ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 100 din 14

ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de E.S. în

contradictoriu

cu Ministerul Justiției, instanța obligând pârâtul să soluționeze cererea

reclamantei ce formează obiectul dosarului nr. 14712/RD/2003 al Comisiei pentru

Cetățenie, conform art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu

modificările ulterioare.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a depus în anul

2003 o cerere de dobândire a cetățeniei române, în calitate de descendent

dintr-un fost cetățean român, întemeiată pe prevederile art. 10

1

din

Legea nr. 21/1991.

Comisia pentru

Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției a menționat prin adresă că cererea

reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv, urmând a se întocmi și

transmite ministerului justiției un raport, în conformitate cu prevederile art.

17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991.

Față de aceste prevederi

legale, prima instanță a apreciat că în cadrul procedurii reglementate de

capitolul III din actul normativ, soluționarea cererii depuse are loc după

aprobarea prin ordin a Ministerului Justiției, în cazul în care ministrul

apreciază în acest sens asupra propunerilor Comisiei.

În raport cu

dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de

România prin Legea nr. 396/2002, prima instanță a constatat că autoritatea

pârâtă a depășit termenul rezonabil de examinare a cererii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești,

criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că

prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la examinarea

cererii sale și nu la soluționarea acesteia, or, cererea reclamantei era

examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie din data de 24

octombrie 2008.

A arătat recurentul

că la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond cererea reclamantei era

aprobată și prin ordin al ministrului justiției, ordin ce era publicat în M.Of.

nr. 830 din 10 decembrie 2008, astfel încât soluția

instanței

nu putea fi alta decât respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte de

Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată,

materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată

fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu

prevederile art. 17 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările

ulterioare, în procedura de soluționare a cererii de acordare sau de

redobândire a cetățeniei române, dacă solicitantul este declarat admis la

interviu, Comisia întocmește un raport în care menționează întrunirea

Condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei,

raport ce însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei este

înaintat ministrului justiției.

Art. 18 din

același act normativ stipulează că ministrul justiției, constatând îndeplinite

condițiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile

calendaristice ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după

caz, acest ordin publicându-se în Monitorul Oficial al României, Partea

I.

Obiectul este

unul din elementele acțiunii civile, alături de subiect și cauză.

Obiectul

acțiunii civile este definit ca fiind ceea ce se cere prin acțiune, pretenția

concretă a reclamantului.

Se poate observa că

obiectul acțiunii reclamantei a fost tocmai acela al obligării Ministerului

Justiției la soluționarea cererii sale formulată potrivit prevederilor art. 17

și art. 18 din Legea nr. 21/1991.

Din actele depuse la

dosar rezultă că ministrul justiției a aprobat cererile de redobândire a

cetățeniei române formulat de mai multe persoane, printre care și reclamanta,

ordinul emis în acest sens fiind publicat în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008,

astfel că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect.

De aceea, va fi admis

recursul, în baza art. 312 alin. (1) teza

I

C. proc. civ. și va fi

modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei ca

rămasă fără obiect.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr.

100 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios

administrativ și fiscal.

Modifică

sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei E.S. ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 11 iunie 2009.