ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2009

Asupra recursului de față;

În motivarea acțiunii se

arată că actele de control privesc importuri de gaze naturale din luna

decembrie 2006, iar începând cu 1 ianuarie 2007, data aderării României la

Uniunea Europeană, Legea amintită a fost abrogată, neexistând suport legal

pentru actele de control din 30 ianuarie 2007.

Referitor la capătul de

cerere privind anularea tuturor actelor administrative indicate, pârâta D.R.A.O.V.

Galați, în numele și pentru A.N.V. a formulat întâmpinare prin care a invocat

excepția necompetenței materiale a Tribunalului Târgu-Mureș, în temeiul art. 2

alin. (1) lit. d) și art. 3 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 218 din O.G.

nr. 92/2003 deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la

instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii.

Se mai reține că având în

vedere că O.G. nr. 92/2003 nu cuprinde dispoziții speciale de competență, iar A.N.A.F.

este o autoritate publică centrală, conform art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1574/2003,

competența de soluționare a contestației împotriva deciziei emise revine Curții

de Apel Târgu-Mureș.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta SC E.O.G.. în motivarea căii de atac,

reclamanta critică sentința atacată, pentru aspecte care vizează fondul cauzei.

Înalta Curte

constată, în raport de dispozițiile art. 304

1

coroborate cu cele ale

art. 304 pct. 3 C. proc. civ., că hotărârea pronunțată a fost dată cu

încălcarea competenței altei instanțe.

Prin urmare,

hotărârea pronunțată cu încălcarea competenței materiale a altei instanțe este

supusă casării, motivul fiind de ordine publică.

Astfel, în

baza art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte

va casa sentința atacată și va trimite dosarul spre competentă soluționare la

Tribunalul Târgu-Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal, în

considerarea următoarelor argumente.

În privința

competenței materiale, legea stabilește două tipuri de competență, în raport cu

natura juridică a actului administrativ atacat, mai exact dacă actul are sau nu

ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale

acestora sau, cu alte cuvinte, dacă este sau nu vorba de un act administrativ fiscal.

Astfel, dacă

nu este vorba de un act administrativ fiscal, competența materială se

stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente,

potrivit prevederilor art. 2 și art. 3 C. proc. civ., litigiul urmând să fie

soluționat de instanța de contencios administrativ a tribunalului, când actul

atacat aparține unui organ sau instituții locale și respectiv, instanței de

contencios administrativ a Curții de apel, când actul atacat aparține unui

organ sau instituții centrale, cu competență națională.

Dar, dacă obiectul

litigiului îl formează un act administrativ fiscal, competența materială va

aparține instanței de contencios administrativ și fiscal a tribunalului sau a

Curții de apel, după cum actul contestat privește o valoare mai mică sau egală

cu 5 miliarde ROL, ori o valoare mai mare de 5 miliarde ROL (500.000 RON).

În concluzie, în

cazul actelor administrative fiscale, competența materială a instanței de

contencios administrativ este atrasă în mod exclusiv de criteriul valoric, după

cum valoarea contestată este mai mică sau egală cu 500.000 RON, ori este mai

mare de această sumă.

Astfel,

potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale și accesorii ale acestora,

de până la 5 miliarde lei, se soluționează, în fond, de tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5

miliarde Iei, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede

altfel".

Față de

dispozițiile legale invocate și având în vedere și cuantumul sumei contestate,

în prezenta cauză, respectiv 289.187 lei reprezentând Comision Vamal, TVA și

majorări de întârziere, rezultă că instanța competentă este Tribunalul Târgu-Mureș,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

atacată și va trimite cauze spre competentă soluționare la Tribunalul Târgu-Mureș,

secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul

declarat de SC E.O.G. România S.A Târgu-Mureș împotriva sentinței nr. 9 din 22

ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauze spre competentă soluționare la Tribunalul Mureș, secția

de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2009.