ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.05.2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2009

HOTĂRÂRE
26.05.2009
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/

P din 12 mai 2009, Curtea de Apel Constanța a respins obiecțiile privind

identitatea persoanei solicitate și în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,

art. 77art. 80 și art. 85art. 90 din Legea nr. 302/2004 a dispus predarea

persoanei solicitate S.C. către autoritățile judiciare din Republica Italia în

baza mandatului european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul

pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia.

Prin aceeași sentință a

menținut arestarea persoanei solicitate S.C. pe o perioadă de 30 de zile de la

12mai 2009 la 10 iunie 2009. Cheltuielile judiciare avansate au rămas în

sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel,

curtea de apel a reținut că, la 20 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă curtea

de Apel Constanța a sesizat instanța cu cererea de predare a persoanei

solicitate S.C. către autoritățile judiciare italiene în baza mandatului

european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul pentru cercetări

preliminare din cadrul Tribunalului Brescia.

A mai reținut că pe timpul

soluționării cererii persoana solicitată S.C. a formulat obiecții privind

identitatea.

S-a motivat că obiecțiile

sunt neîntemeiate întrucât din informațiile transmise instanței la solicitarea

acesteia rezultă că persoana solicitată este aceeași cu persoana reținută,

respectiv S.C.

În privința susținerilor

persoanei solicitate potrivit cărora la data la care se indică săvârșirea unor

fapte penale pentru care este solicitat, aceasta nu s-ar fi aflat pe teritoriul

statului italian, instanța a motivat că nu pot fi verificate în cursul acestei

proceduri care impune doar obligația de a observa dacă sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de

arestare și procedurile de predare.

Instanța a conchis că

susținerile persoanei solicitate cu privire la fapte pot fi valorificate numai

în fața autorităților judiciare italiene.

S-a mai motivat că celelalte

condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de

arestare sunt realizate, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele

de refuz asupra predării.

Instanța a motivat că în

cauză nu există niciun motiv întemeiat pentru amânarea predării în sensul

prevăzut de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva sentinței a

declarat recurs persoana solicitată S.C. care în susținerea orală a cerut

casarea sentinței atacate și respingerea solicitării autorităților italiene de

a fi predat întrucât la data la care se susține că a comis fapte penale în

Italia nu se afla în această țară și prin urmare nu el este autorul faptelor.

Recursul persoanei

solicitate S.C. este nefondat.

Din datele dosarului rezultă

că instanța curții de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 94, art.

77 – art. 80 și art. 88 din Legea nr. 302/2004; în mod temeinic a reținut că nu

există motive de refuz a executării mandatului de arestare european, datele de

identificare ale persoanei solicitate fiind identice cu cele înscrise în

mandatul emis de autoritățile italiene.

Cum potrivit art. 90 alin. (6)

din Legea nr. 302/2004 opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza

numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui

motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, situații care în

prezenta cauză au fost verificate și ele nu există Curtea observă că hotărârea

primei instanțe este legală și temeinică.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respingem ca nefondat, recursul

persoanei solicitate S.C.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de persoana solicitată S.C. împotriva sentinței penale nr. 61/

P din 12 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul persoană

solicitată la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 26 mai 2009.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4185/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 166/ P din 10 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2542/36/2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu
ÎCCJ 2009-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2009
Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin încheierea penală nr. 53/ P din
ÎCCJ 2012-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 37/P din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosar
ÎCCJ 2011-03-01
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 799/2011
Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 18 februarie 2011 la Curtea de Apel București a fost înregistrată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în exe
ÎCCJ 2009-08-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2739/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 119/MEA din 29 iulie 2009 a Curții de Apel Bacău, s-a admis cererea formulată de Tribunalul Pescara din Italia, în baza art. 94 și art.
Sursă