ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta B.C.R. a chemat în judecată pe pârâta SC I.P. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 115.500 lei Ron compusă din 60.000 lei reprezentând credit nerambursat, 19.600 lei reprezentând dobânzi restante și 35.900 lei reprezentând creanțe atașate. Prin sentința civilă nr. 264/COM din 3 aprilie 2007, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ, respinge acțiunea formulată de reclamanta B.C.R. S.A., sucursala Târgu-Neamț, județul Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC I.P.
SRL Vânători-Neamț, județul Neamț. Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că din probe nu rezultă formularea de către pârâtă a cererii scrise de acordare a creditului a cărui restituire este solicitată în acțiune. Deși în procesul-verbal din 21 mai 2002 s-a consemnat de către Comitetul Director al BCR că a fost aprobată în unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC I.P. SRL, reclamanta creditoare nu face dovada existenței unei astfel de cereri. De asemenea, reprezentantul reclamantei în instanță a recunoscut că nu deține o astfel de cerere și nicio altă documentație depusă de pârâtă în vederea acordării creditului. Contractul de scont cu nr. 323 din 21 mai 2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei și nici nu poartă ștampila acesteia.
Prin contractul de cesiune casch-flow, SC I.P. SRL se obligă să garanteze rambursarea creditului în sumă de 1.500.000.000 lei acordat de reclamantă împrumutatului cedent-pârât în cauză. Contractul de cesiune casch-low este semnat de R.R. și poartă ștampila pârâtei. Conform susținerii reclamantei prin semnarea contractului casch-flow pârâta și-a însușit implicit contractul de scont. Analizând clauzele contractului de casch-flow, rezultă că SC I.P. SRL s-a obligat să garanteze suma acordată prin contractul de credit nr. 323 din 21 mai 2002. Astfel se garantează în limita sumei existente în contul de disponibilități nr. 2511.1.-186.1/ROL. Astfel spus, pârâta are calitatea de debitor garant și garantează în limita unei sume neprecizate.
Această sumă este cea care s-ar găsi în contul nr. 2511.1-186.1/ROL în momentul executării obligației de garanție. Nu rezultă din contractul de cesiune casch-flow că pârâta și-a însușit implicit obligațiile contractuale decurgând din contractul de scont (inclusiv la plata de dobânzi și penalități), ci rezultă numai că pârâta garantează rambursarea în limita unei sume neprecizate. Potrivit concluziilor din raportul de expertiză depus la dosar reclamanta a virat în contul pârâtei suma de 1,5 miliarde lei. Potrivit acelorași concluzii, pârâta a r fi trebuit, la apariția nejustificată a sumei în contul său, să înregistreze suma respectivă în contul 473 „Decontări din operațiuni în curs de clarificare”.
Din suma de 1.500.000.000 lei, suma de 1.154.300.000 lei a fost virată din contul pârâtei, în contul SC M.L. SRL cu explicații „Contravaloare marfă”. Nu rezultă din probele cauzei că suma de 1.154.300.000 lei ar fi fost plătită de SC I.P. SRL către SC M.L. SRL ca urmare unor raporturi contractuale din aceste două societăți. Ceea ce rezultă este faptul că suma a intrat fără o bază contractuală inițial în contul pârâtei și ulterior o parte din sumă a fost virată din contul pârâtei în cel al societății SC M.L. SRL De asemenea mai rezultă din concluziile aceluiași raport de expertiză că pârâta a acceptat să se rețină din suma de 1.500.000.000 lei suma de 344.658.889 lei drept taxă de scont, deși contractul de scont nu a fost semnat de reclamantă.
Potrivit aceluiași raport, din suma totală de 1.500.000.000 lei o sumă de 1.041.111 lei a ajuns în final la pârâtă. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 19 iunie 2007 respinge ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta-reclamantă B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamț, împotriva sentinței civile nr. 264/COM din 3 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 635/103/2007 în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC I.P. SRL Vânători, județul Neamț. Instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel la toate motivele de apel invocate de B.C.R., sucursala Târgu-Neamț, răspunde chiar instanța de fond, prin considerentele hotărârii pronunțate.
De asemenea, sentința se bazează pe lângă celelalte înscrisuri, pe lucrarea de specialitate efectuată în cauză, respectiv raportul de expertiză, suplimentul la raportul de expertiză și la care apelanta-reclamantă nu a formulat nicio obiecțiune. Prin cererea de recurs formulată, reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamț a susținut că decizia recurată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: Instanța a reținut că nu rezultă din probe că pârâta a formulat cerere scrisă de acordare a creditului a cărui restituire se solicită în acțiune. Deși în procesul-verbal din 21 mai 2002 s-a consemnat de către Comitetul Director al BCR că a fost aprobată în unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC I.P.
