ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4666/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 338

din 7 decembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul U.N., în

contradictoriu

cu pârâta A.D.S.O.N.R.V.

,

prin care solicita obligarea pârâtei la recunoașterea dreptului de rentă

viageră pentru suprafața de 1,9925 ha și emiterea carnetului de rentier agricol

și pentru această suprafață.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că nu este îndeplinită

condiția lipsei oricărei înstrăinări

inter vivos

a terenului ce face obiectul arendării,

prevăzută de art. 10 din Titlul

XI

al Legii nr. 247/2005 privind reforma în

domeniile proprietății și justiției.

În cauză, se arată în

considerentele sentinței recurate, că terenul pentru care reclamantul solicită

recunoașterea calității de rentier agricol a fost dobândit de acesta prin

contractul de donație nr. 1944 din 11 octombrie 2004, act juridic translativ de

proprietate ce se încheie între vii, care nu îndeplinește condiția prevăzută de

lege.

Împotriva

sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat

recurs reclamantul,

considerând-o ca fiind netemeinică și nelegală.

Fără a indica temeiul

de drept pe care își întemeiază recursul, se aduc critici sentinței recurate,

în sensul că în mod greșit instanța de fond a considerat că donația reprezintă

o înstrăinare deși acești termeni sunt diferiți și, în consecință, a

apreciat eronat că nu îndeplinește condițiile

prevăzute de art. 10 din

Titlul

XI

din Legea nr. 247/2005.

Au fost depuse de

recurent la dosarul cauzei și concluzii scrise în sensul celor menționate în

motivele de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul formulat în raport de criticile aduse sentinței nr. 338/2007

cât și de dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta

este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin contractul de

donație autentificat sub nr. 597 din 4 octombrie 2004, recurentului-reclamant

i-a fost transmisă proprietatea suprafeței de 1,9925 ha, teren agricol pentru

care se solicită acordarea rentei viagere

Dispozițiile Legii

nr. 247/2005, Titlul

XI

instituie cadrul general al acordării rentei

agricole în sensul că „rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de

peste 62 ani, care deține în proprietate până la 10 hectare de teren agricol și

care înstrăinează prin acte între vii sau arendează terenuri agricole după

intrarea în vigoare a prezentului titlu...; pentru a deveni rentier, pot fi

înstrăinate sau arendate numai terenurile care după anul 1990 nu au făcut

obiectul altei înstrăinări prin acte între vii.

Deci, o condiție

esențială pentru obținerea carnetului de rentier este aceea ca terenul pentru

care persoana solicită acest

drept să nu fi

făcut obiectul altei înstrăinări prin acte între vii, după

anul 1990.

Prin urmare,

legiuitorul nu distinge dacă înstrăinarea este tăcută cu titlu oneros sau cu

titlu gratuit, astfel că nici interpretul, respectiv cel ce aplică legea nu

poate face vreo distincție.

Chiar dacă prin

contractul de donație invocat a avut loc transferul proprietății terenului în

litigiu cu titlu gratuit, efectele acestuia se transpun tot într-o înstrăinare

ce presupune practic transmiterea dreptului de proprietate al unui bun dintr-un

patrimoniu în altul.

Nu are relevanță

terminologia cuvântului „a înstrăina", din DEX, întrucât acest termen

trebuie interpretat în accepțiunea sa juridică.

Simplul fapt al

transferului de proprietate ce a operat prin contractul de donație reprezintă

tot un act de înstrăinare ce s-a încheiat între vii, astfel că în mod corect

prima instanță a apreciat că nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 10

Titlul

XI

din Legea nr. 247/2005 pentru a-i fi acordată

recurentului-reclamant renta viageră pentru suprafața de 1,9925 ha, așa cum s-a

solicitat.

Avându-se

în vedere cele expuse anterior, cât și prevederile

art. 312 alin. (1), teza

II,

art.

316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte

va respinge recursul formulat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul U.N. împotriva sentinței nr. 338 din 7 decembrie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.