ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1682/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petiționara A.P. Bacău împotriva rezoluției din 23 octombrie 2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de L.D. notar public, C.I. executor judecătoresc, R.C., R.D. și V.R., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și fals în declarații, prevăzută de art. 292 C. pen. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele: La data de 10 februarie 2006, s-a încheiat între R.C., R.D.

soți, în calitate de vânzători și V.R. cumpărătoare, contractul de vânzare-cumpărare al apartamentului situat în municipiul Bacău, act autentificat de notar L.D. prin încheierea de autentificare nr. 415 întocmită la aceeași dată. În contract, s-a consemnat o clauză potrivit căreia vânzătorii s-au obligat să predea cheile apartamentului cumpărătoarei V.R., la data de 25 martie 2006, iar cheltuielile aferente de întreținere, energie electrică, gaz metan, cablu, telefon, să fie suportate de ei până la data predării spațiului. Vânzătorii nu și-au achitat aceste obligații, iar noua proprietară a refuzat plata cheltuielilor de întreținere ale apartamentului, înainte de preluarea efectivă respectiv data de 25 martie 2006. Pentru neplata acestor cheltuieli, A.P.

Bacău, a chemat în judecată pe V.R., contrar celor stabilite în contractul de vânzare-cumpărare, Judecătoria Bacău, prin sentința civilă nr. 7695 din 14 septembrie 2006, respingând acțiunea civilă cu acest obiect motivat de lipsa calității procesuale pasive a pârâtei V.R. Ulterior acestei sentințe, V.R. s-a adresat Biroului executorului judecătoresc C.I. solicitând recuperarea cheltuielilor de judecată ocazionate de această acțiune. Executorul judecătoresc, în soluționarea cererii creditoarei V.R., a emis o somație la 7 februarie 2008, prin care s-a pus în vedere debitoarei A.P. Bacău să achite în termen de o zi, suma de 164 lei cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare și taxă judiciară de timbru.

La data de 17 aprilie 2008, executorul judecătoresc a înființat poprire asupra contului debitoarei până la concurența sumei de 164 lei, reprezentând debite în dosarul de executare. Prin plângere adresată organelor de urmărire penală, petiționara a susținut că notarul public nu a respectat dispozițiile art. 15 alin. (2) din O.G. 85 din 30 august 2001 privind organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, autentificând contractul de vânzare-cumpărare, fără ca părțile contractante să prezinte dovada de achitare la zi a cheltuielilor, eliberată de asociația de proprietari. Cât privește părțile contractante, petiționara susține că acestea au formulat declarații nereale privind modul de achitare a cheltuielilor de întreținere restante datorate asociației.

Referitor la executorul judecătoresc, se pretinde de petiționară că a procedat la executarea silită fără să existe titlu executor. Actele premergătoare efectuate în verificarea aspectelor sesizate în plângere, nu au confirmat existența unor date din care să rezulte că există infracțiunile pentru care se solicită tragerea la răspundere penală a intimaților făptuitori. Astfel, s-a concluzionat că la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare nr. 415 din 10 februarie 2006, clauza înscrisă în contract privind achitarea datoriilor respectă dispozițiile art. 15 alin. (3) din O.G. nr. 85/2001 – 30.08 potrivit cărora „în cazul existenței unei datorii către asociația de proprietari, părțile pot conveni la introducerea în contract a unor clauze privitoare la achitarea acestora, clauză care exprimă voința părților.

În plus, aceasta prin conținut era permisă de lege, respectiv art. 20 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociației de proprietari și nu reprezintă declarații nereale făcute de părțile contractante. Referitor la executorul judecătoresc, aceleași acte premergătoare, au constatat inexistența infracțiunilor sesizate în plângere întrucât au fost respectate dispozițiile legale referitoare la existența titlului executoriu, Legea nr. 188/2000, în cauză acesta fiind, sentința civilă nr. 1292 din 21 februarie 2007 a Judecătoriei Bacău, pentru suma de 100 lei cheltuieli de judecată, diferența de 64 lei, reprezentând cheltuieli de executare 60 lei și 4 lei taxă judiciară de timbru.

Urmare controlului judiciar efectuat de prima instanță, s-a menținut ca legală și temeinică rezoluția atacată. În termen legal, petiționara a declarat recurs, susținând prin memoriul depus că există suficiente probe din care rezultă săvârșirea de către intimați a infracțiunilor reclamate în plângerea adresată organului de urmărire penală ca mod de sesizare în sensul dispozițiilor art. 221 C. proc. pen. Soluționând recursul petiționarei în raport de dispozițiile art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată nefondată calea de atac. Examenul efectuat de instanța de fond sub aspectul legalității rezoluției de netrimitere în judecată, obiect al plângerii petentei întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen. legal, motivat și temeinic a concluzionat în sensul că soluția a fost dată cu respectarea dispozițiilor legale. Plângerea cu care organul de urmărire penală a fost sesizat de petiționară, a fost verificată sub toate aspectele, actele premergătoare, oferind elemente pe baza cărora prima instanță a putut trage o concluzie certă potrivit căreia, rezultă cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen. Astfel, atât notarul public cât și executorul judecătoresc prin acțiunile întreprinse în limitele competențelor profesionale, au respectat dispozițiile legale, așa încât faptele penale pretins săvârșite nu există în realitatea obiectivă, concluzionându-se legal că nu poate fi angajată răspunderea penală a acestora pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen.

și a părților contractante pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. Concluzionând, sentința recurată este legală și temeinică și cum la examinarea din oficiu, nu se constată vreun temei care să motiveze reformarea acesteia, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiționară A.P. împotriva sentinței penale nr. 40 din 5 martie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția penală, cauze minori și familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 mai 2009.