ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 7 alin. (1) art. 9 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, reclamanții Comuna Dumbrăvita, prin Primar, și Consiliul Local Dumbrăvița au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României,anularea adresei din 20 mai 2008 emisă de pârât și a O.U.G. nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007 privind modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., și obligarea pârâtului la repararea pagubei produse, atât sub forma beneficiului nerealizat cât și sub forma pierderii suferite, în cuantum de 380.464,02/lună, reprezentând cu aproximație impozitul pe venit din transferul de proprietăți imobiliare, începând din luna octombrie 2007 și până la data plății efective.

Reclamanții au mai solicitat instanței ca în condițiile art. 31 pct. 3 din Legea nr. 47/1992 să sesizeze Curtea Constituțională privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 106/2007. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin Hotărârea Consiliului Local Dumbrăvița nr. 43 din 22 mai 200, în vederea dezvoltării rețelei electrice și dotării cu utilaje pentru modernizarea drumurilor pe raza comunei Dumbrăvița, s-a aprobat contractarea unui împrumut în sumă de 1.800.000 RON de la B.C.R. pe o perioadă de trei ani - Contract de credit - linie de finanțare nr. 108/10019 din 16 mai 2006, raportat la prevederile O.U.G. nr. 45/2003 privind finanțele publice locale și ale Legii nr. 215/2001, împrumut ce a fost avizat în mod favorabil prin Hotărârea nr. 346 din 25 mai 2006 a Comisiei de Autorizare a împrumuturilor Locale, prin raportare la prevederile Legii datoriei publice nr. 313/2004, astfel cum a fost modificată, prin Legea nr. 97/2006.

Însă, au arătat reclamanții, prin O.U.G. nr. 106/2007 publicată în M. Of. nr. 703/2007 conținutul art. 77 1 din C. fisc. a fost modificat, în sensul că impozitul stabilit în condițiile alin. (1) și (3) ale aceluiași articol se virează și se reține integral la bugetul de stat, deși anterior acestei modificări, din acest impozit o cotă de 50% se distribuia la bugetul unităților administrativ-teritoriale pe teritoriul cărora se aflau bunurile imobile ce au făcut obiectul înstrăinării. Reclamanții au arătat că această modificare nelegală a legii privind C. fisc. printr-o ordonanță de urgență i-a prejudiciat, bugetul local fiind substanțial micșorat prin preluarea de către bugetul de stat a impozitului, acest fapt determinând schimbarea obligatorie a alocării sumelor pentru diferite operațiuni de natură financiar-economice și dirijarea acestora spre achitarea ratelor împrumutului contractat.

Reclamanții au susținut că această ordonanță de urgență este nelegală și neconstituțională, având în vedere dispozițiile imperative ale Constituției României precum și ale art. 4 din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., atâta timp cât Curtea Constituțională s-a pronunțat pe neconstituționalitatea modificării unei legi printr-o ordonanță, dispunând că modificarea poate interveni doar printr-o lege organică.

Excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Guvernul României, pe motiv că o acțiune în contencios administrativ nu poate avea ca obiect anularea unei ordonanțe de urgență pentru neconstituționalitate a fost respinsă de instanță prin încheierea de ședință din 22 iulie 2008. Prin sentința civilă nr. 180 din 22 iulie 2008 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Dumbrăvita, invocată din oficiu, a respins acțiunea față de acest reclamant ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă și ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvita, prin primar.

Totodată, ca o consecință a respingerii cererii principale, instanța a respins și cererea de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea O.U.G. nr. 106/2007. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Consiliul Local Dumbrăvița că, întrucât titulara bugetului local, în patrimoniul căreia se afirmă producerea prejudiciului pretins prin acțiune, aparține potrivit, Legii nr. 215/2001, persoanei juridice care este Comuna Dumbrăvița, reclamantul Consiliul Local nu poate fi considerat persoană vătămată în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, fiind lipsit așadar de calitate procesuală activă.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a reținut, în esență, faptul că actul administrativ atacat în cauză este adresa din 20 mai 2008 emisă de pârâtul Guvernul României. Din analiza acestei adrese, instanța a constatat că reprezintă în fapt răspunsul pârâtului la plângerea prealabilă formulată de reclamanți, prin care aceștia au solicitat anularea O.U.G. nr. 106/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. Fiind o simplă adresă de răspuns la o plângere formulată de reclamanți, instanța a considerat că acest act nu are caracterul de act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004.

A mai reținut instanța că potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 100/2008, acțiunea formulată în temeiul acestui articol trebuie să aibă un obiect complex, în sensul existenței unei cereri principale, specifică procedurii contenciosului administrativ, cu indicarea unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului atacate în cauză, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.

