ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 100 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de E.S. în contradictoriu cu Ministerul Justiției, instanța obligând pârâtul să soluționeze cererea reclamantei ce formează obiectul dosarului nr. 14712/RD/2003 al Comisiei pentru Cetățenie, conform art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările ulterioare. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut, în esență, că reclamanta a depus în anul 2003 o cerere de dobândire a cetățeniei române, în calitate de descendent dintr-un fost cetățean român, întemeiată pe prevederile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991.

Comisia pentru Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției a menționat prin adresă că cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv, urmând a se întocmi și transmite ministerului justiției un raport, în conformitate cu prevederile art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991. Față de aceste prevederi legale, prima instanță a apreciat că în cadrul procedurii reglementate de capitolul III din actul normativ, soluționarea cererii depuse are loc după aprobarea prin ordin a Ministerului Justiției, în cazul în care ministrul apreciază în acest sens asupra propunerilor Comisiei. În raport cu dispozițiile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, prima instanță a constatat că autoritatea pârâtă a depășit termenul rezonabil de examinare a cererii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că prin cererea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la examinarea cererii sale și nu la soluționarea acesteia, or, cererea reclamantei era examinată și avizată pozitiv de Comisia pentru Cetățenie din data de 24 octombrie 2008. A arătat recurentul că la data pronunțării hotărârii de către instanța de fond cererea reclamantei era aprobată și prin ordin al ministrului justiției, ordin ce era publicat în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008, astfel încât soluția instanței nu putea fi alta decât respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată fondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 21/1991, republicată, cu modificările ulterioare, în procedura de soluționare a cererii de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, dacă solicitantul este declarat admis la interviu, Comisia întocmește un raport în care menționează întrunirea Condițiilor legale pentru acordarea sau, după caz, redobândirea cetățeniei, raport ce însoțit de cererea de acordare ori de redobândire a cetățeniei este înaintat ministrului justiției.

Art. 18 din același act normativ stipulează că ministrul justiției, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege, emite în termen de 30 de zile calendaristice ordinul de acordare sau de redobândire a cetățeniei române, după caz, acest ordin publicându-se în Monitorul Oficial al României, Partea I. Obiectul este unul din elementele acțiunii civile, alături de subiect și cauză. Obiectul acțiunii civile este definit ca fiind ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului. Se poate observa că obiectul acțiunii reclamantei a fost tocmai acela al obligării Ministerului Justiției la soluționarea cererii sale formulată potrivit prevederilor art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1991.

Din actele depuse la dosar rezultă că ministrul justiției a aprobat cererile de redobândire a cetățeniei române formulat de mai multe persoane, printre care și reclamanta, ordinul emis în acest sens fiind publicat în M.Of. nr. 830 din 10 decembrie 2008, astfel că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect. De aceea, va fi admis recursul, în baza art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. și va fi modificată sentința atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei ca rămasă fără obiect. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr. 100 din 14 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei E.S. ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2009.