ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2009

a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 300

2

C.

proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut

starea de arest preventiv a apelantului inculpat A.I.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C.

proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de

lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, între 10 – 20 ani,

fiind o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării

arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste

temeiuri.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, apelantul inculpat, care critică soluția instanței de apel ca

fiind nelegală și netemeinică, solicitând să se judece în stare de libertate

deoarece a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise.

Examinând legalitatea și

temeinicia soluției instanței de fond, atât din punct de vedere al motivelor de

recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte, constată criticile formulate de

recurentul inculpat Andrei Ion ca fiind nefondate, pentru următoarele

considerente:

Se constată că în cauză

subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive,

neexistând împrejurări care să schimbe aceste temeiuri.

Pericolul concret pentru

ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în

sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptei,

împrejurarea în care a acționat și gradul de pericol social crescut ce

caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru

sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a unor asemenea

substanțe, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale

inculpatului.

De asemenea, se apreciază că

infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin gravitatea deosebită și prin

reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului

social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o

stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare

și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște

capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel

și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din C.E.D.O.

Urmează deci, ca în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

să se respingă ca nefondat recursul formulat cu obligarea recurentului inculpat

conform art. 192 C. proc. pen. la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5271/3/2009

(2575/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

ianuarie 2010.