ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea arbitrală nr. 2 din 8 martie 2007

pronunțată în dosar nr. 12/2006 al Tribunalului Arbitral de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie Prahova s-a admis acțiunea precizată formulată de

reclamanta SC R.B. SRL Păulești împotriva pârâtei SC M. SRL Măneciu și în

consecință s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere din 1

iunie 2005 încheiat între părți, pârâta fiind obligată și la plata sumei de

200.000 lei reprezentând daune - interese. Totodată s-a admis în parte cererea

reconvențională formulată de pârâtă, cu consecința obligării reclamantei la

plata sumei de 1.527,68 lei cu titlu de lucrări de reparații, precum și la

plata sumei de 12.000 lei cheltuieli de arbitrare, după compensare.

Pentru a pronunța această

soluție, Tribunalul Arbitral a reținut în esență că în temeiul contractului de

închiriere anterior menționat reclamanta a închiriat pârâtei cabana

proprietatea sa situată în Valea Popii și în luna iunie 2006, din cauza

întreținerii defectuoase a imobilului închiriat, locatorul a notificat

rezilierea contractului de închiriere și predarea bunurilor închiriate precum

și plata chiriei restante. Deși a primit aceste notificări, pârâta nu s-a

conformat, astfel că având în vedere faptul că reclamanta și-a respectat

întocmai obligațiile asumate, s-a admis acțiunea acesteia, constatându-se

reziliat contractul de închiriere, fiind admisă și cererea reconvențională a

pârâtei pentru plata contravalorii lucrărilor de reparații stabilite prin

expertiza efectuată în cauză.

Prin sentința nr. 108 din 4

iulie 2007 pronunțată în dosar nr. 1177/42/2007 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea în anulare

formulată de reclamanta SC M. SRL Măneciu, și în consecință s-a anulat în parte

hotărârea arbitrală în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii, fiind

menținute restul dispozițiilor hotărârii.

Curtea de Apel a respins ca

nefondat motivul de desființare a hotărârii arbitrale întemeiat pe dispozițiile

art. 364 lit. b) C. proc. civ., constând în soluționarea litigiului în lipsa

unei convenții arbitrale sau în baza unei convenții nule sau inoperante, cu

motivarea că părțile, prin art. 36 din contract au stabilit că orice litigiu

decurgând din sau în legătură cu acest contract se va soluționa prin Arbitrajul

Curții de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a

Judecătoriei Prahova, în conformitate cu regulamentele de procedură arbitrală

ale acestei curți.

În privința criticilor

întemeiate pe dispozițiile art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ., instanța a

reținut însă motivul pentru care reclamanta a solicitat rezilierea contractului

de închiriere, și anume prejudiciile grave aduse reclamantei, nu se înscrie în

cazurile de reziliere de drept ale contractului, de comun acord stabilite de

părți, motiv pentru care soluția este greșită sub acest aspect. De asemenea, nu

este îndeplinită nici condiția referitoare la neplata chiriei consecutiv, pe

două luni situație în care, greșit au fost acordate și daunele - interese în

sumă de 200.000 lei încălcându-se astfel atât prevederile imperative ale

contractului cât și ale art. 969 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta SC R.B. SRL Păulești criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor,

recurenta invocă faptul că instanța în baza unei motivări întemeiate doar pe

opinia pârâtei a admis acțiunea în anulare în considerarea faptului că nu erau

îndeplinite condițiile rezilierii contractului.

De asemenea, arată

recurenta, Curtea de Apel analizând direct fondul raporturilor contractuale, a

concluzionat eronat că pârâta – care în realitate a achitat cu mare întârziere

și numai după chemare în judecată, chiria datorată – nu poate fi obligată nici la

plata daunelor - interese.

Analizând recursul declarat

prin prisma motivelor invocate – cu precizarea că examinarea motivelor depuse

la data de 17 decembrie 2007 nu se mai impune deoarece acestea nu constituie

motive de ordine publică – Curtea constată că acesta este întemeiat,

admițându-l ca atare pentru considerentele ce vor fi în continuare expuse.

Conform art. 364 alin. (1) C.

proc. civ. hotărârea arbitrală poate fi desființată numai prin acțiune în

anulare pentru unul din motivele expres și limitativ prevăzute la alin. (2) lit.

a) – h).

Din această perspectivă,

rezultă că anterior examinării fondului litigiului, instanța trebuie să

verifice existența motivelor ce ar putea avea drept consecință desființarea

hotărârii arbitrale.

Curtea de Apel, deși, respinge,

corect, critica întemeiată pe prevederile art. 364 lit. b) C. proc. civ.,

apreciază că sunt fondate cele bazate pe art. 364 lit. f) – respectiv că Tribunalul

s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat

asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut – și lit. i) –

constând în încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori dispozițiilor

imperative ale legii, fără a motiva însă în concret dispoziția imperativă

încălcată ori lucrul asupra căruia greșit s-a pronunțat tribunalul arbitral.

Dimpotrivă, în analiza hotărârii arbitrale, Curtea de Apel examinează direct

fondul raporturilor contractuale, ajungând la concluzia că reclamanta nu era

îndreptățită să solicite constatarea rezilierii convenției încheiate. O atare

analiză, era posibilă, în condițiile art. 366 alin. (1) C. proc. civ., numai în

ipoteza în care instanța ar fi constatat în prealabil că sunt incidente

motivele prevăzute de art. 364 lit. f) și i) C. proc. civ. invocate ca temei al

acțiunii promovate.

În speță însă, astfel cum

s-a menționat, Curtea de Apel plecând de la examinarea clauzelor contractului,

a modului în care părțile și-au îndeplinit obligațiile asumate și a probelor

administrate în cauză, concluzionează, fără suport legal, că hotărârea

arbitrală încalcă prevederile legale anterior menționate.

În consecință, Curtea,

constatând că sentința recurată, încalcă prevederile art. 364 C. proc. civ.,

iar recursul este întemeiat, acesta va fi admis ca atare, cu consecința

modificării hotărârii în sensul că respinge acțiunea în anulare formulată de

pârâtă.

Fiind în culpă procesuală,

intimata va fi obligată și la plata cheltuielilor de judecată către recurentă

în sumă de 5.605 lei reprezentând onorariu avocat și taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC R.B. SRL Găgeni, comuna Păulești, județul Prahova, împotriva

sentinței nr. 108 din 4 iulie 2007 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială

și de contencios administrativ, pe care o modifică în sensul că respinge

acțiunea în anulare formulată de pârâta SC M. SRL Măneciu, județul Prahova,

împotriva hotărârii arbitrale nr. 2 din 8 martie 2007 a Comisiei de Arbitraj

Comercial Prahova, Camera de Comerț și Industrie Prahova.

Obligă intimata pârâtă SC M.

SRL Măneciu, județul Prahova, la plata sumei de 5.605 lei cheltuieli de

judecată către recurenta reclamantă SC R.B. SRL Găgeni.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință

publică, astăzi 28 februarie 2008.