ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele: Prin încheierea de la 3 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins cererea formulată de către apărătoarea inculpatei privind schimbarea calității procesuale a acesteia. S-a mai respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză a reprezentantului SC A. SA, C.M., precum și a doamnei notar E.R. S-a respins, ca inadmisibilă, proba cu martorul I.I., având în vedere că este fiul părții civile, fiind cu aceasta în grad de rudenie prohibit de lege. S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de administrare a probei testimoniale cu martorii C.P. și D.V., cât privește întinderea spațiului locativ. S-a admis proba cu martorii C.P.

și D.V. în dovedirea prețului actual de circulație pe piața imobiliară din municipiul Botoșani a unui imobil compus din cameră cu oficiu, punându-se în vedere părții civile să depună la dosar prețuri de la alte agenții imobiliare referitoare la același tip de bunuri. Pentru egalitate de tratament, a admis proba cu martori solicitată, prin apărător, de către inculpată, cu condiția ca aceștia să nu fie rude în grad prohibit de lege, urmând să fie citați după depunerea listei cu numele și domiciliile acestora. Cu privire la expertiza încuviințată în cauză, a respins cererea formulată de către partea civilă de achitare din oficiu a onorariului pentru expert. A revenit de la efectuarea expertizei și a pus în vedere ambelor părți să depună documente de la agențiile imobiliare din care să rezulte prețul de circulație a unor astfel de imobile (cameră cu oficiu).

A respins, ca neutilă cauzei, proba cu cercetarea locală solicitată de către partea civilă. Pentru a dispune respingerea cererii de instituire a unui sechestru asigurător formulată de partea civilă, instanța de fond a reținut că partea civilă C.E. nu a precizat bunurile cu privire la care solicită instituirea sechestrului asigurator și nici nu a făcut dovada vreunei stări de inadmisibilitate în care inculpata s-ar putea afla pe viitor. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs partea civilă C.E., fiind nemulțumită de faptul că instanța de fond i-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatei A.C. Susține recurenta că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 163 pct. 6 lit. b) C. proc.

pen., sens în care solicită admiterea recursului și instituirea sechestrului asigurator asupra averii mobile și imobile a inculpatei, a soților A., respectiv a biroului notarial. La termenul de astăzi, în ședință publică, reprezentantul parchetului a invocat excepția inadmisibilității recursului. Înalta Curte de Casație și Justiție va soluționa cauza numai asupra excepției invocate, sens în care nu va analiza motivele de recurs invocate de recurenta parte civilă. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de recurenta parte civilă este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează. Astfel, încheierea instanței de fond prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de partea civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, aceasta putând fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul.

Potrivit dispozițiilor art. 385 1 alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs. Dispozițiile art. 163 și următoarele C. proc. pen., ce reglementează măsurile asigurătorii nu prevăd posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător, spre deosebire de situația în care se instituie sechestrul, iar partea interesată are posibilitatea de a ataca separat cu recurs hotărârea instanței de judecată. În raport de considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este inadmisibil.

Intimata inculpată a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, în sumă de 2.975 lei. Înalta Curte de Casație și Justiție va acorda în parte cheltuielile de judecată solicitate de intimată, în cuantum de doar 1.000 lei, considerând că suma solicitată depășește caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecată consacrat de jurisprudența C.E.D.O. În raport de cauza dedusă judecății, a cărei complexitate este redusă, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată solicitate, urmând a fi acordate într-un cuantum redus, dispozițiile procedurale civile acordând instanței de judecată această posibilitate.

Față de considerentele arătate, Curtea urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să respingă, ca inadmisibil, recursul părții civile. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare, cât și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de partea civilă C.E. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. 165/39/2009. Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 octombrie 2009.