ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4165/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara la 27 decembrie 2006 reclamanții B.P., ș.a., reprezentanți de Sindicatul Liber A.N.D.I.R.Z.M. au chemat în judecată pe pârâta A.N.D.I.R.Z.M. solicitând obligarea acestei autorități la plata drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță, în perioada 2003-2005, sume actualizate în raport de rata inflației. În motivarea acțiunii reclamanții arată că, fiind funcționari publici, au dreptul la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, potrivit dispozițiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr.188/1999 și că executorul nu putea suspenda acest drept.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 49/F/CA din 24 martie 2008 a respins excepția lipsei calității de reprezentat a lui D.G.C. pentru Sindicatul Liber al A.N.D.I.P.R.Z.M. și a nesemnării cererii de chemare în judecată invocate de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să le plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu primele de vacanță aferente anilor 2001-2006 actualizate în raport cu indicele de inflație. A fost admisă în parte acțiunea Sindicatului Liber al A.N.D.I.P.R.Z.M., pentru reclamanții B.P., ș.a., și s-a admis în parte cererea în interes propriu a intrvenienților: R.T., ș.a.

A fost respinsă acțiunea pentru reclamanții C.S.L., ș.a. S-a luat act de renunțarea la judecarea cererii de inervnție în interes propriu formulată C.O. S-a respins cererea intervențițiilor care au renunțat la judecarea cererii lor, conform încheierii din 3 martie 2008. Instanța a apreciat că acordarea primei de vacanță este un drept consacrat printr-o lege specială și după epuizarea suspendării acesteia nimic nu împiedică instanța să acorde, aceste drepturi. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta A.N.D.I.P.R.U.Z.M., susținând în esență că, obligarea sa la plata drepturilor bănești într-o singură tranșă nu mai este posibilă față de prevederile O.G. nr.146/2007. Cu privire la introducerea în cauză a ordonatorului principal de credite Ministerul Economiei și Finanțelor, arată recurenta, instanța a omis să se pronunțe referitor la acest aspect.

Pentru considerentele ce se vor expune în continuare recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins. Prin sentința civilă nr. 700/CA din 26 aprilie 2007 Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamanților B.P., ș.a, și cererea de intervenție formulată de M.M. și a obligat pârâta A.N.D.I.P.R.Z.M., să plătească acestora drepturile bănești reprezentând prima de concediu pentru anii 2004-2006, raportat la perioada efectiv lucrată, actualizată cu indicele de inflație. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 531/CA din 26 noiembrie 2007 a admis recursul declarat de ambele părți, a casat sentința atacată și a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia.

Curtea de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.49/F/CA din 24 martie 2008,atacată prin prezentul recurs a admis în totalitate acțiunea formulată de reclamanți și intervenienți. În fapt, instanța de fond a dispus obligarea pârâtei să le plătească reclamanților-intervenienți drepturile bănești reprezentând prima de vacanță aferentă anilor 2001-2006 într-o singură tranșă. Această obligare însă nu mai era posibilă față de apariția O.U.G. nr. 146 din 19 decembrie 2007, privitoare la reglementarea modalității de plată a primelor acordate cu ocazia plecării în concediu de odihnă în perioada 2001-2006, a căror aplicare a fost suspendată prin acte normative succesive.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din acest act normativ aceste drepturi se acordă eșalonat în anul 2008, în trei tranșe: a)în luna martie-pentru anii 2001 și 2002; b)în luna iunie-pentru anii 2003-2004; c)în luna octombrie pentru anii 2005 și 2006. Alin. (2) al aceluiași text de lege, menționează că, drepturile bănești stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanței, se plătesc într-o singură tranșă. Alin. (3) precizează că și drepturile stabilite după data intrării în vigoare a ordonanței prin hotărâre judecătorească executorie se plătesc într-o singură tranșă. În cazul în speță, întrucât drepturile bănești au fost stabilite prin hotărâri judecătorești executorii, în mod corect instanța de fond a obligat pârâta să le plătească într-o singură tranșă.

Susținerea recurentei-pârâte potrivit căreia au fost achitate toate drepturile bănești cuvenite reclamanților nu poate fi reținută întrucât nu a fost dovedită. Hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.N.D.Z.M. sentinței civile nr. 49/F/CA din 24 martie 2008 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2008.