ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4654/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel

Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.T.D. a

chemat în judecată pe pârâții M.I.R.A., I.J.P.F. Timiș și D.P.F. Timișoara solicitând

instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună:

- anularea Dispoziției nr. 845131 din 13 septembrie 2006

emisă de șeful I.J.P.F. Timiș prin    care a fost sancționat cu mustrare

scrisă;

- anularea

Dispoziției nr. 8108J8 din 29 septembrie 2006 emisă de directorul D.P.F.

Timișoara prin care i-a fost respinsă contestația împotriva dispoziției de

sancționare susmenționate;

- anularea

Notei raport a Corpului de control al ministrului nr. 2/103211 din 22 august 2006;

-

suspendarea executării sancțiunii aplicate;

- restituirea drepturilor salariale de care a fost privat de

la data și ca urmare a aplicării sancțiunii;

- obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În

esență, reclamantul susține că actele atacate sunt nelegale întrucât, pe de o

parte, au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 268 alin. (2) lit. c) C.

muncii, întrucât Nota raport și dispoziția de sancționare nu cuprind motivele

pentru care au fost înlăturate apărările formulate, iar dispoziția prin care a

fost soluționată contestația a fost emisă cu nerespectarea prevederilor art. 65

alin. (5) din Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 400 din 29

octombrie 2004.

Totodată,

reclamantul susține că abaterile reținute în sarcina sa nu îi sunt aplicabile,

întrucât în privința înregistrării în evidența unității a stupefiantelor nu

i-au fost prezentate documente justificative, în privința activității de

inventariere a drogurilor aferentă anului 2005 nu a existat nicio neregulă, iar

în ceea ce privește achiziția de uși metalice, uși metalice rezistente la foc

și ferestre PVC cu geam termopan nu îi poate fi reținută vreo culpă.

În cauză, Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului

Contractual din Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de

intervenție în interesul reclamantului.

Rejudecând

cauza, după casarea cu trimitere dispusă prin decizia nr. 314 din 29 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 170 din 2 iulie 2008:

-

a admis

acțiunea reclamantului și a dispus anularea Dispoziției nr. 845131 din 13

septembrie 2006 emisă de șeful I.J.P.F. Timiș, a Dispoziției nr. 810818 din 29

septembrie 2006 emisă de directorul D.P.F. Timișoara și a Notei raport a

Corpului de control al ministrului nr. 2/103211 din 22 august 2006;

-

a dispus

obligarea I.J.P.F. Timiș la plata către reclamant a drepturilor salariale care

i-au fost retrase acestuia ca urmare a sancțiunii aplicate prin actele

administrative anulate;

-

a

respins cererea reclamantului de suspendare a executării sancțiunii ce i-a fost

aplicată prin actele administrative anulate;

-

a

obligat pe pârâți la plata către reclamant a sumei de 350 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență,

următoarele:

La

termenul din 2 iulie 2008, instanța a pus în discuția părților consecința

nepublicării în Monitorul Oficial al României, Partea

I

a Ordinelor ministrului

administrației și internelor nr. 400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003

în temeiul cărora au fost emise actele administrative ce formează obiectul

litigiului.

Sub acest aspect, instanța a constatat că sancționarea reclamantului,

prin Dispoziția nr. 845131 din 13 septembrie 2006 emisă de șeful I.J.P.F. Timiș

s-a făcut cu respectarea procedurii reglementate de Ordinul ministrului

administrației și internelor nr. 400/2004 și a Ordinului ministrului

administrației și internelor nr. 600/2005, modificat și completate prin

Ordinului ministrului administrației și internelor nr. 750/2005 și reținându-se

încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 13 lit. d) din Ordinului

ministrului administrației și internelor nr. 447/2003.

Instanța a apreciat că ordinele respective sunt acte administrative cu

caracter normativ în privința cărora există obligativitatea publicării în

Monitorul Oficial al României, Partea

I,

așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 10

alin. (l) și (l

1

) și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 28 alin. (3)

din Regulamentul privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat

prin H.G. nr. 50/2005.

Or, constatând că ordinele respective nu au fost publicate în Monitorul

Oficial al României, Partea

I,

Curtea de apel a concluzionat că acestea nu pot produce efecte juridice

anterior publicării, astfel că sunt nelegale atât procedura de sancționare a

reclamantului, cât și actele prin care a fost aplicată sancțiunea, în temeiul

dispozițiilor cuprinse în aceste ordine.

Împotriva

sentinței civile nr. 170 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâții Ministerul

Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul Județean al Poliției de

Frontieră Timiș și Direcția Poliției de Frontieră Timișoara.

Toate

cele trei autorități recurente au cerut instanței de control judiciar evaluarea

sentinței atacate, atât din perspectiva mai largă a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., cât și din cea a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât au

apreciat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Sub

acest aspect, al motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., s-a arătat, în principal, că este greșită argumentarea soluției de

anulare a actelor administrative contestate de reclamant ca o consecință a

inaplicabilității Ordinelor M.A.I. nr. 400/2004 și nr. 600/2005 (modificat

ulterior) cu motivarea că aceste acte normative nu produc efecte juridice,

nefiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, așa cum prevede

în mod imperativ Legea nr. 24/2000.

În

combaterea argumentației instanței de fond, recurenții au subliniat că până la

intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2007 care completează Legea nr. 24/2000 nu

există obligativitatea publicării în Monitorul Oficial pentru ca Ordinele M.A.I.

să intre în vigoare, astfel că aplicând totuși aceste dispoziții instanța a

încălcat principiul neretroactivității legii înscris în art. 15 alin. (2) din

Constituție.

