ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3193/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin încheierea de la 3

iulie 2009, Curtea de Apel Suceava a respins cererea formulată de către

apărătoarea inculpatei privind schimbarea calității procesuale a acesteia.

S-a mai respins, ca

inadmisibilă, cererea de introducere în cauză a reprezentantului SC A. SA, C.M.,

precum și a doamnei notar E.R.

S-a respins, ca

inadmisibilă, proba cu martorul I.I., având în vedere că este fiul părții

civile, fiind cu aceasta în grad de rudenie prohibit de lege.

S-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de administrare a probei testimoniale cu martorii C.P. și D.V., cât

privește întinderea spațiului locativ.

S-a admis proba cu martorii C.P.

și D.V. în dovedirea prețului actual de circulație pe piața imobiliară din

municipiul Botoșani a unui imobil compus din cameră cu oficiu, punându-se în

vedere părții civile să depună la dosar prețuri de la alte agenții imobiliare

referitoare la același tip de bunuri.

Pentru egalitate de

tratament, a admis proba cu martori solicitată, prin apărător, de către

inculpată, cu condiția ca aceștia să nu fie rude în grad prohibit de lege,

urmând să fie citați după depunerea listei cu numele și domiciliile acestora.

Cu privire la expertiza

încuviințată în cauză, a respins cererea formulată de către partea civilă de

achitare din oficiu a onorariului pentru expert.

A revenit de la efectuarea

expertizei și a pus în vedere ambelor părți să depună documente de la agențiile

imobiliare din care să rezulte prețul de circulație a unor astfel de imobile

(cameră cu oficiu).

A respins, ca neutilă

cauzei, proba cu cercetarea locală solicitată de către partea civilă.

Pentru a dispune respingerea

cererii de instituire a unui sechestru asigurător formulată de partea civilă,

instanța de fond a reținut că partea civilă C.E. nu a precizat bunurile cu

privire la care solicită instituirea sechestrului asigurator și nici nu a făcut

dovada vreunei stări de inadmisibilitate în care inculpata s-ar putea afla pe

viitor.

Împotriva acestei încheieri,

a declarat recurs partea civilă C.E., fiind nemulțumită de faptul că instanța

de fond i-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator asupra

bunurilor inculpatei A.C. Susține recurenta că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 163 pct. 6 lit. b) C. proc. pen., sens în care solicită

admiterea recursului și instituirea sechestrului asigurator asupra averii

mobile și imobile a inculpatei, a soților A., respectiv a biroului notarial.

La termenul de astăzi, în

ședință publică, reprezentantul parchetului a invocat excepția

inadmisibilității recursului.

Înalta Curte de Casație și

Justiție va soluționa cauza numai asupra excepției invocate, sens în care nu va

analiza motivele de recurs invocate de recurenta parte civilă.

Înalta Curte de Casație și

Justiție reține că recursul declarat de recurenta parte civilă este

inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Astfel, încheierea instanței

de fond prin care s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator

formulată de partea civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, aceasta

putând fi atacată cu recurs doar o dată cu fondul.

Potrivit dispozițiilor art. 385

1

alin. (2) C. proc. pen., încheierile pot fi atacate cu recurs numai o dată cu

sentința sau decizia recurată, cu excepția cazurilor când, potrivit legii, pot

fi atacate separat cu recurs.

Dispozițiile art. 163 și

următoarele C. proc. pen., ce reglementează măsurile asigurătorii nu prevăd

posibilitatea atacării cu recurs a încheierii prin care s-a respins cererea de

instituire a sechestrului asigurător, spre deosebire de situația în care se

instituie sechestrul, iar partea interesată are posibilitatea de a ataca

separat cu recurs hotărârea instanței de judecată.

În raport de considerentele

arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursul este

inadmisibil.

Intimata inculpată a

solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată constând în

onorariu de avocat, în sumă de 2.975 lei.

Înalta Curte de Casație și

Justiție va acorda în parte cheltuielile de judecată solicitate de intimată, în

cuantum de doar 1.000 lei, considerând că suma solicitată depășește caracterul

rezonabil al cheltuielilor de judecată consacrat de jurisprudența C.E.D.O.

În raport de cauza dedusă

judecății, a cărei complexitate este redusă, Înalta Curte de Casație și

Justiție apreciază că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată

solicitate, urmând a fi acordate într-un cuantum redus, dispozițiile

procedurale civile acordând instanței de judecată această posibilitate.

Față de considerentele

arătate, Curtea urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen., să respingă, ca inadmisibil, recursul părții civile.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurenta la 100 lei cheltuieli judiciare, cât și la 1000

lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de partea civilă C.E. împotriva încheierii din 3 iulie 2009 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în

dosarul nr. 165/39/2009.

Obligă recurenta parte

civilă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

și la 1000 lei cheltuieli judiciare către intimata inculpată A.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 octombrie 2009.