ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2466/2008

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, reclamanta C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21959 din 9 iulie 2007, cu

consecința recunoașterii calității sale de refugiat și acordării drepturilor

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că

hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică și ca atare se impune anularea

acesteia întrucât soțul său a fost nevoit să se refugieze în cursul lunii

septembrie a anului 1942, împreună cu mama sa,

din localitatea Cojocna, jud. Cluj în localitățile Cojocna Nouă, Boju, Turcia

unde au stat până în luna martie a anului 1945, situație dovedită de aceasta

prin acte de stare civilă și declarațiile de martorii autentificate de notarul

public.

Prin sentința civilă nr. 84/2008 din 23

ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost admisă, instanța dispunând anularea

hotărârii atacate. Totodată, instanța a obligat pârâta să recunoască

reclamantei calitatea de soț supraviețuitor al unei persoane care a avut

calitatea de refugiat în perioada septembrie 1942-6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut, în esență, că probatoriului administrat în cauză atestă împrejurarea

că soțul reclamantei, împreună cu mama sa, s-au refugiat în luna septembrie

1942, urmare a persecuțiilor etnice, din localitatea de domiciliu într-o altă

localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii aprilie a anului 1945.

În atare condiții instanța a apreciat

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, reclamanta fiind

îndrituită la acordarea măsurilor reparatorii.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Casa

Județeană de Pensii Cluj, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și

nelegalitate, opinând, pe de o parte, că instanța a stabilit un interval de

refugiu pentru o urmașă, cu toate că indemnizația prevăzută de lege este una

fixă, iar că, deși potrivit prevederilor legale sunt necesare două surse de

informație care să indice aceleași date, instanța a procedat la stabilirea

drepturilor în speță fără a analiza criticile formulate cu privire la

declarațiile martorilor.

Înalta Curte de Casație si Justiție, analizând

motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și

dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat

pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din

motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus

menționat.

Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.

3 din același act normativ, soțul supraviețuitor al celui decedat, din

categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia, începând cu data de

întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, in condițiile

ordonanței, de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

Dovada încadrării în situațiile prevăzute de

actul normativ se poate face, potrivit art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele

competente și, în lipsa acestor acte, prin declarație cu martori.

Din probatoriul administrat în cauză, în speță

înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum și depoziția martorului audiat

nemijlocit de instanță, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în

situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile

reparatorii în speță, în condițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) și alin. (2)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare, situație dovedită de aceasta în conformitate cu

prevederile art. 6

1

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele

pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr.

127/2002.

Se constată nefondată și critica recurentei

relativă la perioada refugiului, întrucât judecătorul fondului nu a acordat un

interval de refugiu reclamantei, ci a stabilit perioada în care C.A., soțul

decedat al reclamantei, a avut calitatea de refugiat.

Pentru considerentele arătate, se constată că

instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de de Casa Județeană de Pensii Cluj

împotriva sentinței civile nr. 84/2008 din 23 ianuarie 2008 a Curții de Apel Cluj,

secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 iunie 2008.