Mai

mult, s-a apreciat că potrivit art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind

procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea

proiectelor de acte normative spre adoptare, aprobat prin H.G. nr. 50/2005, abrogată

la momentul formulării acestor apărări, ca de altfel și potrivit fostului

Regulament aprobat prin H.G. nr. 555/2001 (abrogat și înlocuit de cel mai sus

amintit) „nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al

României, Partea I, dacă legea nu dispune altfel, ordinele, instrucțiunile și

alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de

apărare, ordine publică și siguranță națională”.

Recurenții

au arătat, totodată, că și dacă s-ar accepta punctul de vedere al instanței de

fond cu privire la inaplicabilitatea ordinelor M.A.I. cu caracter normativ, nu

se poate concluziona că actele atacate pot fi anulate, atâta vreme cât ele au

fost emise nu doar în aplicarea acestor ordine ci și în baza unor dispoziții

care reglementează condițiile generale ale răspunderii disciplinare a polițiștilor,

respectiv în baza Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului.

În

opinia autorităților recurente, probatoriul administrat în cauză, nu justifică

soluția de admitere a acțiunii, M.I.R.A. subliniind și că pentru considerentele

dezvoltate anterior se poate susține că instanța nu a intrat, practic, în

cercetarea fondului.

Examinând

cauza prin prisma criticilor expuse cât și în temeiul art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursurile sunt

întemeiate și că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. (5) teza I C. proc.

civ., astfel că urmare a admiterii recursurilor, sentința atacată va fi casată

cu trimiterea pricinii spre rejudecare, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Sesizată

cu cererea de anulare a unor acte administrative individuale având ca obiect

aplicarea sancțiunii disciplinare „mustrare scrisă” reclamantului C.T.D.,

Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a procedat

la anularea acestui act reținând ca unic și de esență motiv, în opinia sa,

nelegalitatea întregii proceduri de sancționare deoarece ordinele M.A.I. nr.

400/2004, nr. 600/2005, nr. 750/2005 și nr. 447/2003, acte cu caracter normativ

care au stat la baza emiterii actelor individuale contestate, nu au fost publicate

în Monitorul Oficial al României, Partea I, în vederea intrării lor în vigoare,

conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 (privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea de acte normative).

Reținând

temeinicia acestui motiv de nulitate a actelor administrative în discuție,

instanța a apreciat ca inutilă analizarea celorlalte motive de nulitate invocate

de reclamant prin acțiune.

Înalta

Curte va înlătura motivul de recurs privitor la necondiționarea intrării în

vigoare a ordinelor M.A.I. de operațiunea de publicare în Monitorul Oficial,

până la intrarea în vigoare a Legii nr. 194/2007 pentru modificarea și

completarea Legii nr. 24/2000, pe de o parte pentru că recurenții s-au rezumat

la susțineri cu caracter general fără a indica expres temeiul exact în acest

sens, iar pe de altă parte pentru că această aserțiune este în mod evident

infirmată de conținutul normelor în discuție, atât în forma anterioară cât și

ulterioară modificării/completării aduse prin Legea nr. 194/2007.

Dacă

sub aspectul acesta argumentația judecătorului fondului este una corectă și în

acord cu prevederile Legii nr. 24/2000, nu același lucru se poate spune și

despre eliminarea teoriei avansate de pârâți privitoare la incidența în cauză a

dispozițiilor art. 35 alin. (3) din Anexa la H.G. nr. 50/2005 republicată,

(pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de acte normative).

Textul

legal menționat mai înainte vizează excepțiile de la regula publicării în

Monitorul Oficial al României Partea I, respectiv „ordinele, instrucțiunile și

alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de

apărare, ordine publică și siguranță națională”, cu precizarea „dacă legea nu

dispune altfel”. În legătură cu această ultimă expresie, în mod clar

legiuitorul a avut în vedere o lege specială care să dispună în alt sens decât

cel referitor la actele exceptate de la publicare și nu la prevederile Legii

nr. 24/2000, lege generală.

Cum

nu există o asemenea lege specială care să facă inactivă includerea ordinelor M.A.I.

în excepția prevăzută la alin. (3) din art. 35 din H.G. nr. 50/2005, Înalta

Curte consideră că nu subzistă concluzia că Ordinele M.A.I. nu și-au produs

efect. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie

este constantă și nu sunt motive de fapt și de drept pentru o altă abordare în

momentul de față

*

.

Ca

urmare, apare ca eronată și concluzia nelegalității întregii proceduri de

sancționare ce a stat la baza emiterii actelor administrative individuale ce-l

privesc pe intimatul-reclamant, cu această unică motivare legată de

nepublicarea actelor normative în Monitorul Oficial, Partea I.

Pentru

cele arătate și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție,

pricina va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care în aplicarea

art. 129 alin. (5) C. proc. civ.va examina actele contestate și din perspectiva

celorlalte motive de nelegalitate invocate de cel ce se pretinde vătămat prin

emiterea lor.

În

privința recursului declarat de Direcția Poliției de Frontieră Timișoara se va

face aplicația art.22 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare

de timbru, cu modificările ulterioare și art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul

judiciar (aprobată prin Legea nr. 106/1995 cu modificările și completările

ulterioare, în sensul anulării cererii de recurs pentru neîndeplinirea

obligațiilor stabilite prin art. 3 lit. m) și art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997

modificată și art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Inspectoratul Județean

al Poliției de Frontieră Timiș împotriva sentinței civile nr. 170 din 2 iulie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre rejudecare aceleiași instanțe.

Anulează ca netimbrat recursul declarat

de Direcția Poliției de Frontieră Timișoara împotriva aceleiași sentințe

civile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2008.