ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2009

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 11 decembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul E.F. împotriva rezoluției din 21 august 2008 dată în Dosarul nr. 531/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 769/II/2 din 17 octombrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: Prin rezoluția din 21 august 2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 531/P/2008, în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc.

pen. cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților Ș.C., avocat în cadrul Baroului Bacău și C.M.C., cercetați pentru infracțiunea de șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. și a infracțiunii de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen., întrucât faptele sesizate nu s-au confirmat. S-a reținut de procurorul de caz că la 17 martie 2008 s-a înregistrat o plângere formulată de petent împotriva intimaților pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 194 C. pen. și art. 259 C. pen. Din cercetări a rezultat că la 11 octombrie 2003, în jurul orelor 14 00 , E.F. conducea autoturismul D.S.N. cu nr. X pe DN 2 G în direcția Bacău-Moinești, iar partea vătămată C.M.C.

se afla ca pasager în mașina respectivă, ocupând locul din spate stânga. În localitatea Ardeoani, inculpatul E.F. s-a angajat în depășirea unei căruțe ce se deplasa în aceiași direcție, atelajul fiind condus de numitul P.V. În momentul depășirii, inculpatul a fost surprins de deplasarea spre stânga a atelajului, care s-a apropiat de axul drumului, a frânat, iar autoturismul a derapat, părăsind carosabilul. În continuare, autoturismul a intrat în șanțul din stânga șoselei (pe direcția de deplasare), a lovit un podeț și a fost aruncat din nou pe partea carosabilă, unde s-a răsturnat pe cupolă. În timpul accidentului ușile s-au deschis și datorită șocului toți cei patru ocupanți ai autoturismului au fost aruncați afară.

Partea vătămată C.M. a suferit un politraumatism obiectivat prin plagă epicraniană și anterolistezic C 6, care a necesitat inițial pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, iar ulterior, datorită unor complicații intervenite, a necesitat o nouă intervenție chirurgicală, iar timpul de îngrijiri medicale a fost prelungit la 95-100 zile. Față de probele administrate și concluziile celor două expertize s-a concluzionat că vinovăția producerii accidentului aparține inculpatului, care nu a respectat limita de viteză în interiorul localității și a condus autoturismul cu defecțiuni la sistemul de frânare, motiv pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului E.F.

pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) și (4) C. pen. În cursul urmăririi penale inculpatul E.F. a formulat plângere penală împotriva părții vătămate C.M.C. și a apărătorului acesteia, avocat Ș.C., arătând că a fost șantajat de aceștia să-i dea bani părții vătămate pentru ca aceasta să nu depună plângere împotriva sa. Dispunând o soluție de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a apreciat, în raport de actele de cercetare efectuată, că nu subzistă elementele infracțiunii de șantaj, iar pe de altă parte infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat E.F. nu necesită plângere prealabilă, acțiunea penală fiind pusă în mișcare din oficiu. Împotriva acestei rezoluții, în condițiile art. 275 – art. 278 C. proc.

pen., a formulat plângere petentul E.F., plângerea sa fiind respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 769/II/2 din 17 octombrie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău. Prima instanță, procedând la judecarea și respingerea plângerii, în condițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a constatat că în cauză a fost reținută o situație de fapt corespunzătoare probelor administrate, soluțiile fiind legale și temeinice, neexistând nici o dovadă a săvârșirii de intimați a infracțiunilor pentru care petentul a formulat plângere.

În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise a susținut, în esență, următoarele: - prima instanță nu a efectuat la cele două termene de judecată o cercetare efectivă, în cadrul căreia să administreze probele necesare stabilirii vinovăției celor doi intimați în comiterea faptelor reclamate; - prin neînceperea urmăririi penale, procurorii l-au împiedicat pe petent să solicite o expertiză grafologică a actului ce emană de la avocat, depus în cauză odată cu plângerea și care se află în strânsă legătură cu infracțiunile de șantaj și denunț calomnios comise de acesta; - în fine, necompetența procurorului care a soluționat plângerea împotriva avocatului, iar pe de altă parte, însăși procesul penal care i s-a intentat petentului constituie o dovadă a existenței șantajului și denunțului calomnios comise împotriva sa.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de aceste critici, de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul declarat de petent este nefondat. Prima instanță a efectuat cercetarea judecătorească în cauză, conformându-se prevederilor art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., dispoziții procesuale în virtutea cărora judecătorul, procedând la soluționarea plângerii, verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza materialului și a lucrărilor de la dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. În raport de conținutul restrictiv al acestei reglementări procesual penale este evident că nu pot fi administrate în cadrul acestei proceduri speciale proba cu martori sau expertize de orice natură sau alte constatări tehnice sau de specialitate.

Pe de altă parte, în considerarea termenului rezonabil de soluționare a plângerii, prin art. 278 1 alin. (1) – (2) C. proc. pen. se instituie obligația judecătorului de a rezolva plângerea în termen de cel mult 30 zile de la primirea acesteia. În raport de data de 17 martie 2008, dată la care plângerea petentului s-a înregistrat la procuror, în mod corect actele de cercetare penală efectuate în rezolvarea plângerii, cât și soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 531/P/2008 din 21 august 2008 au fost dispuse de un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, atâta timp cât, prin Legea nr. 79 din 26 martie 2007 au fost modificate dispozițiile art. 28 1 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.; de la acest moment au fost date în competența curților de apel judecarea infracțiunilor comise de avocați și pe cale de consecință, efectuarea urmăririi penale, în asemenea situații, se efectuează de procurorul din cadrul parchetului de pe lângă curtea de apel. În esență, sub aspectul reținerilor în fapt și în drept sunt legale și temeinice atât soluția dispusă de procuror, cât și cea pronunțată de prima instanță. Corect s-a reținut inexistența infracțiunii de șantaj, ce se pretinde a fi comisă de intimați, după cum actele administrate nu au relevat nici conținutul constitutiv al infracțiunii de denunțare calomnioasă în contextul în care petentul E.F. a fost trimis în judecată și condamnat definitiv, la acest moment, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și 4 C. pen.

comisă în dauna intimatei C.M.C. Drept urmare, pentru toate considerentele expuse, criticile formulate de petent sunt neîntemeiate și prin respingerea recursului potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va menține, ca legală și temeinică, hotărârea atacată. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul E.F. împotriva sentinței penale nr. 180 din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală. Obligă recurentul petiționar la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2009.