ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1143/2009

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 299 din 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția I penală, în baza dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul C.M.  împotriva soluției dispusă în Dosarul nr. 868/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și, implicit, împotriva rezoluției nr. 1449/2/2008 a procurorului general al aceluiași parchet.

Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut că prin rezoluția din 29 iulie 2008 în Dosarul nr. 868/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. a) din același cod, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ce-i privește pe P.I.R. și D.M., magistrați judecători, sub aspectul infracțiunii de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., fapta neexistând.

Actele premergătoare efectuate de procuror în verificarea plângerii petentului C.M., acesta, la 5 mai 2008, susținând că cei doi intimați, judecători în cadrul Judecătoriei Buftea, județul Ilfov, având spre soluționare Dosarele penale nr. 268/2004 și nr. 5908/2008 ar fi pronunțat hotărâri nelegale care au avut ca finalitate favorizarea persoanelor considerate a fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni, au reliefat că neindicându-se, de către petent, nici o probă sau element care să conducă la indicii că în cauză judecătorii ar fi vinovați de fapta reclamată, avându-se în vedere că hotărârile judecătorești se pronunță în numele legii și în baza probatoriilor administrate, ele fiind atacabile numai în căile de atac prevăzute de lege, simpla nemulțumire privind soluția nu antrenează răspunderea penală a judecătorilor.

În fapt, petentul se plânsese că A.M. l-a amenințat și l-a lovit, faptele lui au fost flagrante, iar magistrații, după ce l-au achitat pe A.M., i-au respins recursurile, revizuirile și alte căi de atac.

Plângerea petentului, formulată în conformitate cu dispozițiile art. 278 C. proc. pen. la procurorul ierarhic, a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluția din 19 august 2008 dispusă în Dosarul nr. 1449/2/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva sentinței, petentul, la data de 7 ianuarie 2009 (fila 3 verso dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală), a declarat recurs, cale de atac motivată în scris pe considerente de genul „este clar că se urmărește favorizarea infractorilor care m-au discreditat și defăimat în societate, în România nu există stat de drept, politica este mai presus de lege, singura putere existentă cu adevărat este cea a armelor, puterea judecătorească este pur formală și nu urmărește altceva decât să asigure supremația minciunii în societate” (fila 2 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală).

Recursul declarat este tardiv.

Potrivit dispozițiilor art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile. Alin. (2) al acestui text prevede că dispozițiile art. 363- art. 365 privind data de la care curge termenul și declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.

Art. 363 alin. (3) din același cod prevede că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul (de 10 zile) curge de la pronunțare.

Art. 186 alin. (1) C. proc. pen., prevede că la calcularea termenelor procedurale, se pornește de la ziua menționată în actul care a provocat curgerea termenului. Alin. (2) al textului prevede că la calcularea termenelor pe zile, nu se socotește ziua de la care începe să curgă termenul, nici .. ziua în care acesta se împlinește. Alin. (4) al aceluiași text prevede: când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârșitul primei zile lucrătoare care urmează.

Art. 185 alin. (1) C. proc. pen. prevede: când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

Așa fiind, raportând cauzei textele de procedură penală indicate și examinând actele Dosarului, se reține că la dezbaterea cauzei (încheierea din 30 octombrie 2008 – fila 14 Dosar nr. 532/2/2008 al Curții de Apel București, secția I penală) petentul a fost prezent, deliberarea amânându-se pentru 6 noiembrie 2008, 13 noiembrie 2008 și 17 noiembrie 2008.

Termenul de 10 zile a început să curgă de la 18 noiembrie 2008 și s-a împlinit la 28 noiembrie 2008 (zi lucrătoare - vineri).

Introducând recursul abia la 7 ianuarie 2009, petentul a depășit termenul legal.

Ca atare, recursul urmează a fi respins ca tardiv formulat.

Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul petiționar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petiționarul C.M. împotriva sentinței penale nr. 299 din 17 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 martie 2009.