ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1844/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată că, p

rin sentința comercială nr. 201 din 20 noiembrie 2006,

Curtea de Apel București a admis contestația la executare formulată de

contestatorul M.D., a anulat formele de executare dispuse prin titlul

executoriu - Ordinul nr. 2477/2006 al Președintelui A.D.S. în ceea ce îl

privește și a dispus repunerea părților în situația anterioară și întoarcerea

executării pentru suma de 15908,19 lei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs intimata, criticând hotărâre a judecătorească atât sub aspectul

soluționării excepției invocată prin întâmpinarea depusă in primă instanță

(excepția prematurității), cât și sub aspectul soluționării fondului cauzei. Au

fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., art. 304

1

C. proc. civ., O.U.G. nr. 64/2005, O.U.G. nr. 51/1998.

Criticile formulate de către

recurentă sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la excepția

prematurității introducerii acțiunii,

se invocă de către recurenta-intimată dispozițiile art.

46 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 privind valorificarea unor active ale

statului. Potrivit acestui text legal: „Reclamantul este obligat să comunice

cererea, actele pe care se întemeiază și, după caz, interogatoriul scris, prin

scrisoare recomandată cu confirmare de primire, înainte de depunerea acestora

în instanță. Judecătorul nu va primi cererea fără dovada privind îndeplinirea

obligației de comunicare. Prevederile acestui alineat se aplică oricărei

cereri, indiferent de natura ei, cu excepția cererilor formulate în timpul

judecății sau a celor prin care se exercită o cale de atac”.

În opinia

recurentei-intimate, acest text se coroborează cu art. 109 alin. (2) C. proc. civ.,

întemeind astfel excepția prematurității introducerii cererii.

În speță, nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 46 alin. (1) ipoteza 1 din O.U.G. nr. 51/1998, exceptarea de

la aplicare fiind întemeiată tocmai pe ipoteza ultimă a textului la care am

făcut referire.

Obiectul cauzei deduse

judecății îl constituie contestație la executare. Așa cum a reținut și Curtea

Constituțională în considerentele deciziei nr. 308 din 13 martie 2008, contestația

la executare are natura juridică a unei căi de atac specifice executării

silite, prin care se declanșează controlul instanței cu privire la actele de

urmărire silită. Astfel, comunicarea acesteia intimatului, potrivit

dispozițiilor mai-sus menționate, nu este necesară înainte de depunerea in

instanță.

Cu privire la criticile

vizând fondul cauzei,

între intimat și A.D.S. s-a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 14 din 23 mai 2003, prin care acesta dobândit un număr de 115.284

acțiuni, reprezentând 99,6508 % din valoarea capitalului social subscris al SC

P. SA, societate comercială cu sediul în Municipiul Târgoviște.

Pe parcursul executării

contractului, actul normativ ce reglementează resursele acvatice vii, pescuitul

și acvacultura (aplicabil și activității ce constituie obiect principal de

activitate al SC P. SA), respectiv Legea nr. 192/2001, a fost modificat și

completat prin O.U.G. nr. 69/2004, aprobată prin Legea nr. 113/2005

În cuprinsul Legii nr. 192/2001

au fost introduse art. 7

1

și art. 7

3

, prin care: s-a

înființat A.N.P.A. (art. 7

1

) și s-a determinat ca o atribuție

principală coordonarea și monitorizarea privatizării societăților comerciale cu

profil piscicol și concesionarea terenurilor pe care sunt amplasate amenajările

piscicole aflate în portofoliul C.N.A.F.P. [(art. 7

3

lit. f)].

Prin același act normativ

s-a modificat art. 8, prin al cărui alin. (1) s-a înființat C.N.A.F.P.,

instituție cu personalitate juridică, în subordinea A.N.P.A.

În urma acestor modificări

legislative, la Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 14 din 23 mai 2003

a fost încheiat Actul adițional nr. 1 din 18 ianuarie 2006, prin care părți

contractuale devin intimatul, în calitate de cumpărător, și C.N.A.F.P., în

calitate de vânzător.

În acest fel, începând cu

data de 18 ianuarie 2006, A.D.S. a fost înlocuită ca parte contractantă cu C.N.A.F.P.,

persoană juridică de sine-stătătoare, neaflată în subordinea sau coordonarea A.D.S.

Toate drepturile și

obligațiile rezultând din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni urmau a se

realiza între intimat și C.N.A.F.P.

Cu toate acestea, la data de

17 martie 2006, a fost comunicată intimatului, din partea A.D.S. - D.E.C.,

adresa nr. 72931, prin care i se aducea la cunoștință că datorează Agenției în

temeiul Contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni suma de 4507,59 EUR,

deoarece se considera că nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin

respectivul contract.

La data de 08 mai 2006, s-a

emis de către Președintele A.D.S. Ordinul nr. 2477, prin care se ordonă

înființarea popririi asupra oricăror sume, prezente și viitoare, existente în

conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele,

sucursalele și agențiile instituțiilor de credit de către debitorii A.D.S., printre

care, în Anexa la acest ordin, este indicat și intimatul (poziția 1).

Astfel, cum a reținut și

prima instanță, în cuprinsul ordinului nu sunt menționate motivele pentru care

s-a început executarea silită.

De altfel, așa cum rezultă

și din adresele existente la dosarul de fond transmise de către Ministerul

Agriculturii și C.N.A.F.P., toate obligațiile decurgând din contractul de

vânzare-cumpărare de acțiuni ce îi reveneau intimatului au fost îndeplinite la

data la care Președintele A.D.S. a emis titlul executoriu.

Referitor la critica adusă

de recurentă, cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., instanța a apreciat corect natura actului dedus judecății, neschimbând în

nici un fel natura ori înțelesul acestuia: actul dedus judecății este un titlu

executoriu supus cenzurii instanței în temeiul art. 399 și urm. C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de A.D.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 201

din 20 noiembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 28 mai 2008.