ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1112/2009

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel

Alba-lulia, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de

petiționarii Z.M., B.C. și D.L.G. împotriva ordonanței din 24 noiembrie 2008

dată în dosarul nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, D.N.A. – S.T. Alba-lulia.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rezoluția din 24 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 22/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – S.T.

Alba-lulia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.R.M.,

Z.

M., B.C., D.L.G. și D.M. pentru

infracțiunile

prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C.

pen., 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 264

C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea

sancțiunii amenzii administrative de câte 1000 lei pentru fiecare învinuit,

reținându-se că faptele comise de aceștia nu prezintă gradul de pericol social

concret specific infracțiunii.

Prin ordonanța din 5 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 439/ll/2/2008 a

procurorului șef al S.T. Alba-lulia al D.N.A., s-a dispus admiterea plângerilor

formulate de învinuiții D.R.M., Z.M., B.C., D.L.G. și D.M., pe cale de

consecință, redeschiderea și reluarea urmăririi penale.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarii Z.M., B.C. și D.L.G. au

solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și

schimbarea temeiului juridic din art. 10 lit. b

1

) în art. 10 lit. a)

C. proc. pen., motivând că faptele reținute în sarcina lor nu există.

Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a

respins, ca inadmisibilă, plângerea

petiționarilor, reținând, în esență,

că procedura instituită de art. 278

C. proc. pen., este o prcedură specială, care dă posibilitatea petiționarului

să atace o rezoluție sau ordonanță de neîncepere sau scoatere de sub urmărire

penală și nu rezoluția sau ordonanța dată în cadrul aceleiași proceduri de

către prim procurorul parchetului sau, cum este cazul în speță, de procurorul

șef al S.T. Alba lulia al D.N.A.

S-a mai reținut că ordonanța atacată inițial în plângerea adresată

instanței este cea emisă în dosar nr. 22/P/2008 a D.N.A., care nu mai este în

ființă, întrucât a fost infirmată prin ordonanța procurorului șef, astfel că

plângerea rămâne practic fără obiect.

În acest context, demersurile petiționarilor sunt premature, ei având

posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc.

pen., după adoptarea unei noi soluții de către D.N.A. – S.T. Alba-lulia.

Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarii, pe care nu l-au

motivat.

Recursurile declarate de petiționari împotriva sentinței sunt

nefondate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 287

1

alin. (1) C. proc. pen.,

după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a

rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a

urmăririi penale, date de procuror,

persoana

vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese

legitime sunt

vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii,

competența să judece cauza în primă instanță.

Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus-menționate în raport cu

actele dosarului, rezultă că obiectul plângerii la instanță poate fi ordonanța

de scoatere de sub urmărire penală, iar nu ordonanța prin care procurorul

ierarhic superior soluționează,

conform art.

275 – art. 278, plângerea împotriva ordonanței de scoatere de

sub

urmărire penală.

Or, în cauză, se constată, într-adevăr, că ordonanța de scoatere de sub

urmărire penală a fost infirmată și, deci, desființată, de procurorul șef al

D.N.A., care a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de

petiționari.

Așa fiind, ordonanța atacată inițial, în mod corect, de către

petiționari nu mai poate constitui obiect al plângerii cu care a fost investită

instanța, întrucât a fost ulterior infirmată, fiind apreciată drept ilegală.

În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței

de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursurile

declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari

Z.M., B.C. și D.L.G.

împotriva sentinței

penale nr. 11 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel

Alba-lulia,

secția penală.

Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul

de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.