ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 758/2009

Asupra recursului penal de

față;

Din actele și lucrările

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 11 decembrie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul E.F.

împotriva rezoluției din 21 august 2008 dată în Dosarul nr. 531/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, confirmată prin rezoluția nr. 769/II/2

din 17 octombrie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rezoluția din 21 august

2008, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 531/P/2008,

în temeiul art. 228 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 10 lit. a) C.

proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva intimaților Ș.C.,

avocat în cadrul Baroului Bacău și C.M.C., cercetați pentru infracțiunea de

șantaj, prevăzută de art. 194 C. pen. și a infracțiunii de denunțare

calomnioasă, prevăzută de art. 259 C. pen., întrucât faptele sesizate nu s-au

confirmat.

S-a reținut de procurorul de

caz că la 17 martie 2008 s-a înregistrat o plângere formulată de petent

împotriva intimaților pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 194 C.

pen. și art. 259 C. pen.

Din cercetări a rezultat că

la 11 octombrie 2003, în jurul orelor 14

00

, E.F. conducea autoturismul

D.S.N. cu nr. X pe DN 2 G în direcția Bacău-Moinești, iar partea vătămată C.M.C.

se afla ca pasager în mașina respectivă, ocupând locul din spate stânga. În

localitatea Ardeoani, inculpatul E.F. s-a angajat în depășirea unei căruțe ce

se deplasa în aceiași direcție, atelajul fiind condus de numitul P.V. În

momentul depășirii, inculpatul a fost surprins de deplasarea spre stânga a

atelajului, care s-a apropiat de axul drumului, a frânat, iar autoturismul a

derapat, părăsind carosabilul.

În continuare, autoturismul

a intrat în șanțul din stânga șoselei (pe direcția de deplasare), a lovit un

podeț și a fost aruncat din nou pe partea carosabilă, unde s-a răsturnat pe

cupolă.

În timpul accidentului ușile

s-au deschis și datorită șocului toți cei patru ocupanți ai autoturismului au

fost aruncați afară. Partea vătămată C.M. a suferit un politraumatism

obiectivat prin plagă epicraniană și anterolistezic C 6, care a necesitat

inițial pentru vindecare 45-50 zile îngrijiri medicale, iar ulterior, datorită

unor complicații intervenite, a necesitat o nouă intervenție chirurgicală, iar

timpul de îngrijiri medicale a fost prelungit la 95-100 zile.

Față de probele administrate

și concluziile celor două expertize s-a concluzionat că vinovăția producerii

accidentului aparține inculpatului, care nu a respectat limita de viteză în

interiorul localității și a condus autoturismul cu defecțiuni la sistemul de

frânare, motiv pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și

trimiterea în judecată a inculpatului E.F. pentru infracțiunea prevăzută de art.

184 alin. (2) și (4) C. pen.

În cursul urmăririi penale

inculpatul E.F. a formulat plângere penală împotriva părții vătămate C.M.C. și

a apărătorului acesteia, avocat Ș.C., arătând că a fost șantajat de aceștia

să-i dea bani părții vătămate pentru ca aceasta să nu depună plângere împotriva

sa.

Dispunând o soluție de

neîncepere a urmăririi penale, procurorul a apreciat, în raport de actele de

cercetare efectuată, că nu subzistă elementele infracțiunii de șantaj, iar pe

de altă parte infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și condamnat E.F.

nu necesită plângere prealabilă, acțiunea penală fiind pusă în mișcare din

oficiu.

Împotriva acestei rezoluții,

în condițiile art. 275 – art. 278 C. proc. pen., a formulat plângere petentul E.F.,

plângerea sa fiind respinsă, ca nefondată, prin rezoluția nr. 769/II/2 din 17

octombrie 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Bacău.

Prima instanță, procedând la

judecarea și respingerea plângerii, în condițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., a constatat că în cauză a fost reținută o situație

de fapt corespunzătoare probelor administrate, soluțiile fiind legale și

temeinice, neexistând nici o dovadă a săvârșirii de intimați a infracțiunilor

pentru care petentul a formulat plângere.

În termen legal, împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs petentul, care prin motivele scrise a

susținut, în esență, următoarele:

- prima instanță nu a

efectuat la cele două termene de judecată o cercetare efectivă, în cadrul

căreia să administreze probele necesare stabilirii vinovăției celor doi

intimați în comiterea faptelor reclamate;

- prin neînceperea urmăririi

penale, procurorii l-au împiedicat pe petent să solicite o expertiză

grafologică a actului ce emană de la avocat, depus în cauză odată cu plângerea

și care se află în strânsă legătură cu infracțiunile de șantaj și denunț

calomnios comise de acesta;

- în fine, necompetența

procurorului care a soluționat plângerea împotriva avocatului, iar pe de altă

parte, însăși procesul penal care i s-a intentat petentului constituie o dovadă

a existenței șantajului și denunțului calomnios comise împotriva sa.

Examinând legalitatea și

temeinicia sentinței recurate, în raport de aceste critici, de prevederile art.

385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., se constată, pentru cele ce urmează, că recursul declarat de

petent este nefondat.

Prima instanță a efectuat

cercetarea judecătorească în cauză, conformându-se prevederilor art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., dispoziții procesuale în virtutea cărora judecătorul,

procedând la soluționarea plângerii, verifică rezoluția sau ordonanța atacată,

pe baza materialului și a lucrărilor de la dosarul cauzei și a oricăror

înscrisuri noi prezentate. În raport de conținutul restrictiv al acestei

reglementări procesual penale este evident că nu pot fi administrate în cadrul

acestei proceduri speciale proba cu martori sau expertize de orice natură sau

alte constatări tehnice sau de specialitate.

Pe de altă parte, în

considerarea termenului rezonabil de soluționare a plângerii, prin art. 278

1

alin. (1) – (2) C. proc. pen. se instituie obligația judecătorului de a rezolva

plângerea în termen de cel mult 30 zile de la primirea acesteia.

În raport de data de 17

martie 2008, dată la care plângerea petentului s-a înregistrat la procuror, în

mod corect actele de cercetare penală efectuate în rezolvarea plângerii, cât și

soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 531/P/2008 din

21 august 2008 au fost dispuse de un procuror din cadrul Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Bacău, atâta timp cât, prin Legea nr. 79 din 26 martie

2007 au fost modificate dispozițiile art. 28

1

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.; de la acest moment au fost date în competența curților de apel

judecarea infracțiunilor comise de avocați și pe cale de consecință, efectuarea

urmăririi penale, în asemenea situații, se efectuează de procurorul din cadrul

parchetului de pe lângă curtea de apel.

În esență, sub aspectul

reținerilor în fapt și în drept sunt legale și temeinice atât soluția dispusă

de procuror, cât și cea pronunțată de prima instanță.

Corect s-a reținut

inexistența infracțiunii de șantaj, ce se pretinde a fi comisă de intimați,

după cum actele administrate nu au relevat nici conținutul constitutiv al

infracțiunii de denunțare calomnioasă în contextul în care petentul E.F. a fost

trimis în judecată și condamnat definitiv, la acest moment, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 184 alin. (2) și 4 C. pen. comisă în dauna

intimatei C.M.C.

Drept urmare, pentru toate

considerentele expuse, criticile formulate de petent sunt neîntemeiate și prin

respingerea recursului potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

se va menține, ca legală și temeinică, hotărârea atacată.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul E.F. împotriva sentinței penale nr. 180 din 11

decembrie 2008 a Curții de Apel Bacău, secția penală.

Obligă recurentul petiționar

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 4 martie 2009.