ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4642/2009

Deliberând, asupra cererii de revizuire de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.I. împotriva pârâtelor A.T.M. și M.A.N. ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale de exercițiu a pârâtei UM XXXXX București care nu are personalitate juridică conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 C. proc. civ. și art. 45 din ordinul M.A.N. nr. 81/2004, numai ministerul are personalitate juridică având competența să stea în judecată pentru unitățile subordonate. În motivarea acestei sentințe pe fond tribunalul a reținut că potrivit art. 32 alin. (1) din legea nr. 64/1991 brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare a invenției pe întreaga sa durată.

Ca urmare s-a constatat că reclamantul în justificarea pretențiilor formulate împotriva pârâților de obligare la plata unor despăgubiri pentru folosirea fără drept a proiectului SIBA ( sistem integrat de baraj aerian) pentru apărarea tării, ca autor al acestui proiect nu a făcut dovada că este titularul unui brevet de invenție care să-i confere drepturi de proprietate intelectuală, drept de exploatare exclusivă sau de cesiune. Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă, prin Decizia nr. 123/ A din 27 mai 2008 a admis apelul reclamantului, a desființat în parte sentința civilă apelată în privința excepției lipsei calității procesuale active și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

A fost menținută dispoziția privind admiterea excepției lipsei calității procesuale de exercițiu a UM nr. xxxxx. În motivarea acestei soluții curtea de apel a reținut că reclamantul nu și-a întemeiat acțiunea pe calitatea de titular al unui brevet de invenție cu privire la proiectul invocat ci, din contră și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor. Ca urmare s-a constatat că în mod eronat prima instanță a analizat cauza prin prisma Legii nr. 64/1991 în aprecierea lipsei calității procesuale active a reclamantului în raport de această lege a fost așadar eronată. S-a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță pentru a se stabili dacă proiectul conferă drepturi în favoarea reclamantului, dacă acestea se circumscriu sferei dreptului de autor sau nu, toate acestea fiind probleme de fond.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții M.A.N. și A.T.M. În drept au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În fapt s-a criticat hotărârea curții de apel pentru că a schimbat natura cererii reclamantului reținând greșit că reclamantul nu a invocat drepturi exclusive asupra proiectului în discuție față de împrejurarea că reclamantul a susținut și prin acțiune și ulterior că este autorul proiectului precizându-se în 27 octombrie 2007 temeiul cererii ca fiind Legea nr. 64/1991. Instanța a încălcat astfel dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. O altă critică a vizat greșita aplicare a legii în sensul că s-a apreciat că acțiunea trebuia supusă dispozițiilor Legii nr. 8/1996 când ea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 64/1991 și că din probele administrate a rezultat că nu există interes în cadrul activităților pârâților în derularea acestui proiect.

În raport de împrejurarea că recursul a fost semnat pentru Șeful Direcției Legislație și asistență juridică din M.A.N. de colonel F.M., s-a pus în vedere recurentei să facă dovada împuternicirii de reprezentare al semnatarului recursului. Cu Ordinul nr. 81/2004 emis de M.A.N. s-a făcut dovada că activitatea procesuală a Ministerului se realizează de Direcția Legislație și asistență juridică iar cu dispoziția Direcției Legislație și asistență juridică nr. 6 din 20 noiembrie 2006 referitoare la semnarea documentelor elaborate de Direcția Legislație și asistență juridică s-a făcut dovada împuternicirii de semnătură în lipsa șefului Direcției pentru locotenent colonel Z.C. și, respectiv, pentru colonel M.F.

ca locțiitor ai șefului direcției. Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate se constată că aceasta este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins pentru considerentele de mai jos. Instanța de fond a fost sesizată la 6 februarie 2007 cu acțiunea reclamantului, pretenții de 15.000.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru folosirea fără drept a unui proiect științific. S-a precizat temeiul de drept al acțiunii Legii nr. 8/1996. La acțiune pârâtele au formulat o întâmpinare în care arată printre altele pe fondul cauzei că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 64/19891 și nu ale Legii nr. 8/1996 (filele 27-28 dos. de fond) întâmpinare întemeiată pe dispozițiile art. 1164 C. civ., Legea nr. 346/2006, Legea nr. 8/1996, art. 1,7,13 din Legea nr. 64/1991.

Reclamantul răspunde la întâmpinare (filele 32-34) în care menționează și Regulamentul Disciplinei Militare Editura 2000 cap. III- recompense și sancțiuni militare arătând că nu a beneficiat de nici o recompensă potrivit art. 24 din acest Regulament. În cererea depusă la 5 iunie 2007 în dosar (fila 45) reclamantul a precizat că solicită „constatarea calității sale de autor al proiectului științific” în contradictoriu cu pârâta și că își întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 8/1996.

În petiția pe care reclamantul o depune la dosar la 2 octombrie 2007 filele 97-98, acesta completează probele și face unele comentarii în legătură cu Legea nr. 64/1991 art. 5 alin. (1)-(6) despre care afirmă că „prin respectarea alineatelor din legea menționată ar fi trebuit ca eu să am un contract de muncă în calitate de salariat, un contract de cercetare încheiat între reclamant și pârât” dar face precizarea „colectivul de cercetare care a fost format în vederea cercetării invenției mele a încercat să mă înlăture din orice activitate care se referă la invenția de față, toată acestea fiind făcute numai după ce eu am pus la dispoziție acestui colectiv, chiar la cererea lor, toate documentele mele aferente acestei invenții”.

Ca urmare având în vedere cererea introductivă și intervențiile de pe parcursul dosarului nu se poate aprecia că a fost schimbat temeiul de drept al Legii nr. 8/1996 indicat inițial, referirea la Legea nr. 64/1991 fiind însoțită de unele apărări pe care instanța de fond nu le-a cercetat și analizat, preocupându-se în mod eronat să cerceteze calitatea procesuală activă din perspectiva unică a Legii nr. 64/1991. Față de această situație în mod corect instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond este nelegală și a dispus casarea cu trimitere cauzei spre rejudecare, sub aspectele semnalate. Constatând că nu sunt întrunite condițiile referitoare la dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. pentru a se impune modificarea deciziei atacate și văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M.A. și A.T.M. împotriva Deciziei nr. 123/ A din 27 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 aprilie 2009.