ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3560/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 220/59/2011 la 09 februarie 2011, reclamanta Comuna Dumbrăvița a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și M.A.N., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea Guvernului României la adoptarea unei H.G. privind trecerea terenului în suprafață de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăvița, din domeniul public al Statului Român și administrarea M.A.N., în domeniul public al Comunei Dumbravița și în administrarea Consiliului Local Dumbravița; obligarea pârâtului M.A.N. la înaintarea întregii ocumentații, la emiterea avizului Statului Major General și la înaintarea de propuneri către M.A.N.

cu privire la trecerea terenului în suprafață de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbravița, din domeniul public al Statului Român și administrarea M.A.N., în domeniul public al Comunei Dumbravița și în administrarea Consiliului Local Dumbravița.

Reclamanta a apreciat faptul că este pe deplin îndreptățită în a formula prezenta acțiune, având în vedere că, în baza art. 2, alin. (2) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, se precizează că : „se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul prevăzut de lege". A considerat că în baza adresei înregistrată la reclamantă sub nr. 2439 din 13 martie 2009 și adresată M.A.N., a solicitat demararea procedurilor administrative privind trecerea terenului de la fostul depozit de muniții, care este situat pe raza sa, deoarece, pe de-o parte la nivelul Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar înregistrează deficit de teren, iar pe de altă parte, având în vedere faptul că în prezent depozitul este dezafectat, și nu se mai află bunuri materiale aparținând M.A.N., ar dori realizarea unui obiectiv de interes major atât pentru comună, cât și pentru locuitorii Mun.

Timișoara, respectiv un Centru Civic și de Sănătate. A mai menționat reclamanta că la adresa sus menționată nu a primit niciun răspuns, motiv pentru care a hotărât promovarea prezentei acțiuni în instanță pentru obligarea celor două instituții la îndeplinirea obligațiilor ce le incumbă, în ceea ce privește solicitarea de transferare a terenului aflat în administrarea M.A.N. Reclamanta a subliniat și faptul că, în data de 08 aprilie 2009, la sediul instituției s-au prezentat reprezentanții unitaților militare, precum și comandantul Garnizoanei Timișoara, care, împreună cu reprezentanții reclamantei au redactat o minută, prin care s-au precizat care sunt procedurile de urmat pentru efectuarea unui transfer de terenuri, și s-a arătat, de către reprezentanții M.A.N.

faptul că: imobilul din Dumbravița a avut destinația de depozit de muniții, în prezent bunurile materiale sunt retrase. Așadar, a apreciat reclamanta, că în prezenta cauza sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 8, alin. (1), teza finală, din Legea nr. 554/2004, care se enunță astfel: „De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ, și cel care se consideră vătămat într-un drept al său sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." Pârâtul M.A.N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă.

Prin întâmpinare, s-au mai invocat: prescrierea dreptului la acțiune, tardivitatea acțiunii în justiție, inadmisibilitatea acțiunii, necompetența materială a instanței. Prin întâmpinare Guvernul României a invocat excepția inadmisibilității acțiunii. Reclamanta Comuna Dumbrăvița a formulat o modificare și precizare a acțiunii solicitând obligarea pârâtului Guvernul României la adoptarea unei hotărâri de guvern privind trecerea terenului în suprafață de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăvița, care în prezent este intabulat în C.F. nr. 404491 și nr. 404492, din domeniul public al Statului Român și administrarea M.A.N., - U.M. din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăvița și în administrarea Consiliului Local Dumbrăvița; obligarea pârâtului M.A.N.

la înaintarea întregii documentații, la emiterea avizului Statului Major General și la înaintarea de propuneri către M.A.N. cu privire la trecerea terenului în suprafața de 166.350 mp, cuprins în C.F. nr. 1163 Dumbrăvița, care în prezent este intabulat în C.F. nr. 404491 și C.F. nr. 404492, din domeniul public al Statului Român și administrarea M.A.N., U.M.din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăvița și în administrarea Consiliului Local Dumbrăvița; și de asemenea, obligarea pârâtului M.A.N. la soluționarea adresei cu nr. 2439 din 13 martie 2009. Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare referitoare la cererea de modificare a acțiunii introdusă de reclamantă la termenul din 21 iunie 2011, invocând: excepția tardivității formulării modificării cererii de chemare în judecată, excepția lipsei plângerii administrative prealabile.

Prin sentința nr. 409 din 27 septembrie 2011, Curtea de Apel Timișoara a respins excepțiile invocate de pârâți, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Dumbrăvița. Cu privire la competența materială: - Curtea a respins excepția deoarece reclamanta pretinde că pârâtele îi lezează un drept (sau interes legitim) datorită împrejurării că refuză să-i întocmească documentația necesară transmiterii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren și să emită actul necesar transmiterii efective, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004. S-a reținut că eventuala lipsă a dreptului sau a interesului legitim invocată de Minister drept motiv de necompetență materială nu are legătură cu competența ci reprezintă o apărare de fond care, dacă este întemeiată, este de natură să conducă la respingerea acțiunii.

