ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4712/2009

Asupra cererii de revizuire de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2989 din 29 mai 2009 a respins recursul declarat de pârâta C.J.P. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 191/CA din 15 decembrie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În motivarea soluției s-a reținut că, reclamanta s-a refugiat împreună cu familia sa din localitatea Grumăzești, județul Neamț, în localitatea Hoghilag, județul Sibiu, deci în altă localitate decât cea de domiciliu, efectele refugiului răsfrângându-se și asupra reclamantei – minoră la acea dată.

Cu privire la susținerea recurentei potrivit căreia prin sentința atacată, instanța de fond a acordat reclamantei drepturile prevăzute de lege pentru o perioadă mai mare decât cea stabilită de legiuitor, instanța de control judiciar a constatat că, în cauză este o eroare materială. Pe cale de consecință, s-a dispus ca la calcularea drepturilor care îi revin reclamantei în calitate de beneficiar al Legii nr. 189/2000, să se aibă în vedere limita stabilită de legiuitor și anume 6 martie 1945 și nu data de 31 martie 1945, cum în mod eronat s-a consemnat în dispozitivul hotărârii atacate. Împotriva acestei decizii, la data de 26 iunie 2009, C.J.P. Sibiu a formulat cerere de revizuire, solicitând modificarea hotărârii atacate, cerere motivată în drept potrivit art. 322 pct. 3 C. proc.

civ. În motivarea cererii, revizuenta susține, la fel ca și în motivarea recursului, că instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv stabilirea drepturilor reclamantei până la 31 martie 1945, în loc de 6 martie 1945, limită prevăzută în Legea nr. 189/2000. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, care nu poate fi exercitată decât în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 322 C. proc. civ. Motivul invocat în susținerea cererii de revizuire – art. 322 pct. 3 C. proc. civ. „dacă obiectul pricinii nu se află în ființă” – față de motivarea în fapt a cererii de revizuire nu se încadrează în cazurile prevăzute de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Așa cum s-a reținut în decizia instanței de control judiciar, acordarea de către instanța de fond, reclamantei a drepturilor prevăzute de lege pentru o perioadă mai mare decât cea stabilită de legiuitor – 31 martie 1945 în loc de 6 martie 1945, reprezintă o greșeală materială, îndreptată de către instanța de control judiciar. Pentru considerentele expuse, constatând că, cererea de revizuire nu îndeplinește cerințele art. 322 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de C.J.P. Sibiu împotriva Deciziei nr. 2989 din 29 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 octombrie 2009.