ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3099/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 27 aprilie 2007, reclamanta A.R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele C.S.E.P.H.A. din cadrul A.N.P.H. și D.G.A.S.P.C. Iași, anularea certificatului de încadrare în grad de handicap din 21 decembrie 2006 și a deciziei nr. 1604 din 12 martie 2007 de încadrare în grad de handicap, emise de pârâte și obligarea acestora să-i emită certificat de încadrare în grad 1 de handicap, cu însoțitor. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, de la o vârstă mică suferă de diabet zaharat, fiind insulino - dependentă. În prezent, boala sa a avansat, apărând complicații multiple, care o pot face să intre în comă și, dacă nu primește ajutor medical de urgență, îi pot determina decesul.

Tribunalul Iași, secția comercială și contencios administrativ, învestit inițial cu soluționarea acțiunii, prin sentința civilă nr. 1172/E din 22 iunie 2007 a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta D.G.A.S.P.C. Iași și și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași, reținând incidența prevederilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., în raport cu calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei C.S.E.P.H.A. Judecând în fond pricina în primă instanță, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 177/CA din 3 decembrie 2007 a respins excepția lipsei calității procesule pasive a pârâtei D.G.A.S.P.C. Iași, a admis acțiunea a anulat actele contestate și a obligat pârâta D.G.A.S.P.C.

Iași să emită certificat de încadrare a reclamantei în categoria de persoane cu handicap grav, corespunzător gradului 1 de handicap, cu însoțitor. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei D.G.A.S.P.C. Iași, instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 13 alin. (3) din O.G. nr. 14/2003 și cu capătul de cerere din acțiune, având ca obiect obligarea acestei pârâte de a emite un nou certificat de încadrare în grad de handicap. Pe fondul cauzei, instanța de fond a apreciat că, față de situația concretă a reclamantei, dovedită cu acte medicale, din care rezultă gravitatea bolii acesteia, comisiile aveau elementele necesare și suficiente pentru încadrarea ei în categoria de persoane cu handicap grav, corespunzător gradului de handicap, cu însoțitor, nu în categoria persoanelor cu handicap accentuat.

S-a mai reținut că diagnosticul reclamantei figurează printre bolile cronice de metabolism prevăzute a fi asimilate în grad de handicap accentuat sau grav prin dispozițiile pct. 12 din Ordinul nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, date în baza prevederilor art. 1 alin. (8) pct. 3 din O.G. nr. 102/1999. Împotriva sus menționatei sentințe au declarat recurs, în termen legal, atât pârâta D.G.A.S.P.C. Iași cât și C.S.E.P.H.A. prin A.N.P.H. Cererea de recurs formulată de D.G.A.S.P.C. Iași a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece: - excepția lipsei calității sale procesuale pasive a fost greșit respinsă față de dispozițiile clare ale art. 13 alin. (4) și (5) din O.G.

nr. 14/2003 potrivit cărora singurul act care poate fi contestat în instanță este decizia C.S.E.M.; - această direcție funcționează în subordinea Consiliului Județean Iași, numai aceasta din urmă având personalitate juridică, astfel că emiterea certificatului de încadrare în grad de handicap nu intră în atribuțiile sale. În opinia recurentei instanța de judecată nu se poate substitui comisiilor specializate pentru încadrarea într-o categorie de persoane cu handicap care procedează la evaluare pe baza criteriilor stabilite prin Ordinul nr. 762/2002 emis de ministrul sănătății. Cel de-al doilea recurs a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 C. proc. civ., C.S.E.P.H.A.

considerând că în mod greșit instanța de fond a reținut că certificatul de încadrare în grad de handicap face parte din categoria actelor care se pot atacat în contencios administrativ, în realitate intimata - reclamantă contestând de fapt decizia nr. 1604 din 12 martie 2007 emisă de autoritatea recurentă. Examinând cauza prin prisma motivelor enunțate prin cele două recursuri și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu sunt incidente criticile formulate de recurente, astfel că sentința pronunțată de Curtea de Apel Iași va fi menținută ca fiind legală și temeinică. În mod corect, judecătorii fondului au respins excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.A.S.P.C.

Iași în condițiile în care obiectul acțiunii formulate de reclamanta A.R.A. vizează printre altele și obligarea acestei autorități să emită în favoarea sa certificat de încadrare în grad de handicap corespunzător gradului 1, cu însoțitor. Așa cum rezultă din alin. (3) al art. 13 din O.G. nr. 14/2003 (privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.P.H.), încadrarea sau respingerea încadrării într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială în raport cu gradul de handicap se atestă prin certificat emis de comisii, iar aceste comisii se află în subordinea direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, aflate la rândul lor în subordinea consiliilor județene sau a comisiilor locale de sector în municipiul București.

Sesizată cu verificarea legalității a două acte administrative - certificatul de încadrare în grad de handicap din 21 decembrie 2006 și decizia de încadrare în grad de handicap nr. 1604 din 12 martie 2007 a C.S.E.P.H.A. - instanța a procedat în consecință prin raportare la normele legale în materia dedusă judecății și în concret la criteriile prevăzute de Ordinul ministrului sănătății nr. 726/2002, astfel că nu poate fi primită critica referitoare la substituirea în atribuțiile comisiilor specializate. În privința certificatului de încadrare în grad de handicap, așa cum a reținut instanța de fond, acest act nu este inclus în categoria actelor ce nu pot fi contestate în contencios administrativ, conform art. 5 din Legea nr. 554/2004, fiind vorba de altfel de un act care a fost avut în vedere cu ocazia evaluării intimatei - reclamante de către Comisia Superioară.

Dezlegarea dată fondului pricinii este de asemenea legală și își găsește suport în probatoriul administrat. S-a reținut că de la vârsta de 13 ani A.R.A. suferă de diabet zaharat de tip 1 dezechilibrat cu neuropatie diabetică, boală care a ajuns în stadiul complicațiilor cronice majore de tip microangiopatic renal și ocular și s-a ținut seama de gravitatea bolii și de numeroasele internări cauzate de aceasta, așa încât comisiile de specialitate aveau suficiente elemente pentru încadrarea reclamantei în categoria de persoane cu handicap grav, corespunzător gradului 1 de handicap, cu însoțitor și nu așa cum s-a procedat prin cele două acte administrative contestate.

Constatându-se că aceste acte au fost emise cu nerespectarea criteriilor prevăzute în Ordinul nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabilește gradul de handicap pentru adulți și se aplică măsurile de protecție specială a acestora, au fost aplicate dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și au fost anulate actele ce au făcut obiectul cererii de chemare în judecată. Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâtele D.G.A.S.P.C. Iași și C.S.E.P.H.A. împotriva sentinței civile nr. 177/CA din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.