ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1112/2009

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Alba-lulia, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiționarii Z.M., B.C. și D.L.G. împotriva ordonanței din 24 noiembrie 2008 dată în dosarul nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – S.T. Alba-lulia. S-au reținut, în esență, următoarele: Prin rezoluția din 24 noiembrie 2008, dată în dosarul nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. – S.T. Alba-lulia, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților D.R.M., Z. M., B.C., D.L.G.

și D.M. pentru infracțiunile prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 C. pen., 289 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și art. 264 C. pen., raportat la art. 17 lit. a) din Legea nr. 78/2000 și aplicarea sancțiunii amenzii administrative de câte 1000 lei pentru fiecare învinuit, reținându-se că faptele comise de aceștia nu prezintă gradul de pericol social concret specific infracțiunii. Prin ordonanța din 5 ianuarie 2008, dată în dosarul nr. 439/ll/2/2008 a procurorului șef al S.T. Alba-lulia al D.N.A., s-a dispus admiterea plângerilor formulate de învinuiții D.R.M., Z.M., B.C., D.L.G. și D.M., pe cale de consecință, redeschiderea și reluarea urmăririi penale.

Prin plângerea depusă la instanță, petiționarii Z.M., B.C. și D.L.G. au solicitat desființarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și schimbarea temeiului juridic din art. 10 lit. b 1 ) în art. 10 lit. a) C. proc. pen., motivând că faptele reținute în sarcina lor nu există. Instanța de fond, prin sentința penală sus-menționată, a respins, ca inadmisibilă, plângerea petiționarilor, reținând, în esență, că procedura instituită de art. 278 C. proc. pen., este o prcedură specială, care dă posibilitatea petiționarului să atace o rezoluție sau ordonanță de neîncepere sau scoatere de sub urmărire penală și nu rezoluția sau ordonanța dată în cadrul aceleiași proceduri de către prim procurorul parchetului sau, cum este cazul în speță, de procurorul șef al S.T.

Alba lulia al D.N.A. S-a mai reținut că ordonanța atacată inițial în plângerea adresată instanței este cea emisă în dosar nr. 22/P/2008 a D.N.A., care nu mai este în ființă, întrucât a fost infirmată prin ordonanța procurorului șef, astfel că plângerea rămâne practic fără obiect. În acest context, demersurile petiționarilor sunt premature, ei având posibilitatea de a uza de procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., după adoptarea unei noi soluții de către D.N.A. – S.T. Alba-lulia. Împotriva sentinței au declarat recurs petiționarii, pe care nu l-au motivat. Recursurile declarate de petiționari împotriva sentinței sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Potrivit dispozițiilor art. 287 1 alin. (1) C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Din interpretarea dispozițiilor legale mai sus-menționate în raport cu actele dosarului, rezultă că obiectul plângerii la instanță poate fi ordonanța de scoatere de sub urmărire penală, iar nu ordonanța prin care procurorul ierarhic superior soluționează, conform art. 275 – art. 278, plângerea împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală.

Or, în cauză, se constată, într-adevăr, că ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a fost infirmată și, deci, desființată, de procurorul șef al D.N.A., care a dispus redeschiderea și reluarea urmăririi penale față de petiționari. Așa fiind, ordonanța atacată inițial, în mod corect, de către petiționari nu mai poate constitui obiect al plângerii cu care a fost investită instanța, întrucât a fost ulterior infirmată, fiind apreciată drept ilegală. În raport de considerentele expuse, se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursurile declarate de petiționari, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții petiționari Z.M., B.C. și D.L.G. împotriva sentinței penale nr. 11 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Alba-lulia, secția penală. Obligă recurenții petiționari la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2009.