ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2201/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 1 iulie 2007 pe rolul Judecătoriei Dej, reclamanții R.A. și A.R. au chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Primăria Municipiului Dej, I.A., I.S., M.M., H.E., I.C.G. și Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate „nulitatea absolută și totală a actelor nelegale: autorizații de construire din 28 martie 2001 și din 7 iulie 2005 emise pe terenul revendicat de foștii proprietari din C.F.

2221 și 2465 Dej și să dispună sistarea imediată a lucrărilor de construire începute". În subsidiar, reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută și totală a sentinței civile nr. 536/1997 a Judecătoriei Dej și a Decretului nr. 347/1977 al Consiliului de Stat al R.S.R., precum și menținerea valabilității Hotărârilor nr. 87 din 28 iunie 1996 și nr. 20/1996 ale Comisiei județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate de Tribunalul Cluj și Curtea de Apel Cluj care le sunt favorabile. Prin sentința civilă nr. 998 din 24 septembrie 2007, Judecătoria Dej a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, reținând că, potrivit art. 158 cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., competența revine acestei instanțe, întrucât pețitul principal al acțiunii vizează anularea unor autorizații de construire, care sunt acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Investit cu soluționarea cauzei, prin declinare de competență, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 2259 din 23 noiembrie 2007, a admis excepția necompetenței materiale invocate de instanță din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Dej.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată la data de 23 noiembrie 2007, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 28301/2068/1996 și a planului de dezmembrare/parcelare, constatarea nulității absolute a sentinței civile nr. 536/1997, a tuturor documentelor ce decurg din vânzarea terenului înscris în titlul de proprietate nr. 28301/2068/1996, menținerea valabilității Hotărârilor nr. 87 din 28 iunie 1996 și nr. 20/1996 ale Comisiei județene Cluj pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și a hotărârilor definitive și irevocabile pronunțate în favoarea lor, precum și obligarea în solidar a pârâților la plata de daune cominatorii.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul Cluj a reținut că aparține Judecătoriei Dej competența de soluționare a acțiunii, în raport cu dispozițiile art. 1 C. proc. civ. Constatând ivit conflictul negativ de competență, conform art. 22 C. proc. civ., Tribunalul Cluj a sesizat Curtea de Apel Cluj în vederea pronunțării regulatorului de competență. Prin sentința civilă nr. 12 din 7 februarie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a stabilit în favoarea Judecătoriei Dej competența de soluționare a cauzei.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut în primul rând faptul că obiectul cererii de chemare în judecată, introduse inițial pe rolul Judecătoriei Dej, a fost precizat prin „notele de ședință" depuse în dosarul format pe rolul Tribunalului Cluj, în sensul celor reținute de Tribunal în considerentele sentinței civile nr. 2259 din 23 noiembrie 2007. Astfel, Curtea de Apel a reținut că, întrucât reclamanții nu au solicitat soluționarea cauzei de către instanța de contencios administrativ, în raport cu obiectul acțiunii, care se circumscrie cadrului legal instituit prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, potrivit art. 1 C. proc. civ., competența revine judecătoriei. În acest sens, a mai reținut Curtea de Apel că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanți, nu au fost identificate dispoziții legale care să atragă competența unei alte instanțe.

Împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul R.A., personal și în calitate de mandatar al reclamantei A.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de recurs au fost expuse idei străine de conținutul sentinței pronunțate în regulator de competență de către Curtea de Apel Cluj, solicitându-se „comasarea” cauzei de față cu recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1108 din 11 octombrie 2007 și pe cale de consecință remiterea acestor cauze spre rejudecare pentru înlăturarea apărărilor pârâților de rea credință, cu menținerea valabilității Hotărârii nr. 87/1996 emisă de Comisia Județeană Cluj în temeiul Legii nr. 18/1991 și constatarea autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești prin care s-au anulat toate celelalte titluri de proprietate emise, pentru terenul proprietatea recurenților, în favoarea altor persoane.

În lipsa unei motivări în fapt și în drept, Înalta Curte va examina recursul de față în temeiul art. 3041 C. proc. civ. În verificarea instanței competente să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată și precizată de recurenții - reclamanți la data de 23 noiembrie 2007, Curtea reține ca fiind corectă argumentarea instanței Curții de Apel Cluj și care s-a bazat în luarea deciziei sale pe obiectul acțiunii care nu se circumscrie reglementărilor cuprinse în Legea contenciosului administrativ, ci, în mod evident, normelor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și art. 1 alin. (1) C. proc. civ. În acest context, așa cum s-a arătat deja în expunerea rezumativă de la începutul prezentelor considerente, este fără dubiu concluzia că aparține Judecătoriei Dej competența de soluționare a acestui litigiu.

Aspectele enunțate în cererea de recurs – privind existența autorității de lucru judecat, cererea de asistență judiciară gratuită a recurenților - reclamanți, precum și toate apărările referitoare la fondul pricinii – vor fi examinate, prin prisma normele legale incidente, de către instanța de judecată competentă. Pentru cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.A. împotriva sentinței civile nr. 12 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.