ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1451/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Neamț, secția comercială și contencios administrativ, reclamanta B.C.R.
a chemat în judecată pe pârâta SC I.P. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 115.500 lei Ron
compusă din 60.000 lei reprezentând credit nerambursat, 19.600 lei reprezentând
dobânzi restante și 35.900 lei reprezentând creanțe atașate.
Prin sentința civilă nr. 264/COM din 3
aprilie 2007, Tribunalul Neamț, secția comercială și contencios administrativ,
respinge acțiunea formulată de reclamanta B.C.R. S.A., sucursala Târgu-Neamț, județul
Neamț, în contradictoriu cu pârâta SC I.P. SRL Vânători-Neamț, județul Neamț.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond
a reținut că din probe nu rezultă formularea de către pârâtă a cererii scrise
de acordare a creditului a cărui restituire este solicitată în acțiune. Deși în
procesul-verbal din 21 mai 2002 s-a consemnat de către Comitetul Director al
BCR că a fost aprobată în unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC
I.P. SRL, reclamanta creditoare nu face dovada existenței unei astfel de
cereri. De asemenea, reprezentantul reclamantei în instanță a recunoscut că nu
deține o astfel de cerere și nicio altă documentație depusă de pârâtă în
vederea acordării creditului.
Contractul de scont cu nr. 323 din 21 mai
2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei și nici nu poartă ștampila
acesteia.
Prin contractul de cesiune casch-flow, SC
I.P. SRL se obligă să garanteze rambursarea creditului în sumă de 1.500.000.000
lei acordat de reclamantă împrumutatului cedent-pârât în cauză. Contractul de
cesiune casch-low este semnat de R.R. și poartă ștampila pârâtei.
Conform susținerii reclamantei prin
semnarea contractului casch-flow pârâta și-a însușit implicit contractul de
scont.
Analizând clauzele contractului de
casch-flow, rezultă că SC I.P. SRL s-a obligat să garanteze suma acordată prin
contractul de credit nr. 323 din 21 mai 2002. Astfel se garantează în limita
sumei existente în contul de disponibilități nr. 2511.1.-186.1/ROL. Astfel
spus, pârâta are calitatea de debitor garant și garantează în limita unei sume
neprecizate. Această sumă este cea care s-ar găsi în contul nr. 2511.1-186.1/ROL
în momentul executării obligației de garanție.
Nu rezultă din contractul de cesiune
casch-flow că pârâta și-a însușit implicit obligațiile contractuale decurgând
din contractul de scont (inclusiv la plata de dobânzi și penalități), ci
rezultă numai că pârâta garantează rambursarea în limita unei sume neprecizate.
Potrivit concluziilor din raportul de
expertiză depus la dosar reclamanta a virat în contul pârâtei suma de 1,5
miliarde lei. Potrivit acelorași concluzii, pârâta a r fi trebuit, la apariția
nejustificată a sumei în contul său, să înregistreze suma respectivă în contul
473 „Decontări din operațiuni în curs de clarificare”. Din suma de
1.500.000.000 lei, suma de 1.154.300.000 lei a fost virată din contul pârâtei,
în contul SC M.L. SRL cu explicații „Contravaloare marfă”.
Nu rezultă din probele cauzei că suma de
1.154.300.000 lei ar fi fost plătită de SC I.P. SRL către SC M.L. SRL ca urmare
unor raporturi contractuale din aceste două societăți.
Ceea ce rezultă este faptul că suma a
intrat fără o bază contractuală inițial în contul pârâtei și ulterior o parte
din sumă a fost virată din contul pârâtei în cel al societății SC M.L. SRL
De asemenea mai rezultă din concluziile
aceluiași raport de expertiză că pârâta a acceptat să se rețină din suma de
1.500.000.000 lei suma de 344.658.889 lei drept taxă de scont, deși contractul
de scont nu a fost semnat de reclamantă. Potrivit aceluiași raport, din suma
totală de 1.500.000.000 lei o sumă de 1.041.111 lei a ajuns în final la pârâtă.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 77 din 19 iunie 2007
respinge ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta-reclamantă B.C.R. SA,
sucursala Târgu-Neamț, împotriva sentinței civile nr. 264/COM din 3 aprilie
2007, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr. 635/103/2007 în
contradictoriu cu intimata-pârâtă SC I.P. SRL Vânători, județul Neamț.
Instanța de apel a reținut că instanța de
fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, astfel la toate motivele
de apel invocate de B.C.R., sucursala Târgu-Neamț, răspunde chiar instanța de
fond, prin considerentele hotărârii pronunțate.
De asemenea, sentința se bazează pe lângă
celelalte înscrisuri, pe lucrarea de specialitate efectuată în cauză, respectiv
raportul de expertiză, suplimentul la raportul de expertiză și la care
apelanta-reclamantă nu a formulat nicio obiecțiune.
Prin cererea de recurs formulată,
reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamț a susținut că decizia recurată este
netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Instanța a reținut că nu rezultă din
probe că pârâta a formulat cerere scrisă de acordare a creditului a cărui
restituire se solicită în acțiune.
Deși în procesul-verbal din 21 mai 2002
s-a consemnat de către Comitetul Director al BCR că a fost aprobată în
unanimitate cererea de credit de scont formulată de SC I.P. SRL, reclamanta-creditoare
nu face dovada existenței unei astfel de cereri și nicio altă documentație
depusă de pârâtă în vederea acordării creditului.