Cu privire la tardivitatea modificării acțiunii: - Curtea a reținut că este de acord cu Guvernul în sensul că modificarea acțiunii ar fi putut fi efectuată doar până la prima zi de înfățișare, care în speță a fost la 17 mai 2011, când părțile, legal citate, au putut să pună concluzii. Or, reclamanta a „modificat” acțiunea la 21 iunie 2011. Instanța a respins excepția deoarece, în ciuda exprimării juridic defectuoase a reclamantei, cererea de emitere a unei hotărâri de guvern în locul unei ordonanțe de guvern nu reprezintă o modificare a primului capăt de cerere care, în esență, vizează obligarea Guvernului la transmiterea dreptului de proprietate. Cu privire la prescripția dreptului și la tardivitatea acțiunii: - A reținut Curtea că ambele excepții se întemeiază pe presupunerea Ministerului că în cauză ar fi incident art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În opinia instanței textul legal nu este aplicabil prezentei acțiuni deoarece se referă la anularea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ și nu la acțiuni privind emiterea unui act administrativ care, în principiu, pot fi formulate oricând. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa unui drept sau interes legitim: - S-a reținut că invocarea lipsei dreptului sau a interesului legitim reprezintă o apărare de fond și nu o excepție de natură să împiedice sau să întârzie judecata fondului. Cu privire la lipsa procedurii prealabile: - S-a reținut că art. 7 din Legea nr. 554/2004, text pe care Guvernul își întemeiază excepția, nu este incident în cauză deoarece se aplică numai în situația vătămărilor produse de acte administrative individuale și nu în cazul acțiunilor privind omisiunea (sau refuzul) emiterii unui astfel de act.

Cu privire la fond: - S-a reținut că reclamanta nu este titulara unui drept sau interes legitim de trecere în terenul său a unui teren ce face parte din domeniul public al Statului român. De altfel, nici chiar reclamanta nu a putut indica un text legal care să-i confere un astfel de drept sau să-i protejeze un astfel de interes. Împotriva sentinței pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs reclamanta Comuna Dumbrăvița. Criticile de nelegalitate sunt circumscrise de către recurenta-reclamantă motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta reia practic argumentele expuse prin cererea de chemare în juecată. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, a apărărilor din întâmpinare, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare. Se reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată. În cauza de față, recurenta-reclamantă nu probează vătămarea adusă unui drept al cărei titular este această unitate administrativ-teritorială, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile legale stabilite de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

De altfel, în cererea de chemare în judecată nu se indică temeiul legal al pretenției recurentei-reclamante și nici nu este făcută dovada că Guvernul României ar fi încălcat, prin neemiterea unui act administrativ, prevederile vreunui act normativ cu valoare juridică superioară unei hotărâri de Guvern (lege adoptată de Parlamentul României, ordonanță sau ordonanță de urgență adoptate de Guvernul României) care ar stabili în sarcina Executivului obligația de a aproba transmiterea unui teren aflat în domeniul public al statului și administrarea M.A.N. în domeniul public al Comunei Dumbrăvița și administrarea acesteia.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre de guvern. Se constată că recurenta-reclamantă nu a probat îndeplinirea acestei proceduri speciale, astfel cum este prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, în sensul că nu a făcut dovada existenței unei manifestări de voință a consiliului local Dumbrăvița, în sensul formulării unei solicitări privind „trecerea terenului în suprafață de 166350 cuprins în C.F.

nr. 1163 Dumbrăvița, care este în prezent intabulat în C.F. 404491 și C.F. nr. 404492, din domeniul public al Statului Român și administrarea M.A.N.,respectiv U.M.din Craiova, în domeniul public al Comunei Dumbrăvița și în administrarea Consiliului local Dumbrăvița. Deși acest act administrativ este menționat în cuprinsul cererii modificatoare a acțiunii trebuie precizat faptul că Hotărârea Consiliului Local Dumbrăvița nr. 18 din 05 martie 2009 nu se referă la imobilul față de care este formulată cererea de chemare în judecată, deoarece respectiva hotărâre de consiliu local se referă la un imobil în suprafață de 161005 mp, și nu 166350 mp cum solicită recurenta-reclamantă în cererea de chemare în judecată și în cererea de modificare a acesteia.

Și în ipoteza în care s-ar aprecia că respectiva hotărâre a Consiliului Local Dumbrăvița s-ar referi la același imobil pe care îl menționează și recurenta în acțiunea sa, trebuie menționat faptul că Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare, nu stabilește în sarcina Guvernului României și obligația de a da curs tuturor solicitărilor formulate de unitățile administrativ-teritoriale cu privire la trecerea unor bunuri din domeniul public al Statului Român în domeniul public al acestora. În concluzie, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, recurenta-reclamantă nu este titulara unui drept sau interes sau interes legitim de trecere în terenul său a unui teren ce face parte din domeniul public al Statului.

De altfel nici reclamanta-recurentă nu a putut indica un text lega care să-i confere un astfel de drept sau să-i protejeze un astfel de interes. Față de cele reținute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Comuna Dumbrăvița împotriva sentinței civile nr. 409 din 27 septembrie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 martie 2013.