce rezultă din

încheierea urmăririi penale deschisă împotriva SC

M.

SRL,

SC A. SRL și SC B. SRL, G.F. fiind absolvit de orice responsabilitate.

Astfel, societatea

comercială pe care asociatul F.G. a părăsit-o cesionând părțile sale sociale

celorlalți asociați s-a obligat sub condiție potestativă simplă, să înapoieze

sumele datorate și recuperate, mai puțin comisioanele și cheltuielile aferente

și necondiționat să prezinte rapoarte lunare privind stadiul recuperării.

În spiritul deciziei de

casare, instanța de apel a analizat protocolul din perspectiva acordului de

voință și nu a două acte unilaterale și a apreciat că pârâta intimată și-a

îndeplinit obligația de informare asupra stadiului recuperării creanțelor.

De altfel, deși nu s-au

întocmit rapoarte lunare, intimata pârâtă și-a îndeplinit obligația esențială,

de a încerca recuperarea creanțelor, angajând o societate comercială pentru a

lua măsurile legale de identificare și colectare a debitelor datorate de cei

trei debitori și solicitând fără succes organelor de urmărire penală

recuperarea creanțelor.

În aceste condiții, obligația

de a prezenta rapoarte lunare privind stadiul recuperării sumelor apare chiar

lipsită de conținut iar sancțiunea cerută de reclamanta recurentă, fără a

exclude de plano examinarea rezoluțiunii, nejustificată.

Instanța de apel a avut în

vedere considerentele deciziei de casare și a analizat obligațiile intimatei

pârâte și a ajuns la concluzia, judicioasă de altfel, că neîndeplinirea

rapoartelor lunare privind stadiul recuperării nu este de natură a conduce la

rezoluțiunea protocolului.

Într-adevăr, convențiile

trebuie executate cu bună credință și obligă la toate urmările obligației după

natura sa. Însă obligația asumată de intimată este sub condiție, intenția

comună a părților fiind de a recupera debitele și de a fi înapoiate

creditorului în cazul recuperării.

Inutilitatea raporturilor

lunare privind stadiul executării, în condițiile angajării unei societăți

comerciale specializate și a demersurilor la organele de urmărire penală

reprezintă motivul ce a determinat instanța de apel să constate lipsa gravității

neexecutării cu consecința excluderii sancțiunii rezoluțiunii protocolului.

În interpretarea prevăzută

de art. 982 C. civ., instanța de apel a considerat inaplicabilă sancțiunea

rezoluțiunii întrucât înțelesul care rezultă din întregul act este acela al

asumării responsabilității de către asociații A.A. și G. și a absolvirii de

responsabilitate a cesionarului F.G.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va

respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei comerciale nr. 595

din 4 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta SC S. SRL București împotriva deciziei comerciale

nr. 595 din 4 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 mai 2008.