ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2158/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 septembrie 2008, pe rolul Judecătoriei Brăila, reclamantul S.G. a chemat în judecată pârâta C.R. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 543 RON, așa cum a precizat reclamantul la primul termen de judecată. Reclamantul nu a motivat în fapt și în drept cererea de chemare în judecată. Prin Sentința civilă nr. 7403 din 8 decembrie 2008, Judecătoria Brăila a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București cauza a fost înregistrată la data de 19 ianuarie 2009 sub nr. 822/299/2009. Prin Sentința civilă nr. 3454 din 2 martie 2009, Judecătoria sectorului 1 București a respins cererea formulată de reclamantul S.G., în contradictoriu cu pârâta C.R. SA, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 24 octombrie 2006 reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de credit nr. x, creditul acordat fiind în valoare de 2.170 RON, urmând ca suma totală de rambursat să fie în valoare de 4.762,08 RON, conform Scrisorii de acceptare a creditului.

Având în vedere faptul că debitorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate față de bancă prin contractul anterior menționat, la data de 21 mai 2008 s-au înregistrat întârzieri la plată; banca a transmis către Casa Județeană de Pensii Brăila, notificarea de cesiune de creanță din 21 mai 2008 prin care s-a solicitat să se rețină și să se vireze lunar 1/3 din drepturile provenite din pensia cuvenită d-lui S.G. S-a mai reținut că prin adresa nr. 18711156 din data de 12 septembrie 2008, având în vedere că reclamantul nu a mai înregistrat întârzieri la plata ratelor, banca a solicitat sistarea reținerilor asupra drepturilor bănești. S-a mai reținut că, în cauză reclamantul nu a dovedit faptul că suma pretinsă i s-a reținut nejustificat, aceasta fiind reținută ca urmare a neîndeplinirii obligației de plată asumate față de bancă prin contractul de împrumut.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul S.G., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sub nr. 822/299/2009, la data de 30 mai 2009. Prin Decizia civilă nr. 1260 R din 28 mai 2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins recursul ca nefondat, reținând că pretenția reclamantului privind restituirea sumei de 543 RON este neîntemeiată, acesta nedovedind că această sumă s-a reținut nejustificat. La data de 10 octombrie 2011, în Dosarul nr. 822/299/2009 al Tribunalului București, secția a IV-a civilă, a formulat recurs reclamantul S.G. La termenul stabilit în vederea judecării recursului, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului.

Prin Decizia civilă nr. 506 R din 13 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de S.G. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 299, coroborate cu art. 377 C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

În speță, cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 822/299/2009 a fost soluționată în mod irevocabil prin Decizia civilă nr. 1260 R din 28 mai 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă. În această situație, recursul declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, potrivit dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Împotriva celei din urmă decizii, S.G. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate. Recursul este netimbrat. Întrucât i-a fost respinsă cererea recurentului de ajutor public judiciar în ședința din camera de consiliu de la 21 februarie 2013, cu motivarea că înscrisurile depuse de petent nu îndeplinesc cerințele de la art. 14 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/2008, pentru a beneficia de facilitățile prevăzute de acest act normativ, situație în raport cu care acesta avea obligația să plătească o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 RON și un timbru judiciar în valoare de 0,15 RON. Înalta Curte la termenul de azi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului reclamantului, având în vedere că această excepție primează asupra tuturor chestiunilor prealabile. În cauză, ca urmare a respingerii cererii de ajutor public judiciar, recurentul era obligat să depună o taxă judiciară de timbru în sumă de 4 RON și un timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, fiind citat cu această mențiune așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, situație în raport cu care, Înalta Curte urmează să aplice sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată, și să anuleze recursul reclamantului, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul S.G. împotriva Deciziei civile nr. 506 R din 13 martie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2013. Procesat de GGC - AS