Instanța a constatat că acțiunea nu îndeplinește aceste cerințe legale, întrucât reclamanții nu au atacat un act administrativ vătămător, ci o adresă emisă de pârât, care nu îndeplinește condițiile art. 2 alin. (1) lit. (c) din Legea nr. 554/2004, acest aspect determinând instanța să constate neincidența prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată care constituie temeiul de drept al oricărei acțiuni în contencios administrativ. î mpotriva acestei sentințe, reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea ei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive pe care le-au încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenții - reclamanți au arătat, în esență, că sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii și a principiilor ce guvernează desfășurarea procesului civil, pentru ca instanța, pe de o parte, nu a pus în discuția părților excepția de neconstituționalitate a O.U.G.

nr. 106/2007, și pe de altă parte, a respins acțiunea cu o motivare confuză și contradictorie, bazată pe aceleași argumente pentru care anterior respinsese excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de Guvernul României, și ignorând obiectul principal al acesteia, care consta în repararea pagubei cauzate prin ordonanța de urgență considerată neconstituțională. În acest fel, susțin recurenții - reclamanții, au fost încălcate prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 9 alin. (2) și (5) din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Dumbrăvița, recurenții - reclamanți au arătat că aceasta este greșită, pentru că partea respectivă întrunește condițiile pentru a promova acțiunea în instanță sub aspectul dreptului subiectiv, interesului, calității și capacității procesuale, fiind organul deliberativ care a adoptat hotărârea de autorizare a împrumutului în discuție.

Printr-o cerere separată, depusă înăuntrul termenului de recurs, recurenții - reclamanți au atacat și soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, arătând că prin adoptarea O.U.G. nr. 106/2007 pentru modificarea C. fisc. li s-a creat un prejudiciu, ca urmare a încălcării dispozițiilor imperative ale art. 4 din C. fisc., conform cărora codul respectiv se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de intrarea în vigoare a acesteia. Întrucât soluția de respingere a sesizării Curții Constituționale și cea de respingere a acțiunii se regăsesc în dispozitivul sentinței atacate, cererile de recurs urmează a fi analizate în mod unitar.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând repararea pagubei cauzate prin aplicarea O.U.G. nr. 106/2007, publicată în M. Of. nr. 703/2007, pagubă evaluată la suma de 380.464,02 lei/lună, reprezentând impozitul pe venit din transferul de proprietăți imobiliare de care au fost lipsiți, începând cu luna octombrie 2007 și până la data plății efective. Este adevărat că, în petitul acțiunii, reclamanții au solicitat să se dispună și anularea O.U.G.

nr. 106/2007 și a adresei din 20 mai 2008 emisă de Guvernul României (răspunsul la plângerea prealabilă), dar la data de 17 iunie 2008 au depus la dosar o cerere motivată prin care au invocat excepția de neconstituționalitate a ordonanței de urgență, conformându-se întocmai prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004. Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, așa cum rezultă din practicaua sentinței atacate. Modul în care părțile și-au formulat primele două capete de acțiune, explicabil ca urmare a caracterului confuz al denumirii marginale a art. 9 din Legea nr. 554/2004 („acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului”), nu poate avea ca efect paralizarea cererii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, cuprinse, de asemenea, în petitul acțiunii.

Acest ultim capăt de cerere, care se încadrează în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, a fost complet ignorat de instanța de fond, care s-a limitat la a reține că reclamanții nu au atacat un act administrativ vătămător, deși textul legal menționat se referă la „acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului” ca obiect al acțiunii în contencios administrativ, derogând astfel de la tiparul instituit prin art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în care paguba ce se solicită a fi reparată nu poate fi decât efectul unui act administrativ, tipic sau asimilat.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale fără nici o motivare, considerând-o o consecință a netemeiniciei cererii principale privite prin prisma art. 9 alin. (1), coroborat cu art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și încălcând astfel prevederile alin. (2) al articolului 9, care impuneau verificarea condițiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992. În ceea ce privește calitatea procesuală a Consiliului Local Dumbrăvița, Înalta Curte constată că, într-adevăr, Comuna este persoana juridică de drept public, cu patrimoniu propriu, conform art. 21 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, dar în același timp, conform art. 36 alin. (2) lit. b) și c) al aceleiași legi, Consiliul local este autoritatea publică locală care exercită atribuții privind dezvoltarea economico-socială și de mediu, precum și atribuții privind administrarea domeniului public și privat al comunei.

În consecință, Consiliul local poate acționa în contencios administrativ pentru ocrotirea unui drept sau a unui interes legitim în temeiul art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale active fiind contrară prevederilor legale menționate. Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, constatând că instanța de fond a soluționat cauza fără a urma procedura prevăzută de art. 9 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași curte de apel, în vederea parcurgerii etapelor procedurale impuse de normele menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții Comuna Dumbrăvița și Consiliul Local Dumbrăvița împotriva sentinței civile nr. 180 din 22 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2009.