ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 20.10.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3318/2008

HOTĂRÂRE
20.10.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3318/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Petiționarii O.F. și O.S.,

în calitate de persoane vătămate, au adresat Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București o plângere penală solicitând efectuarea de cercetări față de

făptuitorii P.C.G. (executor judecătoresc), P.M. (avocat) și I.A., precum și

față de toate persoanele care au participat la executarea silită dispusă

împotriva lor pe data de 28 iunie 2006, sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 209, 213, 217, 220, 246, 247 și 249 C. pen.

Prin ordonanța nr. 447/P/2007,

din 6 februarie 2008, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a dispus

în temeiul art. 228 C. pen., raportat la art. 10 lit. a) și d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de făptuitori, după cum urmează:

- față de executorul

judecătoresc P.C.G., pentru infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) C.

pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 246 C. pen., art. 247 C. pen. și art. 249

- față de executorul

judecătoresc E.L. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.;

- față de avocatul P.M. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 alin. (1) C. pen., art. 217 alin. (1) C.

pen. și art. 220 C. pen.;

- I.A., pentru infracțiunile

prevăzute de art. 208, 209 alin. (1) C. pen., art. 217, alin. (1) C. pen., art.

220 C. pen., art. 213 C. pen.;

- agentul șef de poliție C.I.,

pentru infracțiunea prevăzută de art. 208, 209 C. pen., art. 217 C. pen., art. 220

Nemulțumit de soluția

procurorului, petiționarii s-au adresat conducerii Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București, solicitând desființarea ordonanței atacate și

continuarea cercetărilor în vederea aflării adevărului în cauză.

Prin rezoluția nr. 325/II/2/2008

din 13 martie 2008, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petiționari

împotriva ordonanței dată de procuror constatând că nu se impune infirmarea

acesteia.

În conformitate cu

dispozițiile art. 278

1

plângere la Curtea de Apel București, solicitând desființarea ordonanței nr. 447/P/2007

din 6 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și

trimiterea dosarului la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de

făptuitori pentru infracțiunile reclamate.

Prin sentința penală nr. 178

din 9 iulie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2368/2/2008, Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a

respins, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii O.S. și O.F.

Împotriva sentinței penale

sus-arătate au declarat recurs petiționarii, solicitând tragerea la răspundere

penală a făptuitorilor.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs, precum și întreaga cauză, potrivit art. 385

6

alin.

(3) C. proc. pen., constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, pentru a se putea

începe urmărirea penală într-o cauză sunt necesare două condiții.

Prima condiție constă din

existența acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să

considere că s-a săvârșit în mod cert o infracțiune, caz în care organul de

urmărire penală poate deține informațiile fie direct din sesizarea făcută, fie

din actele premergătoare desfășurate ulterior sesizării.

Cea de-a doua condiție

necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen. și

constă în inexistența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 C. proc. pen., cu excepția celui prevăzut la lit. b

1

).

Intervenția unui astfel de caz rezultând fie din actele prin care a fost

sesizat organul de urmărire penală, fie din actele premergătoare efectuate în

urma sesizării, poate determina ca în locul începerii urmăririi penale să

funcționeze instituția neînceperii urmăririi penale.

Potrivit art. 224 C. proc.

pen., actele premergătoare se efectuează în vederea urmăririi penale și pot

realiza următoarele obiective:

- completează informațiile

organului de cercetare pentru a aduce la nivelul unor constatări care să determine

începerea urmăririi penale;

- verifică informațiile

deținute, confirmând sau infirmând concordanța acestora cu realitățile faptice

ale cauzei.

- fundamentează convingerea

organului de urmărire penală referitoare la soluția de neurmărire penală, potrivit

art. 228 C. proc. pen.

În prezenta cauză se

constată că ne aflăm în această ultimă variantă, când din actele premergătoare

efectuate a rezultat soluția de neîncepere a urmăririi penale.

Actele premergătoare fiind

facultative, ele pot fi și limitate de organul de urmărire penală la

îndeplinirea activităților necesare atingerii scopului lor legal.

Întrucât din actele

premergătoare efectuate în cauză nu a rezultat existența acelui minim de date

în baza cărora să se poată dispune începerea urmăririi penale, Înalta Curte

constată că, în mod corect, parchetul a dispus soluția de urmărire penală.

În consecință, având în

vedere că din lucrările dosarului rezultă că intimații și-au îndeplinit

atribuțiile de serviciu cu respectarea dispozițiilor legale, nefiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, care să atragă

răspunderea penală a acestora, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de petiționarii O.S. și O.F.

Conform art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenții petiționari vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de petiționarii O.S. și O.F. împotriva sentinței penale nr.

178 din 9 iulie 2008 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare

către stat.

Obligă recurenții

petiționari la plata sumelor de câte 178,5 lei, cu titlul de cheltuieli

judiciare către intimata I.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 octombrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-03-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 922/2010
onată mai sus a rămas definitivă prin Decizia penală pronunțată la data de 20 iunie 2008 de Tribunalul București, secția a II -a penală, în Dosarul nr. 4077/300/2008, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul petentului P.R. Ulterior,
ÎCCJ 2009-06-25
0,95
ÎCCJ, Secția penală
Asupra plângerii de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Pe data de 19 decembrie 2007, petiționarul M.C.V., în calitate de persoană vătămată, a adresat o plângere penală Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitân
ÎCCJ 2008-04-14
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2008
ța probelor sau actelor premergătoare administrate în cauză, astfel încât actul decizional, nefiind urmarea comiterii vreunei fapte penale poate fi atacat exclusiv pe căile prevăzute de lege (art. 278 1 C. proc. pen.) și nicidecum prin atac
ÎCCJ 2009-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală
nr. 1356/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în temeiul dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus s-a dispus neîncep
ÎCCJ 2010-12-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2016/2011
. 10 lit. a) și b) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții: - M.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen., art. 220 C. pen., art. 192, art. 246 C. pen., art. 249 și art. 208-20
Sursă