ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 381/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 67/ P din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Oradea, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta F.A.C.,  împotriva rezoluției nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta a fost obligată să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Petiționara F.A.C. a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc B.G. și expertului evaluator A.M., solicitând tragerea acestora la răspundere penală în legătură cu modul de efectuare a executării silite asupra unui imobil și stabilirea valorii acestuia.

Prin rezoluția nr. 86/P/2008 din 5 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.

S-a reținut că atât executorul judecătoresc, cât și expertul evaluator și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor procesual civile și a titlului executor emis de instanța de judecată.

Invocarea de către persoana vătămată a raportului de evaluare întocmit de un alt expert evaluator într-o execuție silită cerută de alți creditori nu este concludentă în cauză atâta timp cât raportul nu este fondat pe constatări și măsurători, deoarece debitorul nu a permis acest lucru.

Plângerea persoanei vătămate formulate împotriva măsurii dispuse de procuror, potrivit dispozițiilor art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția nr. 351/II.2/2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.

Investită cu plângerea petiționarei, formulată în temeiul art. 278

1

C. proc. pen., instanța de fond a constatat că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr. 86/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea este legală și temeinică.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat că executorul judecătoresc și expertul evaluator și-ar fi încălcat atribuțiile de serviciu ori și le-ar fi exercitat în mod defectuos, iar criticile invocate de persoana vătămată cu privire la nulitatea execuției silite și a licitației imobiliare fac obiectul unor contestații la executare și de desființare a măsurilor de executare silită.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs petiționara F.A.C., solicitând admiterea, casarea sentinței atacate și, pe fond, admiterea plângerii și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor penale.

S-a susținut că în cazul expertului evaluator A.M., competența de soluționare a plângerii penale revenea Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

S-a mai arătat că cercetarea penală efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a fost superficială, iar abuzurile executorului judecătoresc B.G. au continuat și ulterior formulării plângerii penale.

Verificând hotărârea atacată potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând că aceasta este conformă actelor premergătoare efectuate în cauză și dispozițiilor legale în materie. Atât rezoluția procurorului, cât și sentința judecătorească nu se pot pronunța decât în legătură cu faptele sesizate și săvârșite până la data plângerii penale, orice alte fapta ulterior comise neputând fi cenzurate în cadrul acestei soluții.

Activitatea executorului judecătoresc s-a desfășurat potrivit obligațiilor ce îi reveneau, stabilite în urma emiterii titlului executor de către instanță și în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă în materia executării silite.

Lucrarea de evaluare imobiliară efectuată de expertul A.M. nu poate fi apreciată prin compensare cu lucrarea unui alt expert, întocmită în altă cauză de executare și în alte condiții de documentare.

Cât privește competența Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea care a fost atrasă de calitatea persoanei uneia dintre făptuitori (executorul judecătoresc) ea se întinde și asupra altor persoane și fapte dacă acestea sunt conexe, iar soluționarea lor în cadrul aceleiași cauze se impune pentru o bună înfăptuire a justiției.

În consecință, Înalta Curte constată că soluția de respingere a plângerii petiționarei F.A.C. este justă, iar în cauză nu există motive de casare a sentinței.

În baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul petiționarei va fi respins ca nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara F.A.C. împotriva sentinței penale nr. 67 din 24 septembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurenta petiționară la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2009.