ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4364/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3306 din 12 decembrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 5268/2/2007, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive, lipsa procedurii prealabile și inadmisibilității acțiunii, invocate de pârât, a constatat refuzul pârâtului S.S.P.R. privind recunoașterea reclamantei S.E. la acordarea indemnizației lunare reparatorii prevăzute de Legea nr. 42/1990, în vigoare la acea dată și în consecință a obligat pârâtul la acordarea indemnizației către reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului S.I.

Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel București a reținut, în ceea ce privește excepțiile invocate, că Legea nr. 554/2004 nu obligă la îndeplinirea procedurii prealabile în cazul refuzului nejustificat, că excepția inadmisibilității nu poate fi primită, realizarea dreptului fiind posibilă, numai după constatarea îndeplinirii condițiilor de către reclamantă și că obiectul acțiunii îl reprezintă constatarea calității de persoană îndreptățită să primească indemnizația prevăzută de Legea nr. 341/2004 și nu plata efectivă a indemnizației. Pe fondul cauzei, s-a apreciat că reclamanta este urmaș al soțului decedat în împrejurările Revoluției Române din decembrie 1989 și că nu are relevanță împrejurarea că soțul nu a beneficiat de titlul de „erou-martir” actele depuse la dosar făcând dovada indirectă a acestei calități.

Instanța de fond a considerat că Legea nr. 341/2004 limitează beneficiul măsurilor reparatorii numai la persoanele care sunt posesoarele certificatului prevăzut de Legea nr. 42/1990 și pentru acest motiv este discriminatorie, încălcând prevederile constituționale și pe cele ale C.E.D.O. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Se invocă: 1. Greșita soluționare a excepției lipsei procedurii prealabile, prin ignorarea prevederilor Legii nr. 554/2004 și analizarea superficială a obiectului acțiunii. 2. Greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului-pârât, deoarece plata indemnizațiilor se suportă conform art. 13 1 din Legea nr. 341/2004, pârâtul neavând nici o atribuție în acest sens.

3. Motive de recurs referitoare la fondul cauzei. În speță nu există nici o dovadă că reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urmaș de erou-martir, așa cum prevede art. 9 din Legea nr. 341/2004. Legea nr. 341/2004 nu prevede posibilitatea acordării de noi titluri pentru persoanele care nu au dobândit un titlu în temeiul Legii nr. 42/1990, ci doar preschimbarea certificatelor doveditoare care au fost eliberate de comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de c omisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din decembrie 1989, în perioada 1990 – 1997. Instanța de fond a făcut abstracție de faptul că reclamanta poate primi indemnizația reparatorie doar în baza unui titlu Erou Martir, titlu pe care, defunctul soț trebuia să-l obțină în baza Legii nr. 42/1990.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece soțul său a decedat în împrejurările Revoluției din Decembrie 1989, moartea fiind violentă, astfel încât i se cuvine plata indemnizației conform Legii nr. 42/1990 și Legii nr. 341/2004. Recursul este fondat. Obiectul acțiunii formulate de reclamantă îl reprezintă constatarea calității acesteia de persoană îndreptățită la acordarea indemnizației lunare reparatorie, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului S.I. Temeiul de drept al acțiunii este art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004. Reclamanta a formulat reclamație administrativă adresată pârâtului încă din anul 2001, prin cererea nr. 18/2762 din 19 martie 2001. La ceastă cerere pârâtul a răspuns (fila 26 dosar fond), însă cererea nu a fost soluționată pozitiv.

După adoptarea Legii nr. 341/2004, la 19 iulie 2007, reclamanta a formulat cerere direct în instanță, solicitând aceleași drepturi. Cererea reclamantei este urmare a refuzului pârâtului de a-i constata calitatea de beneficiar al indemnizației reparatorii. Din acest motiv, aflându-ne în prezența unui refuz considerat nejustificat de către reclamantă sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată și nu cele ale art. 7 din aceeași lege, plângerea prealabilă nefiind obligatorie. Rezultă astfel, că critica adusă de recurent privind soluționarea excepției lipsei procedurii prealabile este nefondată. Față de obiectul acțiunii – constatarea calității de persoană îndreptățită la acordarea indemnizației lunare reparatorii și nu acela de obligare a pârâtului la plata indemnizației, cum a afirmat recurentul, se va constata că acesta are calitatea procesuală pasivă în cauză, critica fiind nefondată.

Critica adusă hotărârii Curții de Apel București asupra soluționării fondului pricinii este întemeiată. Prin dispozițiile Legii nr. 341/2004 s-a reglementat preschimbarea certificatelor doveditoare care au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 și de Comisia pentru cinstirea și sprijinirea eroilor Revoluției din Decembrie 1989, în perioada 1990 – 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calități de revoluționar. Astfel de titluri au fost acordate numai până la data de 31 mai 1997. Limitarea preschimbării certificatelor de revoluționar numai pentru acele persoane care dețin deja această calitate nu poate fi considerată discriminatorie, în raport de prevederile constituționale și cele ale C.E.D.O., deoarece cele două acte normative, Legea nr. 42/1990 și Legea nr. 341/2004, au obiecte de reglementare distincte.

Reclamanta avea obligația să depună cererea sub imperiul Legii nr. 42/1990, la comisiile îndreptățite să acorde asemenea titluri și certificate, deoarece art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 nu privește acordarea acestora. În mod greșit instanța de fond a apreciat că reclamanta are dreptul să i se acorde indemnizația, în raport de înscrisurile depuse la dosar, dovezi indirecte, cum afirmă însăși instanța. Înscrisurile depuse la dosar fac dovada contrarie a celor susținute de reclamantă și Curtea de Apel, deoarece soțul reclamantei deși a decedat în timpul evenimentelor din decembrie 1989, decesul a survenit ca urmare a răzbunării unor persoane, infractori de drept comun, anchetate de acesta.

Titlul de Erou - Martir se acordă însă de organul administrativ competent. Refuzul nejustificat al acestui organ este supus cenzurii instanței de contencios administrativ, însă reclamanta nu a înțeles să urmeze calea legală, ci a încercat să ocolească prevederile Legii nr. 42/1990, solicitând direct instanța de judecată să îi constate calitatea de urmaș fără ca pentru soțul decedat să obțină în prealabil titlu de erou – martie, ceea ce nu poate fi admis. În concluzie, se va constata că motivele de recurs sunt întrunite, critica pe fond este întemeiată, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.S.P.R. din decembrie 1989, împotriva sentinței civile nr. 3306 din 12 decembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea formulată de S.E., ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.