ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2491/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 21000 din 2 mai 2007, obligarea acesteia să-i

recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 13 august 1943 – 6 martie

1945, începând cu data de 1 august 2006.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că s-a născut în perioada în care părinții săi au fost refugiați.

Părinții reclamantei s-au

refugiat din localitatea de domiciliu Câmpia Turzii în Cluj Napoca din motive

de persecuție etnică, în luna august 1943 și s-au întors în septembrie 1945.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale martorilor P.I. și B.M. din care a

rezultat că aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din Câmpia Turzii în

Cluj Napoca, deoarece au fost alungați din localitatea de domiciliu, ca urmare

a persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar a fost depusă

hotărârea nr. 14491 din 7 octombrie 2004 prin care i s-a stabilit calitatea de

persoană refugiată fratelui reclamantei J.A.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 656

din 23 noiembrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.

21000 din 2 mai 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de persoană refugiată, în perioada 13 august 1943 - 6 martie 1945 și,

totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 august 2006.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar

aceasta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt

regim.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata - reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri

și a celei cu martori.

În scopul evitării

eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice,

este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a

aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză a fost depusă

hotărârea nr. 14491 din 7 octombrie 2004 din care rezultă că fratele reclamantei

s-a aflat în aceeași situație cu aceasta.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după

Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu părinții săi au

fost refugiați, în mod corect instanța de fond a reținut că aceasta a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se

bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre

temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 656 din 23

noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.