ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4642/2009

Deliberând, asupra cererii

de revizuire de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată

următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins

acțiunea formulată de reclamantul I.I. împotriva pârâtelor

A.T.M. și M.A.N. ca fiind

formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

A fost admisă excepția lipsei

calității procesuale de exercițiu a pârâtei UM XXXXX București care nu are

personalitate juridică conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 C. proc.

civ. și art. 45 din ordinul M.A.N. nr. 81/2004, numai ministerul are

personalitate juridică având competența să stea în judecată pentru unitățile

subordonate.

În motivarea acestei

sentințe pe fond tribunalul a reținut că potrivit art. 32 alin. (1) din legea nr.

64/1991 brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare

a invenției pe întreaga sa durată.

Ca urmare s-a constatat că

reclamantul în justificarea pretențiilor formulate împotriva pârâților de

obligare la plata unor despăgubiri pentru folosirea fără drept a proiectului SIBA

( sistem integrat de baraj aerian) pentru apărarea tării, ca autor al acestui

proiect nu a făcut dovada că este titularul unui brevet de invenție care să-i confere

drepturi de proprietate intelectuală, drept de exploatare exclusivă sau de

cesiune.

Curtea de Apel București,

secția a IX-a civilă, prin Decizia nr. 123/ A din 27 mai 2008 a admis apelul

reclamantului, a desființat în parte sentința civilă apelată în privința

excepției lipsei calității procesuale active și a trimis cauza spre rejudecare

primei instanțe.

A fost menținută dispoziția privind

admiterea excepției lipsei calității procesuale de exercițiu a UM nr. xxxxx.

În motivarea acestei soluții

curtea de apel a reținut că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe calitatea

de titular al unui brevet de invenție cu privire la proiectul invocat ci, din

contră și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind

dreptul de autor.

Ca urmare s-a constatat că

în mod eronat prima instanță a analizat cauza prin prisma Legii nr. 64/1991 în

aprecierea lipsei calității procesuale active a reclamantului în raport de

această lege a fost așadar eronată.

S-a trimis cauza spre

rejudecare la prima instanță pentru a se stabili dacă proiectul conferă

drepturi în favoarea reclamantului, dacă acestea se circumscriu sferei

dreptului de autor sau nu, toate acestea fiind probleme de fond.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs pârâții M.A.N. și A.T.M.

În drept au fost invocate

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În fapt s-a criticat hotărârea

curții de apel pentru că a schimbat natura cererii reclamantului reținând

greșit că reclamantul nu a invocat drepturi exclusive asupra proiectului în

discuție față de împrejurarea că reclamantul a susținut și prin acțiune și

ulterior că este autorul proiectului precizându-se în 27 octombrie 2007 temeiul

cererii ca fiind Legea nr. 64/1991. Instanța a încălcat astfel dispozițiile art.

129 alin. (5) C. proc. civ.

O altă critică a vizat

greșita aplicare a legii în sensul că s-a apreciat că acțiunea trebuia supusă

dispozițiilor Legii nr. 8/1996 când ea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr.

64/1991 și că din probele administrate a rezultat că nu există interes în

cadrul activităților pârâților în derularea acestui proiect.

În raport de împrejurarea că

recursul a fost semnat pentru Șeful Direcției Legislație și asistență juridică

din M.A.N. de colonel F.M., s-a pus în vedere recurentei să facă dovada

împuternicirii de reprezentare al semnatarului recursului.

Cu Ordinul nr. 81/2004 emis

de M.A.N. s-a făcut dovada că activitatea procesuală a Ministerului se

realizează de Direcția Legislație și asistență juridică iar cu dispoziția Direcției

Legislație și asistență juridică nr. 6 din 20 noiembrie 2006 referitoare la

semnarea documentelor elaborate de Direcția Legislație și asistență juridică

s-a făcut dovada împuternicirii de semnătură în lipsa șefului Direcției pentru

locotenent colonel Z.C. și, respectiv, pentru colonel M.F. ca locțiitor ai

șefului direcției.

Analizând decizia atacată

prin prisma motivelor invocate se constată că aceasta este legală și temeinică,

recursul urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos.

Instanța de fond a fost

sesizată la 6 februarie 2007 cu acțiunea reclamantului, pretenții de 15.000.000

euro cu titlu de despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui proiect

științific.

S-a precizat temeiul de

drept al acțiunii Legii nr. 8/1996.

La acțiune pârâtele au

formulat o întâmpinare în care arată printre altele pe fondul cauzei că sunt

incidente dispozițiile Legii nr. 64/19891 și nu ale Legii nr. 8/1996 (filele

27-28 dos. de fond) întâmpinare întemeiată pe dispozițiile art. 1164 C. civ.,

Legea nr. 346/2006, Legea nr. 8/1996, art. 1,7,13 din Legea nr. 64/1991.

Reclamantul răspunde la

întâmpinare (filele 32-34) în care menționează și Regulamentul Disciplinei

Militare Editura 2000 cap. III- recompense și sancțiuni militare arătând că nu

a beneficiat de nici o recompensă potrivit art. 24 din acest Regulament.

În cererea depusă la 5 iunie

2007 în dosar (fila 45) reclamantul a precizat că solicită „constatarea

calității sale de autor al proiectului științific” în contradictoriu cu pârâta

și că își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 8/1996.

În petiția pe care

reclamantul o depune la dosar la 2 octombrie 2007 filele 97-98, acesta

completează probele și face unele comentarii în legătură cu Legea nr. 64/1991 art.

5 alin. (1)-(6) despre care afirmă că „prin respectarea alineatelor din legea

menționată ar fi trebuit ca eu să am un contract de muncă în calitate de

salariat, un contract de cercetare încheiat între reclamant și pârât” dar face

precizarea „colectivul de cercetare care a fost format în vederea cercetării

invenției mele a încercat să mă înlăture din orice activitate care se referă la

invenția de față, toată acestea fiind făcute numai după ce eu am pus la

dispoziție acestui colectiv, chiar la cererea lor, toate documentele mele

aferente acestei invenții”.

Ca urmare având în vedere

cererea introductivă și intervențiile de pe parcursul dosarului nu se poate

aprecia că a fost schimbat temeiul de drept al Legii nr. 8/1996 indicat

inițial, referirea la Legea nr. 64/1991 fiind însoțită de unele apărări pe care

instanța de fond nu le-a cercetat și analizat, preocupându-se în mod eronat să

cerceteze calitatea procesuală activă din perspectiva unică a Legii nr. 64/1991.

Față de această situație în

mod corect instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond este

nelegală și a dispus casarea cu trimitere cauzei spre rejudecare, sub aspectele

semnalate.

Constatând că nu sunt întrunite

condițiile referitoare la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

pentru a se impune modificarea deciziei atacate și văzând și dispozițiile art. 312

C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâții M.A. și A.T.M. împotriva Deciziei nr. 123/ A din 27 mai

2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind

proprietatea intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 aprilie 2009.