ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1458/2009

Asupra recursului penal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

La data de 26 noiembrie 2008, petiționarul S.N. a formulat plângere

împotriva rezoluției din 7 octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București și a rezoluției din 5 noiembrie 2008 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea plângerii, petiționarul a arătat că este greșită soluția

de neîncepere a urmăririi penale adoptată față de subinspectorul de poliție C.S.G.,

întrucât acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzută de art.

242 și 272 C. pen.

Prin sentința penală nr. 13 din 21 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția

I

penală, s-a respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petentul S.N. împotriva rezoluțiilor din 7

octombrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și din 5

noiembrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București, cu obligarea petentului la plata sumei de 50 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, la

data de 29 noiembrie 2008, petiționarul S.N. a formulat plângere la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Slobozia împotriva membrilor comisiei de aplicare a

Legii nr. 18/1991, pentru săvârșirea de către aceștia a infracțiunii prevăzută

de art. 246 C. pen. În plângere a susținut că a fost deposedat abuziv în anul

1991 de un teren pe care l-a avut în folosință de la C.A.P.

În urma cercetărilor efectuate, prin referatul nr. 10081 din 27

octombrie 2006, subinspectorul de poliție C.S.G. a propus neînceperea urmăririi

penale.

Prin rezoluția nr. 3084/P/2005 din 27 octombrie 2006, Parchetul de pe

lângă Judecătoria Slobozia a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi

penale față de membrii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 din cadrul

Primăriei Munteni-Buzău, constatându-se că în cauză a intervenit prescripția

răspunderii penale.

Petiționarul S.N. a formulat o altă plângere împotriva numitului P.G.,

secretar al Primăriei comunei Munteni-Buzău întrucât în anul 1991 a refuzat

primirea unei cereri formulate în baza Legii nr. 18/1991, invocând aspecte care

au făcut obiectul dosarului penal menționat mai sus.

Prin referatul nr. 100080 din 23 mai 2006, subinspectorul de poliție C.S.G.

a propus neînceperea urmăririi penale față de numitul P.G. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen., soluție confirmată de Parchetul de

pe lângă Judecătoria Slobozia, prin rezoluția nr. 2180/P/2005 din data de 19

iulie 2006.

La data de 16 noiembrie 2008 petiționarul S.N. a formulat o nouă

plângere, de data aceasta împotriva subinspectorului de poliție C.S.G.,

susținând că acesta a sustras din dosar un certificat de cadastru, un contract

de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954 și adresa Curții de Apel București

nr. 4089/2005.

Prin rezoluția nr. 184/P/2007 din 5 iulie 2007, Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi penale față de

subinspectorul de poliție C.S.G., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzută de

art. 246 C. pen., art. 242 C. pen. și art. 272 C. pen.

Fiind audiat, petiționarul a precizat că este nemulțumit de rezoluțiile

adoptate, susținând că din dosarul nr. 3084/P/2005 lipsesc sentința civilă nr.

417 din 7 mai 1990, contractul de vânzare-cumpărare încheiat în 1954 între Z.I.

și D.S. și cererea de reconstituire a dreptului de proprietate.

În urma examinării actelor dosarului s-a constatat că atât sentința

civilă nr. 417/1990 a Judecătoriei Urziceni cât și cererea de reconstituire a

dreptului de proprietate se află la dosar, iar în ce privește contractul de

vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954, acesta a fost reclamat ca fiind

sustras și în dosarul nr. l84/P/2007, soluționat prin rezoluția din 5 septembrie

2007.

Instanța de fond a constatat că actele menționate mai sus nu au fost

sustrase de subinspectorul de poliție C.S.G., iar împrejurarea că prin

referatele întocmite, cesta nu a propus soluțiile dorite de petiționar nu

constituie un temei pentru a fi tras Ia răspundere.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs petiționarul S.N.,

fără a-l motiva.

Examinând actele și lucrările dosarul se contată că recursul

petiționarului este nefondat.

Prin plângerea formulată de petiționarul S.N., acesta a arătat că

subinspectorului de poliție C.S.G., cu ocazia verificărilor efectuate în

dosarele nr. 3084/P/2005 și 'nr. 2180/P/2005 ale Parchetului de pe lângă

Judecătoria Slobozia, a sustras mai multe acte, respectiv un certificat de

cadastru, un contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1954, sentința

civilă nr. 417/1990 a Judecătoriei Urziceni și adresa Curții de Apel București

nr. 4089/2005.

Prin referatele întocmite, subinspectorul de poliție C.S.G. a propus

neînceperea urmăririi penale față de membrii Comisiei de aplicare a Legii nr.

18/1991 din cadrul Primăriei comunei Munteni-Buzău cu motivarea că a intervenit

prescripția răspunderii penale, soluțiile fiind confirmate de Parchetul de pe

lângă Judecătoria Slobozia.

Cu ocazia verificărilor efectuate în cele două dosare, subinspectorul

de poliție a primit de la petiționar mai multe acte, pe care nu le-a numerotat

și nu le-a opisat, acestea fiind înaintate împreună cu dosarele la parchet.

Având în vedere referatul nr. R/246 din 10 septembrie 2007 al I.P.I.,

întocmit cu ocazia verificărilor celor reclamate de petiționar, precum și

întregul material probator de la dosar, Înalta Curte constată că actele despre

care petiționarul susține că au fost sustrase de subinspectorul de poliție C.S.G.,

se află la dosar. Chiar și contractul de vânzare cumpărare încheiat în anul

1954, despre care instanța de fond a precizat că despre dispariția acestuia,

petiționarul s-a plâns și în dosarul nr. 184/P/2007, se află la dosar nr.

l716/P/2007.

Ca atare, în mod corect instanța de fond a respins plângerea formulată

de petiționarul S.N., sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

Față de cele menționate recursul declarat de petiționar apare, ca

nefondat, iar în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen.,

urmează a fi respins.

În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi

obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul S.N. împotriva

sentinței penale nr. 13 din 21 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 17 aprilie 2009.