ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 7 alin. (1) art. 9 și

art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, reclamanții Comuna Dumbrăvita, prin

Primar, și Consiliul Local Dumbrăvița au solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Guvernul României,anularea adresei din 20 mai 2008 emisă de pârât și a

O.U.G. nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007 privind modificarea și

completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., și obligarea pârâtului la

repararea pagubei produse, atât sub forma beneficiului nerealizat cât și sub

forma pierderii suferite, în cuantum de 380.464,02/lună, reprezentând cu

aproximație impozitul pe venit din transferul de proprietăți imobiliare,

începând din luna octombrie 2007 și până la data plății efective. Reclamanții

au mai solicitat instanței ca în condițiile art. 31 pct. 3 din Legea nr. 47/1992

să sesizeze Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 106/2007.

În motivarea acțiunii

reclamanții au arătat că prin Hotărârea Consiliului Local Dumbrăvița nr. 43 din

22 mai 200, în vederea dezvoltării rețelei electrice și dotării cu utilaje

pentru modernizarea drumurilor pe raza comunei Dumbrăvița, s-a aprobat

contractarea unui împrumut în sumă de 1.800.000 RON de la B.C.R. pe o perioadă

de trei ani - Contract de credit - linie de finanțare nr. 108/10019 din 16 mai 2006,

raportat la prevederile O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțele publice locale și ale

Legii nr. 215/2001, împrumut ce a fost avizat în mod favorabil prin Hotărârea nr.

346 din 25 mai 2006 a Comisiei de Autorizare a împrumuturilor Locale, prin

raportare la prevederile Legii datoriei publice nr. 313/2004, astfel cum a fost

modificată, prin Legea nr. 97/2006.

Însă, au arătat reclamanții,

prin O.U.G. nr. 106/2007 publicată în M. Of. nr. 703/2007 conținutul art. 77

1

din C. fisc. a fost modificat, în sensul că impozitul stabilit în condițiile alin.

(1) și (3) ale aceluiași articol se virează și se reține integral la bugetul de

stat, deși anterior acestei modificări, din acest impozit o cotă de 50% se

distribuia la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora

se aflau bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării.

Reclamanții au arătat că

această modificare nelegală a legii privind C. fisc. printr-o ordonanță de

urgență i-a prejudiciat, bugetul local fiind substanțial micșorat prin

preluarea de către bugetul de stat a impozitului, acest fapt determinând

schimbarea obligatorie a alocării sumelor pentru diferite operațiuni de natură

financiar-economice și dirijarea acestora spre achitarea ratelor împrumutului

contractat.

Reclamanții au susținut că

această ordonanță de urgență este nelegală și neconstituțională, având în

vedere dispozițiile imperative ale Constituției României precum și ale art. 4

din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., atâta timp cât Curtea Constituțională

s-a pronunțat pe neconstituționalitatea modificării unei legi printr-o

ordonanță, dispunând că modificarea poate interveni doar printr-o lege organică.

Excepția

inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Guvernul României, pe motiv că

o acțiune în contencios administrativ nu poate avea ca obiect anularea unei

ordonanțe de urgență pentru neconstituționalitate a fost respinsă de instanță

prin încheierea de ședință din 22 iulie 2008.

Prin sentința

civilă nr. 180 din 22 iulie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, admițând excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului Consiliul Local Dumbrăvita, invocată din oficiu, a respins

acțiunea față de acest reclamant ca fiind introdusă de o persoană lipsită de

calitate procesuală activă și ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

Comuna Dumbrăvita, prin primar.

Totodată, ca o

consecință a respingerii cererii principale, instanța a respins și cererea de

sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 106/2007.

Pentru

a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Dumbrăvița că,

întrucât titulara bugetului local, în patrimoniul căreia se afirmă producerea

prejudiciului pretins prin acțiune, aparține potrivit, Legii nr. 215/2001,

persoanei juridice care este Comuna Dumbrăvița, reclamantul Consiliul Local nu

poate fi considerat persoană vătămată în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004,

fiind lipsit așadar de calitate procesuală activă.

În

ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, faptul că actul

administrativ atacat în cauză este adresa din 20 mai 2008 emisă de pârâtul

Guvernul României. Din analiza acestei adrese, instanța a constatat că

reprezintă în fapt răspunsul pârâtului la plângerea prealabilă formulată de

reclamanți, prin care aceștia au solicitat anularea O.U.G. nr. 106/2007 pentru

modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. Fiind o simplă

adresă de răspuns la o plângere formulată de reclamanți, instanța a considerat

că acest act nu are caracterul de act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

A

mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004,

astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 100/2008, acțiunea formulată în

temeiul acestui articol trebuie să aibă un obiect complex, în sensul existenței

unei cereri principale, specifică procedurii contenciosului administrativ, cu

indicarea unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act

administrativ emis în baza ordonanței guvernului atacate în cauză, iar excepția

de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.

