ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1954/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 61/
P din 12 mai 2009, Curtea de Apel Constanța a respins obiecțiile privind
identitatea persoanei solicitate și în temeiul art. 94 alin. (1) din Legea nr. 302/2004,
art. 77 – art. 80 și art. 85 – art. 90 din Legea nr. 302/2004 a dispus predarea
persoanei solicitate S.C. către autoritățile judiciare din Republica Italia în
baza mandatului european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul
pentru cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Brescia.
Prin aceeași sentință a
menținut arestarea persoanei solicitate S.C. pe o perioadă de 30 de zile de la
12mai 2009 la 10 iunie 2009. Cheltuielile judiciare avansate au rămas în
sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel,
curtea de apel a reținut că, la 20 aprilie 2009, Parchetul de pe lângă curtea
de Apel Constanța a sesizat instanța cu cererea de predare a persoanei
solicitate S.C. către autoritățile judiciare italiene în baza mandatului
european de arestare nr. 33.7.4.382 MA SR emis de judecătorul pentru cercetări
preliminare din cadrul Tribunalului Brescia.
A mai reținut că pe timpul
soluționării cererii persoana solicitată S.C. a formulat obiecții privind
identitatea.
S-a motivat că obiecțiile
sunt neîntemeiate întrucât din informațiile transmise instanței la solicitarea
acesteia rezultă că persoana solicitată este aceeași cu persoana reținută,
respectiv S.C.
În privința susținerilor
persoanei solicitate potrivit cărora la data la care se indică săvârșirea unor
fapte penale pentru care este solicitat, aceasta nu s-ar fi aflat pe teritoriul
statului italian, instanța a motivat că nu pot fi verificate în cursul acestei
proceduri care impune doar obligația de a observa dacă sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de
arestare și procedurile de predare.
Instanța a conchis că
susținerile persoanei solicitate cu privire la fapte pot fi valorificate numai
în fața autorităților judiciare italiene.
S-a mai motivat că celelalte
condiții prevăzute de Legea nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de
arestare sunt realizate, iar în cauză nu este incident niciunul dintre motivele
de refuz asupra predării.
Instanța a motivat că în
cauză nu există niciun motiv întemeiat pentru amânarea predării în sensul
prevăzut de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.
Împotriva sentinței a
declarat recurs persoana solicitată S.C. care în susținerea orală a cerut
casarea sentinței atacate și respingerea solicitării autorităților italiene de
a fi predat întrucât la data la care se susține că a comis fapte penale în
Italia nu se afla în această țară și prin urmare nu el este autorul faptelor.
Recursul persoanei
solicitate S.C. este nefondat.
Din datele dosarului rezultă
că instanța curții de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 94, art.
77 – art. 80 și art. 88 din Legea nr. 302/2004; în mod temeinic a reținut că nu
există motive de refuz a executării mandatului de arestare european, datele de
identificare ale persoanei solicitate fiind identice cu cele înscrise în
mandatul emis de autoritățile italiene.
Cum potrivit art. 90 alin. (6)
din Legea nr. 302/2004 opoziția persoanei solicitate la predare se poate baza
numai pe existența unei erori cu privire la identitatea acesteia sau a unui
motiv de refuz a executării mandatului european de arestare, situații care în
prezenta cauză au fost verificate și ele nu există Curtea observă că hotărârea
primei instanțe este legală și temeinică.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respingem ca nefondat, recursul
persoanei solicitate S.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de persoana solicitată S.C. împotriva sentinței penale nr. 61/
P din 12 mai 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu
minori și de familie.
Obligă recurentul persoană
solicitată la plata sumei de 275 lei cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 75 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa
din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 26 mai 2009.