ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 300 2 C. proc. pen. raportat la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat A.I. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 C. proc. pen. și art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune este mai mare de 4 ani, între 10 – 20 ani, fiind o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, iar în prezent subzistă temeiurile care au stat la baza luării arestării preventive, neexistând împrejurări noi care să schimbe aceste temeiuri.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs, apelantul inculpat, care critică soluția instanței de apel ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând să se judece în stare de libertate deoarece a avut o atitudine sinceră, recunoscând faptele comise. Examinând legalitatea și temeinicia soluției instanței de fond, atât din punct de vedere al motivelor de recurs, cât și din oficiu, Înalta Curte, constată criticile formulate de recurentul inculpat Andrei Ion ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente: Se constată că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, neexistând împrejurări care să schimbe aceste temeiuri.

Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului, cât și din modalitatea concretă de comitere a faptei, împrejurarea în care a acționat și gradul de pericol social crescut ce caracterizează faptele de trafic de droguri de mare risc, pericolul pentru sănătatea publică pe care îl reprezintă punerea în circulație a unor asemenea substanțe, urmările produse, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

De asemenea, se apreciază că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin gravitatea deosebită și prin reacția publicului, tulbură nu numai ordinea publică dar și normele mediului social ocrotit de valorile sale fundamentale, datorită faptului că generează o stare de primejdie pentru raporturile sociale, pentru normala lor desfășurare și dezvoltare în interesul societății însăși, creând o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive, fiind îndeplinite astfel și prevederile art. 5 parag. 1 lit. c) și parag. 3 din C.E.D.O. Urmează deci, ca în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să se respingă ca nefondat recursul formulat cu obligarea recurentului inculpat conform art. 192 C. proc.

pen. la plata cheltuielilor de judecată către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva încheierii din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 5271/3/2009 (2575/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 ianuarie 2010.