ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 8 martie 2007 pronunțată în dosar nr. 12/2006 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Prahova s-a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta SC R.B. SRL Păulești împotriva pârâtei SC M. SRL Măneciu și în consecință s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere din 1 iunie 2005 încheiat între părți, pârâta fiind obligată și la plata sumei de 200.000 lei reprezentând daune - interese. Totodată s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtă, cu consecința obligării reclamantei la plata sumei de 1.527,68 lei cu titlu de lucrări de reparații, precum și la plata sumei de 12.000 lei cheltuieli de arbitrare, după compensare.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Arbitral a reținut în esență că în temeiul contractului de închiriere anterior menționat reclamanta a închiriat pârâtei cabana proprietatea sa situată în Valea Popii și în luna iunie 2006, din cauza întreținerii defectuoase a imobilului închiriat, locatorul a notificat rezilierea contractului de închiriere și predarea bunurilor închiriate precum și plata chiriei restante. Deși a primit aceste notificări, pârâta nu s-a conformat, astfel că având în vedere faptul că reclamanta și-a respectat întocmai obligațiile asumate, s-a admis acțiunea acesteia, constatându-se reziliat contractul de închiriere, fiind admisă și cererea reconvențională a pârâtei pentru plata contravalorii lucrărilor de reparații stabilite prin expertiza efectuată în cauză.

Prin sentința nr. 108 din 4 iulie 2007 pronunțată în dosar nr. 1177/42/2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea în anulare formulată de reclamanta SC M. SRL Măneciu, și în consecință s-a anulat în parte hotărârea arbitrală în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, fiind menținute restul dispozițiilor hotărârii. Curtea de Apel a respins ca nefondat motivul de desființare a hotărârii arbitrale întemeiat pe dispozițiile art. 364 lit. b) C. proc. civ., constând în soluționarea litigiului în lipsa unei convenții arbitrale sau în baza unei convenții nule sau inoperante, cu motivarea că părțile, prin art. 36 din contract au stabilit că orice litigiu decurgând din sau în legătură cu acest contract se va soluționa prin Arbitrajul Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a Judecătoriei Prahova, în conformitate cu regulamentele de procedură arbitrală ale acestei curți.

În privința criticilor întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., instanța a reținut însă motivul pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului de închiriere, și anume prejudiciile grave aduse reclamantei, nu se înscrie în cazurile de reziliere de drept ale contractului, de comun acord stabilite de părți, motiv pentru care soluția este greșită sub acest aspect. De asemenea, nu este îndeplinită nici condiția referitoare la neplata chiriei consecutiv, pe două luni situație în care, greșit au fost acordate și daunele - interese în sumă de 200.000 lei încălcându-se astfel atât prevederile imperative ale contractului cât și ale art. 969 C. civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC R.B.

SRL Păulești criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că instanța în baza unei motivări întemeiate doar pe opinia pârâtei a admis acțiunea în anulare în considerarea faptului că nu erau îndeplinite condițiile rezilierii contractului. De asemenea, arată recurenta, Curtea de Apel analizând direct fondul raporturilor contractuale, a concluzionat eronat că pârâta – care în realitate a achitat cu mare întârziere și numai după chemare în judecată, chiria datorată – nu poate fi obligată nici la plata daunelor - interese. Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate – cu precizarea că examinarea motivelor depuse la data de 17 decembrie 2007 nu se mai impune deoarece acestea nu constituie motive de ordine publică – Curtea constată că acesta este întemeiat, admițându-l ca atare pentru considerentele ce vor fi în continuare expuse.

Conform art. 364 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în anulare pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute la alin. (2) lit. a) – h). Din această perspectivă, rezultă că anterior examinării fondului litigiului, instanța trebuie să verifice existența motivelor ce ar putea avea drept consecință desființarea hotărârii arbitrale. Curtea de Apel, deși, respinge, corect, critica întemeiată pe prevederile art. 364 lit. b) C. proc. civ., apreciază că sunt fondate cele bazate pe art. 364 lit. f) – respectiv că Tribunalul s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut – și lit. i) – constând în încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispozițiilor imperative ale legii, fără a motiva însă în concret dispoziția imperativă încălcată ori lucrul asupra căruia greșit s-a pronunțat tribunalul arbitral.

Dimpotrivă, în analiza hotărârii arbitrale, Curtea de Apel examinează direct fondul raporturilor contractuale, ajungând la concluzia că reclamanta nu era îndreptățită să solicite constatarea rezilierii convenției încheiate. O atare analiză, era posibilă, în condițiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., numai în ipoteza în care instanța ar fi constatat în prealabil că sunt incidente motivele prevăzute de art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. invocate ca temei al acțiunii promovate. În speță însă, astfel cum s-a menționat, Curtea de Apel plecând de la examinarea clauzelor contractului, a modului în care părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate și a probelor administrate în cauză, concluzionează, fără suport legal, că hotărârea arbitrală încalcă prevederile legale anterior menționate.

În consecință, Curtea, constatând că sentința recurată, încalcă prevederile art. 364 C. proc. civ., iar recursul este întemeiat, acesta va fi admis ca atare, cu consecința modificării hotărârii în sensul că respinge acțiunea în anulare formulată de pârâtă. Fiind în culpă procesuală, intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurentă în sumă de 5.605 lei reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC R.B. SRL Găgeni, comuna Păulești, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 108 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea în anulare formulată de pârâta SC M. SRL Măneciu, județul Prahova, împotriva hotărârii arbitrale nr. 2 din 8 martie 2007 a Comisiei de Arbitraj Comercial Prahova, Camera de Comerț și Industrie Prahova. Obligă intimata pârâtă SC M. SRL Măneciu, județul Prahova, la plata sumei de 5.605 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă SC R.B. SRL Găgeni. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2008.