ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 600/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 1509 din 6 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Teleorman, rectificată prin Încheierea de îndreptare eroare materială din 2 iulie 2000, s-a admis acțiunea reclamantei, SC M.P. SRL în sensul obligării, în solidar, a pârâtelor SC D. SRL Giurgiu și SC W.B. SA Arad, sucursala București, la plata sumei de 60.477 dolari S.U.A. preț marfă și 68.840 dolari S.U.A. penalități de întârziere, în echivalent lei la data plății, cu 206.050.000 lei, cheltuieli de judecată. În pronunțarea hotărârii instanța a reținut că pretențiile reclamantei pentru plata prețului produselor livrate, în temeiul contractului de vânzare - cumpărare din 9 februarie 2000, sunt întemeiate, răspunderea revenind atât beneficiarei cât și băncii SC W.B.

SA Arad, sucursala București, care a garantat plata prețului mărfii. Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 357 din 6 martie 2001. Recursul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin Decizia 7620 din 12 decembrie 2002, dispunându-se casarea hotărârii atacate, cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului. În rejudecarea apelului declarat de reclamanta SC D. SRL Giurgiu, s-a formulat de către pârâta SC W.B. SA la 4 aprilie 2003 cerere de aderare la apelul principal declarat de reclamantă. S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței primei instanțe în sensul admiterii acțiunii numitei față de pârâta SC D. SRL și respingerea cererii față de SC W.B.

SA. Pe fond, petenta a susținut că scrisoarea de garanție bancară, nu a fost folosită, că reclamanta a încercat să obțină plata în baza unei fotocopii color. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 143 din 12 martie 2007 a respins apelul pârâtei SC D. SRL ca nefondat și apelul pârâtei B.C.S.I.M.I.B.R. SA (fosta SC W.B. SA) ca inadmisibil. S-a reținut, de către instanță, privitor la apelul băncii pârâte că acesteia nu-i sunt aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ., privind aderarea unei părți la apelul părții potrivnice, întrucât această dispoziție procedurală este aplicabilă începând cu 2 mai 2001, după cum prevede O.U.G. nr. 290 din 29 decembrie 2000, care a modificat O.U.G.

nr. 138/2000. Ca urmare, căile de atac rămân supuse prevederilor în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate. La data hotărârii nr. 1509 din 6 decembrie 2000, nu era reglementată instituția aderării la apelul altei părți, ci numai declararea apelului pe cale principală, cale pe care SC W.B. SA nu a exercitat-o, astfel că apelul este inadmisibil. Împotriva acestei decizii, pârâta B.C.S.I.M.I.B.R. SA, sucursala București, a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , prin care a susținut că s-a făcut o aplicare greșită a legii. Prin modificările aduse codului de procedură civilă nu s-a reglementat o nouă cale de atac, ci o modalitate procedurală pentru exercitarea apelului.

Hotărârea primei instanțe era susceptibilă de apel, astfel că era admisibil apelul declarat nu pe cale principală, ci, prin aderarea la apelul altei părți, peste termenul de 15 zile. Greșit instanța de apel a aplicat prevederile art. 725 alin. (3) C. proc. civ ., fiind aplicabile prevederile art. 725 alin. (1) C. proc. civ. , care consacră aplicarea imediată a legii de procedură noi. Recursul este nefondat. În litigiu, instanța de apel a avut a se pronunța asupra aplicării dispozițiilor legale privitoare la modificarea Codului de procedură civilă prin O.U.G. nr. 138/2000. Prin O.U.G. nr. 138/2000 (art. 1 pct. 99) a fost reintrodus art. 293 C. proc. civ. care prevede că „intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe”.

Deci, s-au adus modificări privind calea de atac a apelului. Prin art. 725 C. proc. civ. , modificat, prin aceeași O.U.G. nr. 138/2000, se reglementează momentul aplicării noilor reglementări procedurale. Art. 725 alin. (3) prevede că hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a legii noi, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate. Sentința Tribunalului București nr. 1509 din 6 decembrie 2000, atacată cu apel, fiind pronunțată înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 138/2000, și anume 2 mai 2001, rezultă că nu erau aplicabile prevederile art. 293 C. proc. civ. , astfel că întemeiat s-a respins ca inadmisibil apelul SC W.B. SA. Criticile recurentei privitoare la aplicarea greșită a O.U.G.

nr. 138/2000 sunt de respins. Întemeiat instanța de apel a reținut că nu este aplicabil în speță art. 725 alin. (1) C. proc. civ. , adică aplicarea noilor dispoziții din momentul intrării în vigoare. Aceasta întrucât prin aliniatele următoare, se fac anumite distincții în aplicarea legii noi, iar alin. (3), se referă la căile de atac, stabilindu-se că acestea sunt cele aplicabile la data pronunțării hotărârilor. Așa fiind, hotărârea atacată fiind temeinică și legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B.C.S.I.M.I.B.R. SA, sucursala București, împotriva Deciziei nr. 143 din 12 martie 2007 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2008.