ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 8/2010

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 4 decembrie

2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 300

2

raportat la dispozițiile art. 160

b

C. proc. pen., s-a constatat

legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților N.Ș., N.S., I.I.B.,

I.M. și I.A. și s-a menținut starea de arest a acestora.

Pentru a se pronunța astfel,

Curtea a apreciat că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la

luarea măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei soluții a

formulat recurs, inculpatul N.Ș., care critică soluția instanței de apel ca

fiind nelegală și netemeinică, solicitând revocarea arestării preventive și punerea

sa în libertate pe motiv că nu se mai mențin temeiurile avute la luarea măsurii

arestării preventive, mai ales că urmărirea penală a fost efectuată.

Examinând legalitatea și

temeinicia soluției instanței de apel, atât din punct de vedere al motivelor de

recurs, cât și din oficiu Înalta Curte, constată criticile formulate ca fiind

nefondate, pentru următoarele considerente:

În cauză există indicii

temeinice în sensul art. 143 alin. (1) raportat la art. 68

1

C. proc.

pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul N.Ș. a săvârșit

faptele reținute în sarcina sa prin rechizitoriu.

În acest sens sunt

declarațiile investigatorului sub acoperire G.M. și ale colaboratorului cu nume

de cod P.V., procesele-verbale de transcriere a înregistrărilor audio în mediul

ambiental efectuate cu ocazia tranzacțiilor, declarațiilor martorilor denunțători

M.I. și P.M., declarațiile martorilor denunțători M.I. și P.M., declarațiile

martorilor M.Ș.C., N.G., rapoartele de constatare tehnico-științifică,

procesele-verbale de percheziție domiciliară.

Totodată, sunt întrunite

cumulativ condițiile reglementate de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât

pentru infracțiunile imputate inculpaților este prevăzută pedeapsa cu

închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că, lăsarea în libertate a

inculpaților, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul pentru ordinea

publică rezultă din gravitatea pericolului social generic al infracțiunilor

reținute în sarcina inculpatului N.Ș., respectiv infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc în formă continuată, în cazul inculpaților N.Ș. și N.S.

Lăsarea în libertate a

inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică având în vedere

modalitatea și împrejurările în care au fost săvârșite faptele, acestea având

caracter de repetabilitate care a condus fie la reținerea formei continuate a

infracțiunii, fie la constatarea unui concurs de infracțiuni.

Față de toate aceste

considerente urmează ca în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. să de respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.Ș.

În baza art. 192 C. proc.

pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.Ș. împotriva încheierii din 4 decembrie 2009 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie,

pronunțată în Dosarul nr. 2198/3/2009 (1990/2009).

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

ianuarie 2010.