Recurenta precizează că nu a afirmat
niciodată că ar exista o cerere scrisă a pârâtei în vederea acordării
creditului și având în vedere că acest client era un client important pentru
bancă, căruia i-au fost acordate multe credite, i s-a acceptat o cerere orală.
Instanța constată că respectivul contract
de scont nr. 323 din 21 mai 2002 nu este semnat de către reprezentantul pârâtei
și nici nu poartă ștampila acesteia.
Recurenta arată că a formulat acțiunea
introductivă tocmai pentru motivul că nu are titlu executor, urmând a folosi
hotărârea instanței pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Concluziile instanței sunt eronate
motivat de faptul că în contractul de cesiune casch-flow nr. 323 A din 21 mai
2003 la pct.1 se stipulează: „Pentru garantarea rambursării creditului în sumă
de 1.500.000.000 lei acordat de banca împrumutatului cedent SC I.P. SRL în baza
contractului de credit nr. 323 din 21 mai 2002, precum și a dobânzilor aferente
împrumutatul cesionează băncii casch-flow-ul rezultat din activitatea
desfășurată în mod curent prin contul de disponibilități nr. 2511.1 – 186.1/ROL,
deschis la bancă până la stingerea integrală a obligațiilor asumate prin contractul
de credit mai sus arătat”.
Concluziile instanței de fond însușite de
instanța de apel sunt de asemenea eronate datorită faptului că acțiunea a fost
întemeiată și pe principiul îmbogățirii fără justă cauză astfel cum rezultă din
alineatul ultim al acțiunii introductive de instanță.
Se apreciază că instanțele în mod greșit
au interpretat dispozițiile art. 1191-1198 C. civ. raportate la contractul de
scont, întrucât s-a făcut dovada că au fost îndeplinite aceste condiții prin
încheierea între bancă și intimată a documentelor depuse la dosar și care
justifică introducerea acțiunii ce are ca obiect prevederile art. 1073 C. civ.
și principiul îmbogățirii fără justă cauză, banca dovedind cu înscrisuri că
acestei societăți i-a fost acordat un credit pe care l-a folosit.
Temeiul de drept indicat de recurentă îl
constituie art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Intimata SC I.P. SRL Vânători-Neamț a
depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând
respingerea recursului ca nefondat, întrucât cererea de recurs este o
recunoaștere a faptului că instanțele de fond și apel au reținut corect că
intimata nu a solicitat contractarea creditului de scont nr. 323 din 21 mai
2002, neexistând cerere de creditare, borderou privind depunerea biletelor la
ordin spre scontare ale SC S. SRL și SC I.P. SRL Târgu Mureș și nici contract
de scont semnat și ștampilat de intimata-pârâtă.
Părțile nu au depus înscrisuri în
conformitate cu prevederile art. 305 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând decizia recurată
în raport de motivele invocate de actele dosarului și de dispozițiile legale
incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea
hotărârii, în cauză nefiind întrunită niciuna din situațiile prevăzute de dispozițiile
invocate.
Prima critică a recurentei nu poate fi
primită, întrucât din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că instanța s-a
substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele
contractuale, ori a reținut un cu totul alt act juridic sau conținut.
Referitor la cel de-al doilea motiv de
recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal a fost
dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut
distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept
material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situației de fapt,
recurenta nu se poate prevala de o analiză a susținerilor referitoare la
netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive
pentru cercetarea probelor și stabilirea situației de fapt în concordanță cu
acestea.
De altfel, motivele de recurs constituie
o reiterare a motivelor de apel, deja analizate de instanța de apel.
De precizat că asumarea de către pârâtă a
obligației de garanție a creditului nu echivalează cu asumarea obligațiilor
contractuale ale contractului de scont.
Acceptarea de către pârâtă ca în contul
său să apară nejustificat o sumă și acceptarea unui virament către SC M. SRL
din suma astfel apărută nu echivalează cu însușirea de către pârâtă a clauzelor
contractului de scont.
Faptul că în contul pârâtei a mai rămas o
sumă de 1.041.111 lei nu echivalează cu asumarea obligațiilor din contractul de
scont. Reclamanta nu formulează o cerere pe îmbogățirea fără justă cauză în
limita sumei cu care pârâta s-a îmbogățit ci solicită obligarea pârâtei în baza
contractului de scont inclusiv cu privire la plata de dobânzi și penalități.
Nici acceptarea de către pârâtă a
reținerii sumei de 344.658.889 lei, reprezentând taxă de scont nu acoperă
lipsurile contractului de scont încheiat.
Având în vedere prevederile art. 1191-1198
C. civ., pentru dovada pretențiilor decurgând din contractul de scont
reclamanta are nevoie de act autentic sau sub semnătură privată.
Actul scris, contractul de scont, nu este
însușit de pârâtă.
De asemenea, reclamanta nu face dovada
consimțământului pârâtei la acordarea creditului (lipsește atât cererea de
acordare, cât și semnătura pârâtei pe contract), astfel încât convenția dintre
părți nu întrunește condiția de valabilitate prevăzută de art. 948 pct. 2 C.
civ.
Concluzionând, astfel cum rezultă din
întreg probatoriul cauzei, nici contractul de scont și nici cel de casch-flow
nu îndeplinesc cerințele prevăzute de lege pentru a obliga pe intimata la plata
sumei și deci nu există o îmbogățire fără justă cauză.
Pentru aceste considerente, în temeiul
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge
ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Mureș
împotriva deciziei nr. 77 din 19 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat
de reclamanta B.C.R. SA, sucursala Târgu-Neamț, împotriva deciziei nr. 77 din
19 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 aprilie 2008 .