Instanța

a constatat că acțiunea nu îndeplinește aceste cerințe legale, întrucât

reclamanții nu au atacat un act administrativ vătămător, ci o adresă emisă de

pârât, care nu îndeplinește condițiile art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 554/2004,

acest aspect determinând instanța să constate neincidența prevederilor art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 modificată care constituie temeiul de drept al

oricărei acțiuni în contencios administrativ.

î

mpotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs,

solicitând casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive pe

care le-au încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea căii de atac, recurenții - reclamanți au arătat, în esență, că

sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și a principiilor ce

guvernează desfășurarea procesului civil, pentru ca instanța, pe de o parte, nu

a pus în discuția părților excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 106/2007,

și pe de altă parte, a respins acțiunea cu o motivare confuză și

contradictorie, bazată pe aceleași argumente pentru care anterior respinsese

excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Guvernul României, și ignorând

obiectul principal al acesteia, care consta în repararea pagubei cauzate prin

ordonanța de urgență considerată neconstituțională.

În

acest fel, susțin recurenții - reclamanții, au fost încălcate prevederile art. 29

din Legea nr. 47/1992 și ale art. 9 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004.

În

ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale

active a Consiliului Local Dumbrăvița, recurenții - reclamanți au arătat că

aceasta este greșită, pentru că partea respectivă întrunește condițiile pentru

a promova acțiunea în instanță sub aspectul dreptului subiectiv, interesului,

calității și capacității procesuale, fiind organul deliberativ care a adoptat hotărârea

de autorizare a împrumutului în discuție.

Printr-o

cerere separată, depusă înăuntrul termenului de recurs, recurenții - reclamanți

au atacat și soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții

Constituționale, arătând că prin adoptarea O.U.G. nr. 106/2007 pentru

modificarea C. fisc. li s-a creat un prejudiciu, ca urmare a încălcării dispozițiilor

imperative ale art. 4 din C. fisc., conform cărora codul respectiv se modifică

și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de

intrarea în vigoare a acesteia.

Întrucât

soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale și cea de respingere a

acțiunii se regăsesc în dispozitivul sentinței atacate, cererile de recurs

urmează a fi analizate în mod unitar.

Examinând

cauza prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenții-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe

prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând repararea pagubei cauzate

prin aplicarea O.U.G. nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007, pagubă

evaluată la suma de 380.464,02 lei/lună, reprezentând impozitul pe venit din

transferul de proprietăți imobiliare de care au fost lipsiți, începând cu luna

octombrie 2007 și până la data plății efective.

Este

adevărat că, în petitul acțiunii, reclamanții au solicitat să se dispună și

anularea O.U.G. nr. 106/2007 și a adresei din 20 mai 2008 emisă de Guvernul

României (răspunsul la plângerea prealabilă), dar la data de 17 iunie 2008 au

depus la dosar o cerere motivată prin care au invocat excepția de

neconstituționalitate a ordonanței de urgență, conformându-se întocmai

prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Acesta

a fost, de altfel, motivul pentru care instanța de fond a respins excepția de

inadmisibilitate a acțiunii, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate.

Modul

în care părțile și-au formulat primele două capete de acțiune, explicabil ca

urmare a caracterului confuz al denumirii marginale a art. 9 din Legea nr. 554/2004

(„acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului”), nu poate avea ca efect

paralizarea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat,

cuprinse, de asemenea, în petitul acțiunii.

Acest

ultim capăt de cerere, care se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din

Legea nr. 554/2004, a fost complet ignorat de instanța de fond, care s-a

limitat la a reține că reclamanții nu au atacat un act administrativ vătămător,

deși textul legal menționat se referă la „acordarea de despăgubiri pentru

prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului” ca obiect al acțiunii în

contencios administrativ, derogând astfel de la tiparul instituit prin art. 1 alin.

(1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în care paguba ce se solicită a

fi reparată nu poate fi decât efectul unui act administrativ, tipic sau

asimilat.

De

asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins cererea de

sesizare a Curții Constituționale fără nici o motivare, considerând-o o

consecință a netemeiniciei cererii principale privite prin prisma art. 9 alin. (1),

coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și încălcând astfel

prevederile alin. (2) al articolului 9, care impuneau verificarea condițiilor

prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În

ceea ce privește calitatea procesuală a Consiliului Local Dumbrăvița, Înalta

Curte constată că, într-adevăr, Comuna este persoana juridică de drept public,

cu patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a

administrației publice locale, dar în același timp, conform art. 36 alin. (2) lit.

b) și c) al aceleiași legi, Consiliul local este autoritatea publică locală

care exercită atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu,

precum și atribuții privind administrarea domeniului public și privat al

comunei.

În

consecință, Consiliul local poate acționa în contencios administrativ pentru

ocrotirea unui drept sau a unui interes legitim în temeiul art. 9 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale

active fiind contrară prevederilor legale menționate.

Având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art.

20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că instanța de fond a

soluționat cauza fără a urma procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) și (3) din

Legea nr. 554/2004, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași curte de apel, în vederea parcurgerii etapelor procedurale impuse de

normele menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții Comuna Dumbrăvița și Consiliul Local Dumbrăvița împotriva sentinței

civile nr. 180 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 29 mai 2009.