SRL, reclamanta-creditoare nu face dovada existenței unei astfel de cereri și nicio altă documentație depusă de pârâtă în vederea acordării creditului. Recurenta precizează că nu a afirmat niciodată că ar exista o cerere scrisă a pârâtei în vederea acordării creditului și având în vedere că acest client era un client important pentru bancă, căruia i-au fost acordate multe credite, i s-a acceptat o cerere orală. Instanța constată că respectivul contract de scont nr. 323 din 21 mai 2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei și nici nu poartă ștampila acesteia. Recurenta arată că a formulat acțiunea introductivă tocmai pentru motivul că nu are titlu executor, urmând a folosi hotărârea instanței pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Concluziile instanței sunt eronate motivat de faptul că în contractul de cesiune casch-flow nr. 323 A din 21 mai 2003 la pct.1 se stipulează: „Pentru garantarea rambursării creditului în sumă de 1.500.000.000 lei acordat de banca împrumutatului cedent SC I.P. SRL în baza contractului de credit nr. 323 din 21 mai 2002, precum și a dobânzilor aferente împrumutatul cesionează băncii casch-flow-ul rezultat din activitatea desfășurată în mod curent prin contul de disponibilități nr. 2511.1 – 186.1/ROL, deschis la bancă până la stingerea integrală a obligațiilor asumate prin contractul de credit mai sus arătat”. Concluziile instanței de fond însușite de instanța de apel sunt de asemenea eronate datorită faptului că acțiunea a fost întemeiată și pe principiul îmbogățirii fără justă cauză astfel cum rezultă din alineatul ultim al acțiunii introductive de instanță.
Se apreciază că instanțele în mod greșit au interpretat dispozițiile art. 1191-1198 C. civ. raportate la contractul de scont, întrucât s-a făcut dovada că au fost îndeplinite aceste condiții prin încheierea între bancă și intimată a documentelor depuse la dosar și care justifică introducerea acțiunii ce are ca obiect prevederile art. 1073 C. civ. și principiul îmbogățirii fără justă cauză, banca dovedind cu înscrisuri că acestei societăți i-a fost acordat un credit pe care l-a folosit. Temeiul de drept indicat de recurentă îl constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Intimata SC I.P. SRL Vânători-Neamț a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc.
civ., solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât cererea de recurs este o recunoaștere a faptului că instanțele de fond și apel au reținut corect că intimata nu a solicitat contractarea creditului de scont nr. 323 din 21 mai 2002, neexistând cerere de creditare, borderou privind depunerea biletelor la ordin spre scontare ale SC S. SRL și SC I.P. SRL Târgu Mureș și nici contract de scont semnat și ștampilat de intimata-pârâtă. Părțile nu au depus înscrisuri în conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ. Recursul nu este fondat. Înalta Curte analizând decizia recurată în raport de motivele invocate de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi primită, întrucât din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită. Privitor la reiterarea situației de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu acestea.
De altfel, motivele de recurs constituie o reiterare a motivelor de apel, deja analizate de instanța de apel. De precizat că asumarea de către pârâtă a obligației de garanție a creditului nu echivalează cu asumarea obligațiilor contractuale ale contractului de scont. Acceptarea de către pârâtă ca în contul său să apară nejustificat o sumă și acceptarea unui virament către SC M. SRL din suma astfel apărută nu echivalează cu însușirea de către pârâtă a clauzelor contractului de scont. Faptul că în contul pârâtei a mai rămas o sumă de 1.041.111 lei nu echivalează cu asumarea obligațiilor din contractul de scont. Reclamanta nu formulează o cerere pe îmbogățirea fără justă cauză în limita sumei cu care pârâta s-a îmbogățit ci solicită obligarea pârâtei în baza contractului de scont inclusiv cu privire la plata de dobânzi și penalități.
Nici acceptarea de către pârâtă a reținerii sumei de 344.658.889 lei, reprezentând taxă de scont nu acoperă lipsurile contractului de scont încheiat. Având în vedere prevederile art. 1191-1198 C. civ., pentru dovada pretențiilor decurgând din contractul de scont reclamanta are nevoie de act autentic sau sub semnătură privată. Actul scris, contractul de scont, nu este însușit de pârâtă. De asemenea, reclamanta nu face dovada consimțământului pârâtei la acordarea creditului (lipsește atât cererea de acordare, cât și semnătura pârâtei pe contract), astfel încât convenția dintre părți nu întrunește condiția de valabilitate prevăzută de art. 948 pct. 2 C. civ. Concluzionând, astfel cum rezultă din întreg probatoriul cauzei, nici contractul de scont și nici cel de casch-flow nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege pentru a obliga pe intimata la plata sumei și deci nu există o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Mureș împotriva deciziei nr. 77 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamț, împotriva deciziei nr. 77 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2008 .
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.