ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1384/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 645 din 8 octombrie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamanta F.L.C.R., în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 21223 din 16 mai 2007,

emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantei

calitatea de refugiat în perioada 28 ianuarie 1943 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată

prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2006.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut

că reclamanta a făcut dovada susținerilor sale cu înscrisurile depuse la dosar,

respectiv declarații de martori, fișă de încadrare și adresa nr. 950 din 17 mai

1945 prin care se atestă că familia acesteia s-a refugiat în luna septembrie

1940 din localitatea de domiciliu Cluj, în localitatea Sibiu, reîntoarcerea având

loc în cursul lunii mai a anului 1945.

S-a reținut de asemenea că reclamanta a

făcut dovada cu declarațiile de martori depuse la dosar că s-a născut în

perioada refugiului familiei sale, instanța apreciind în acest context că

reclamanta a avut de suferit consecințele nefavorabile rezultate din situația

refugierii părinților și prin urmare este îndreptățită să beneficieze de

dispozițiile Legii nr. 189/2000, îndeplinind cerințele instituite prin art. 1

al acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe a declarat

recurs pârâta care a susținut că reclamanta nu și-a schimbat domiciliul, fiind

născută în localitatea de refugiu, din părinți care s-au refugiat anterior

nașterii sale și de asemenea nu a suferit persecuții din motive etnice, fiind

născută pe un teritoriu aparținând Statului Român.

S-a mai susținut că art. 1 din Legea nr.

189/2000 precum și art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002, prevăd în mod expres

și limitativ categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată

în altă localitate.

Recurenta-pârâtă, fără a contesta

calitatea de refugiați a părinților a obiectat cu privire la acordarea

beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și recurentei-reclamante,

cu motivația expusă mai sus.

Ori textele legale au avut în vedere

persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți înainte sau în

timpul refugiului, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea

experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care

scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii.

În consecință, intimata-reclamantă,

născută în localitatea în care părinții săi au fost refugiați, la data de 28 ianuarie 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de lege, este îndreptățită,

așa cum corect a reținut instanța de fond, să beneficieze de drepturile

acordate prin acest act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 645 din 8 octombrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Cu opinia separată a d-lui judecător în

sensul admiterii recursului, casării sentinței atacate și respingerea acțiunii

ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

martie 2009.

Urmează opinia separată a d-lui

judecător.