ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 164/2004

Asupra

recursurilor de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 20 august 2002 și ulterior precizată, reclamanta

S.C. „I.S.” SA Galați a solicitat anularea deciziei nr.428 din 1 august 2002 a

Ministerului Finanțelor Publice și a procesului verbal din data de 26.06.2002

încheiat de Direcția Regională Vamală Interjudețeană Galați, în ceea ce

privește plata T.V.A. aferentă importului de gaze naturale importate în luna

octombrie 2001 și a majorărilor de întârziere aferente.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în luna

octombrie 2001 S.C.” I.S”. Galați a importat cantitatea de 17.808.748 m.c. gaz

natural în valoare de 2.831.590,93 USD, în perioada 3 – 31 octombrie 2001 S.C. „I.S”.

SA beneficiind de certificatul de scutire de TVA nr.124 din 3.10.2001. Întrucât

Biroul Vamal Tulcea nu a desemnat un reprezentant pentru citirea contoarelor,

în conformitate cu art.2 din Decizia nr.1076/ 1997 a Direcției Generale a

Vămilor, reclamanta a precizat că nu s-au putut efectua formalitățile vamale.

Pentru aceste considerente, s-a apreciat în acțiune că actele încheiate de

orgenele fiscale sunt nelegale, sumele de 16.859.326.235 lei TVA, plus

majorările de întârziere de 3.810.207.729, lei nefiind datorate.

Reclamanta

a mai invocat și dispozițiile art.12 din O.U. nr.119/ 2001 cu referire la

art.67 din Legea nr.141/1997, în situația în care instanța nu ar accepta primul

motiv al cererii introductive de instanță.

Prin

sentința civilă nr.153/2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și de

contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se că citirea

contoarelor nu s-a putut efectua din culpa funcționarului vamal care trebuia să

asiste la citirea contoarelor, astfel încât nici DVI nu a putut fi depusă în

termenul prevăzut de art.4 din Decizia nr.1076/1997 a Direcției Generale a

Vămilor.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat recursuri în termen Direcția Regională Vamală

Interjudețeană Galați în numele și pentru Direcția Generală a Vămilor (devenită

Autoritatea Națională a Vămilor) și Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.

Galați.

În

motivarea recursurilor s-a arătat că reclamanta nu s-a conformat Deciziei

nr.1076/1997 a Direcției Generale a Vămilor și nu a depus DVI în primele 5 zile

lucrătoare ale lunii următoare importului, contoarele fiind citite la data de

2.11.2001; reclamantei nu-i sunt aplicabile dispozițiile art.12 din O.U.

nr.119/2001 deoarece acestea se referă la perioada de după finalizarea

privatizării  S. Galați, privatizare care a avut loc la data de 15.11.2001, iar

instanța de fond nu s-a pronunțat pe acest aspect.

Verificând

cauza în funcție de motivele de recurs formulate, în lumina dispozițiilor

art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursurile sunt

fondate.

Din

analiza probelor administrate în cauză rezultă că în luna octombrie 2001

reclamanta a importat gaze naturale. Pentru importul de gaze naturale în luna

octombrie 2001, aceasta ar fi beneficiat de suspendarea plății în vamă a T.V.A.

o perioadă de 60 de zile de la data înregistrării la organul vamal a

declarației vamale de import, conform certificatului nr.124 din 3.10.2001 al

Ministerului Finanțelor Publice

Potrivit

pct.4 din Decizia Direcției Generale a Vămilor nr.1076/ 1997 pentru aprobarea

Normelor tehnice privind procedura simplificată de efectuare a formalităților

vamale, importatorul are obligația să depună la vamă DVI și alte acte expres

prevăzute, în primele 5 zile lucrătoare ale fiecărei luni.

În

primele 5 zile lucrătoare ale lunii noiembrie 2001 (până la data de 7.11.2001)

reclamanta nu a depus aceste acte, lucru pe care nu l-a făcut nici până la data

încheierii controlului, 26.06.2002.

Susținerea

reclamantei, în sensul că Biroul Vamal Tulcea nu a desemnat un reprezentant

pentru citirea contoarelor, nu este admisibilă. Din procesul verbal nr.6602 din

2.11.2001 al Biroului Vamal Tulcea, rezultă că citirea contoarelor a fost

efectuată la data de 2.11.2001, astfel încât, până la data de 7.11.2001

(primele 5 zile lucrătoare din lună) reclamanta putea depune actele necesare în

vamă și ar fi beneficiat de suspendarea plății T.V.A. conform certificatului

nr.124 din 3.10.2001 al Ministerului Finanțelor Publice.

Cum

reclamanta, din culpa sa, nu a respectat aceste dispoziții legale, în mod

corect organele de control au obligat-o la sumele menționate în procesul-verbal

din data de 26.06.2002.

În ce

privește faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra incidenței în cauză a

dispozițiilor art.12 din O.U. nr.119/2001, această împrejurare nu este de

natură să determine casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare către

aceeași instanță, deoarece curtea de apel a admis acțiunea având în vedere

primul motiv din acțiune.

Curtea,

verificând recursurile, constată că dispozițiile art.12 din O.U. nr.119/2001 nu

au aplicabilitate în cauză, întrucât facilitatea prevăzută de acest text legal

se aplică începând cu data finalizării privatizărioi S.C. „S”. SA Galați,

finalizare care s-a produs la 15.11.2001.

Cum

importul în discuție a avut loc în luna octombrie 2001, art. 12 din O.U.

nr.119/2001 nu are incidență în cauză.

Pentru

considerentele expuse, recursurile vor fi admise, sentința va fi modificată și

în fond acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite

recursurile declarate de Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea

Națională a Vămilor și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței

civile nr.153 din 8 noiembrie 2002 a Curții de Apel Galați – Secția comercială

și de contencios administrativ.

Modifică

sentința atacată și în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. „I.S.”

SA Galați, ca neîntemeiată.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2004.