ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1720/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 19 septembrie 2007 reclamanta P.S.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 21647 din 9 iulie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și obligarea acesteia de a

emite o nouă hotărâre privind acordarea drepturilor de refugiat din motive

etnice și acordarea drepturilor aferente conform Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii sale, reclamanta

arată că în perioada septembrie 1940-martie 1945 s-a refugiat împreună cu

familia sa din localitatea Domoșu, județul Cluj, în localitatea Turda, județul

Cluj, din motive de persecuție etnică, fapt e l-a dovedit cu declarații de

martori.

Prin sentința civilă nr. 702 din 30 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta

P.S.M. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și în consecință a

dispus anularea Hotărârii nr. 21647 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă,

obligând-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 martie 2007. A obligat pârâta la plata sumei de 300 RON

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut că situația reclamantei face obiectul Legii nr.

189/2000, fiind demonstrat refugiul împreună cu familia sa într-un teritoriu

rămas Statului Român, din motive de persecuție etnică.

Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat recurs Casa

Județeană de Pensii Cluj, care a motivat, în esență, că declarațiile martorilor

administrate în cauză nu au fost concludente, nu au fost clare și nu au putut

dovedi susținerile reclamantei.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este întemeiat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza 1 C. proc. civ., „judecătorii au îndatorirea să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a

legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în drept

să pună în discuția părților orice împrejurări care pot duce la lămurirea

pricinii și să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar

dacă părțile s-ar împotrivi, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească

obiectul litigiului.

În ceea ce privește cauza dedusă

judecății, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate de către

recurenta-reclamantă nu au putut fi verificate suficient prin probele

administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor nefiind pe deplin

convingătoare privind faptul generator de drepturi în litigiu.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile acestei

ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă

localitate” conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002 privind Normele de aplicare

a O.G. nr. 105/1999, se înțelege „persoana care a fost mutată sau care a fost

obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice”.

Prin

urmare, pentru a stabili cu certitudine incidența prevederilor legale mai sus

citate și pentru a vedea astfel dacă recurenta-reclamantă este îndreptățită la

acordarea drepturilor compensatorii, trebuiau determinate, fără echivoc, cauza

și împrejurările schimbării domiciliului părinților acesteia și deci și al

reclamantei.

În

concluzie, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza I C. proc. civ., Curtea va

admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare

la aceeași instanță, pentru suplimentarea probatoriului prin orice mijloc de

dovadă permis de lege, în sensul specificat și având în vedere motivele de

recurs invocate de recurenta Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 702 din 30 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008.