ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1761/2009

Asupra recursului de față ;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin sentința nr. 216 din 25 noiembrie 2008 a admis excepția

inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă și în consecință a respins

acțiunea formulată de reclamanții D.N. și D.P. domiciliați în comuna Hotarele județul

Giurgiu împotriva pârâtei A.V.A.S. cu sediul în București, astfel cum a fost

precizată, ca inadmisibilă.

În fundamentarea acestei soluții,

instanța de fond a examinat cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii

în raport de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., pe care a considerat-o

întemeiată, având în vedere că în cauză reclamanții au solicitat să se constate

existența unei stări de fapt, respectiv să se constate stingerea obligației lor

de a garanta plata de către debitorul SC M.F. SRL a unei creanțe a pârâtei A.V.A.S.

Sub aspectul caracterului subsidiar al

acțiunii în constatare, s-a reținut că reclamanții au deschisă calea realizării

dreptului prin formularea unei contestații la executare în situația în care

pârâta va declanșa împotriva lor executarea silită.

Împotriva sentinței nr. 216 din 25

noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

au declarat recurs reclamanții D.N. și D.P., care au criticat această hotărâre

pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că

prima instanță trebuia să constate actul juridic al reclamanților, în sensul

dacă aceștia mai au sau nu calitatea de garanți ai SC M.F. SRL. De asemenea s-a

mai precizat că societatea comercială nu mai este debitorul A.V.A.S., așa cum

s-a stabilit printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Intimata-pârâtă A.V.A.S. a depus

întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea

de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca

nefondat recursul reclamanților D.N. și D.P. pentru următoarele considerente:

Corect a fost dată eficiență juridică a

dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., care precizează că, partea care are

interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței

unui drept, iar cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea

dreptului. Acțiunea reclamanților ca prerogativă legală, obiectivă, uniformă

sub aspectul elementelor ei structurale, precum și al funcțiilor ce-i revin, a

fost întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. Doctrina, într-o

clasificare relativ completă și larg acreditată, potrivit cu scopul urmărit de

reclamant, dar și de natura soluției instanței, distinge între acțiuni în

realizarea dreptului, acțiuni în constatarea existenței sau inexistenței

dreptului și acțiuni în constituire sau de transformare.

Acțiunea în constatare are ca scop

consacrarea judecătorească a existenței dreptului reclamantei (acțiunea în

constatare pozitivă) sau a inexistenței dreptului pârâtului (acțiunea în

constatare negativă). Este necesar, pentru exercitarea acțiunii în constatare

îndeplinirea cumulativă a condițiilor ca partea să nu poată cere realizarea

dreptului, să justifice un interes și să nu se urmărească constatarea

existenței sau inexistenței unei stări de fapt. Astfel acțiunea în constatare,

în speță, a dobândit un real caracter subsidiar în raport cu toate

posibilitățile procedurale pe care reclamanții le au pentru a-și realiza

drepturile lor.

De remarcat că pârâta A.V.A.S., prin

întâmpinările depuse atât în faza procesuală a fondului cât și a recursului, a

susținut constant că cererea reclamanților este inadmisibilă în condițiile

dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., întrucât aceștia au deschisă calea

realizării dreptului pe calea formulării unei contestații la executarea silită

efectuată de A.V.A.S.

Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge

ca nefondat recursul declarat de reclamanții D.N. și D.P. împotriva sentinței

comerciale nr. 216 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute

de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanții D.N. și D.P. împotriva sentinței comerciale nr. 216 din 25

noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 iunie 2009.