ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2009

Asupra recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, reclamantul J.C. a

solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Suceava anularea

hotărârii nr. 5244 din 22 octombrie 2008 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000,

recunoașterea calității de refugiat din motive etnice și acordarea drepturilor

aferente, conform legii.

În

motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în iarna anului 1944 a fost obligat

să se refugieze, din cauza regimului politic de atunci, împreună cu familia sa

din comuna Preutești, Sat Mănăstioara, județul Suceava (fostul județ Baia) în comuna

Pietrarii de Jos, județul Vâlcea, unde a locuit până în aprilie 1945, iar după terminarea

războiului s-a reîntors în comuna Preutești.

A mai arătat reclamantul, că tatăl său, care era oficiant sanitar a

primit ordin de la Direcția Sanitară Baia de a părăsi localitatea de domiciliu

la data de 14 iulie 1944, fiind evacuat în comuna Pietrarii de Jos, județul

Vâlcea unde a rămas până în aprilie 1945.

Prin sentința nr. 13 din 23 ianuarie 2009,

Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul J.C.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut, în esență, că din documentele depuse de către reclamant nu reiese

persecuția etnică, ca motiv al evacuării, refugierii acestuia din Localitatea

Baia în localitatea Pietrarii de Jos, județul Vâlcea, fapt pentru care acesta

nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamantul J.C., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond

a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în

cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele

și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în

continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945

din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus

menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată,

expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat,

rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive

etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție

între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă

localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6

martie 1945 din motive etnice.

Pentru a beneficia de prevederile actului

normativ menționat, recurentul-reclamant trebuia să facă dovada că în perioada

06 septembrie 1940-06 martie 1945 a avut de suferit din motive etnice. Prin

Legea nr. 323/2004 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive

etnice, la art. 1 din Legea nr. 189/2000, s-a introdus un nou caz [lit. g)]

„evacuarea din locuința pe care o deținea".

Or, în cazul de față, nu sunt îndeplinite

cumulativ cerințele prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece chiar dacă

recurentul împreună cu familia sa a fost evacuat din locuință, evacuarea nu s-a

făcut din motive etnice, la dosarul cauzei neexistând vreo dovadă în acest

sens.

Recurentul a fost evacuat în anul 1944 din localitatea

Valea Glodului (Preutești), județul Suceava, în localitatea Pietrarii de Jos, județul

Vâlcea, din pricina înaintării frontului.

Pentru considerentele arătate, recursul urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de J.C. împotriva

sentinței nr. 13 din 23 ianuarie 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială

și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iunie

2009.