ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4666/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4666/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 338 din 7 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul U.N., în contradictoriu cu pârâta A.D.S.O.N.R.V. , prin care solicita obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de rentă viageră pentru suprafața de 1,9925 ha și emiterea carnetului de rentier agricol și pentru această suprafață. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că nu este îndeplinită condiția lipsei oricărei înstrăinări inter vivos a terenului ce face obiectul arendării, prevăzută de art. 10 din Titlul XI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției.
În cauză, se arată în considerentele sentinței recurate, că terenul pentru care reclamantul solicită recunoașterea calității de rentier agricol a fost dobândit de acesta prin contractul de donație nr. 1944 din 11 octombrie 2004, act juridic translativ de proprietate ce se încheie între vii, care nu îndeplinește condiția prevăzută de lege. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul, considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală. Fără a indica temeiul de drept pe care își întemeiază recursul, se aduc critici sentinței recurate, în sensul că în mod greșit instanța de fond a considerat că donația reprezintă o înstrăinare deși acești termeni sunt diferiți și, în consecință, a apreciat eronat că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 10 din Titlul XI din Legea nr. 247/2005.
Au fost depuse de recurent la dosarul cauzei și concluzii scrise în sensul celor menționate în motivele de recurs. Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse sentinței nr. 338/2007 cât și de dispozițiile art. 304 1 C. proc.
civ., apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prin contractul de donație autentificat sub nr. 597 din 4 octombrie 2004, recurentului-reclamant i-a fost transmisă proprietatea suprafeței de 1,9925 ha, teren agricol pentru care se solicită acordarea rentei viagere Dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul XI instituie cadrul general al acordării rentei agricole în sensul că „rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 ani, care deține în proprietate până la 10 hectare de teren agricol și care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole după intrarea în vigoare a prezentului titlu...; pentru a deveni rentier, pot fi înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii.
Deci, o condiție esențială pentru obținerea carnetului de rentier este aceea ca terenul pentru care persoana solicită acest drept să nu fi făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii, după anul 1990. Prin urmare, legiuitorul nu distinge dacă înstrăinarea este tăcută cu titlu oneros sau cu titlu gratuit, astfel că nici interpretul, respectiv cel ce aplică legea nu poate face vreo distincție. Chiar dacă prin contractul de donație invocat a avut loc transferul proprietății terenului în litigiu cu titlu gratuit, efectele acestuia se transpun tot într-o înstrăinare ce presupune practic transmiterea dreptului de proprietate al unui bun dintr-un patrimoniu în altul. Nu are relevanță terminologia cuvântului „a înstrăina", din DEX, întrucât acest termen trebuie interpretat în accepțiunea sa juridică.
Simplul fapt al transferului de proprietate ce a operat prin contractul de donație reprezintă tot un act de înstrăinare ce s-a încheiat între vii, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 10 Titlul XI din Legea nr. 247/2005 pentru a-i fi acordată recurentului-reclamant renta viageră pentru suprafața de 1,9925 ha, așa cum s-a solicitat. Avându-se în vedere cele expuse anterior, cât și prevederile art. 312 alin. (1), teza II, art. 316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul U.N. împotriva sentinței nr. 338 din 7 decembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.