ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2212/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.C. SRL Găiești a chemat în judecată A.S.S.I. București solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea executării, în parte, a actului administrativ numit „Rezultatele etapei de atribuire electronică din ședința din 30 aprilie 2008” existent pe site-ul public de licitare electronică: www.autorizațiaauto.ro, în ceea ce privește traseele 131 Târgoviște – Viișoara – Mătăsari și 132 Târgoviște – Viișoara - Crângurile, cu consecința suspendării atribuirii licențelor de traseu sau executării acestora, în măsura în care au fost atribuite.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a câștigat anterior anului 2008 licența de traseu și că în programul de transport public județean de persoane figurează cu traseul 014 Târgoviște – Viișoara-Găiești, însă prin HCJ Dâmbovița nr. 45 din 27 martie 2008 a fost aprobat Programul de transport public județean pentru perioada 2008-2011, în care sunt prevăzute traseul 014 dar și alte două noi trasee, ce se suprapun între ele pe o distanță de 30 de Km, astfel că traseul inițial a fost anihilat de cele două noi înființate, fapt care o prejudiciază. A mai arătat că înființarea celor două noi trasee încalcă dispozițiile art. 17 lit. a) din Ordinul MIRA nr. 353/2007 și art. 50 alin. (5) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006.

Prin încheierea din 9 iunie 2008 instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a societății SCG.T. SRL Târgoviște, câștigătoarea licitației electronice pentru traseele 131 și 132. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 157 din 26 iunie 2008, a respins cererea de suspendare formulată de reclamantă, obligând-o să plătească intervenientei SCG.T. SRL Târgoviște suma de 3000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ astfel că cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta SC A.C. SRL Găiești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esență, prin motivele de recurs dezvoltate, recurenta-reclamantă a susținut, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca și a art. 304 1 C. proc. civ. că hotărârea instanței de fond este nelegală, în primul rând datorită măsurii dispuse de instanță, respectiv cea de introducere în cauză a SC G.T. SRL Târgoviște, pentru contradictorialitate, în condițiile în care s-a solicitat numai suspendarea executării în parte a unui act administrativ, respectiv a „Rezultatelor etapei de atribuire electronică din ședința din data de 30 aprilie 2008”, existent pe site-ul public de licitare electronică.

Recurenta a apreciat că nu este relevantă în litigiul de față, din perspectiva calității procesuale, împrejurarea că licitația contestată a fost câștigată de SC G.T. SRL Târgoviște. S-a mai arătat de către recurentă că hotărârea este nelegală și sub aspectul soluției pronunțate, întrucât greșit s-a apreciat că nu sunt întrunite în cauză cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

În opinia recurentei, cazul bine justificat este demonstrat în cauză prin chiar nelegalitatea actului emis, la care se adaugă lipsa vechimii societății care a licitat pentru cele două noi trasee și nerealizarea punctajului necesar adjudecării traseului 014. Și condiția pagubei iminente este îndeplinită, în opinia recurentei, întrucât s-a început punerea în executare a licenței contestate, ceea ce face ca activitatea sa în zona respectivă să fie grav afectată, cu atât mai mult cu cât suprapunerea celor două noi trasee, cu traseul 014, face ca acesta din urmă să fie anihilat. În fine, recurenta a mai arătat că înființarea celor două noi „trasee” s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 17 lit. a) din Ordinul MIRA nr. 353/2007 și a art. 50 alin. (5) din Ordinul MTCT nr. 1892/2006, suprapunerea celor două noi trasee peste traseul 014, adjudecat în favoarea sa, fiind cu mult peste 50%.

Examinând actele dosarului, motivele de recurs invocate, raportat la prevederile legale incidente și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele în continuare arătate. Reclamanta-recurentă SC A.C. SRL a investit instanța de fond cu cererea de suspendare a executării, în parte, a actului administrativ desemnat și intitulat „Rezultatele etapei de atribuire electronică din ședința din 30 aprilie 2008” postat pe site-ul public de licitare electronică, în ceea ce privește traseele (i) 131 Târgoviște – Viișoara – Mătăsari și (ii) 132 Târgoviște – Viișoara – Crângurile, cu consecința suspendării atribuirii licențelor de traseu sau executării acestora.

După cum corect a reținut și instanța de fond, traseul 014 a fost anterior adjudecat de recurenta-reclamantă, care îl execută și în prezent, potrivit programului de transport 2005-2008, în timp ce traseele 131 (Târgoviște – Viișoara – Mătăsari) și 132 (Târgoviște – Viișoara Crângurile) nou înființate, au fost licitate și adjudecate în favoarea intimatei SC G.T. SRL. Nu sunt întemeiate și ca atare nu pot fi primite criticile recurentei vizând nelegala introducere în cauză de către instanța de fond a SC G.T. SRL, în calitate de intervenient forțat, câtă vreme, prin conținutul cererii recurentei-reclamante se tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești cu efecte juridice directe asupra activității acestei societăți pe care însă recurenta-reclamantă nu a dorit că o menționeze în acțiunea de față.

Înalta Curte reține așadar, că instanța de fond a procedat corect, cu respectarea principiilor contradictorialității și al opozabilității ce guvernează procesul civil, în sensul introducerii în cauză, în temeiul art. 129 C. proc. civ. a societății câștigătoare a licitației electronice pentru traseele 131 și 132, pretins a fi suprapuse cu cel executat în prezent de recurentă. Nefondate sunt și criticile recurentei-reclamante vizând modalitatea în care instanța de fond, examinând probele administrate, a apreciat că nu sunt întrunite în cauză condițiile legale cerute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, pentru a se putea dispune suspendarea executării actului menționat.

Înalta Curte apreciază, pe baza actelor dosarului, că nu rezultă, în adevăr, în sensul art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, ce definește noțiunea de „caz bine justificat”, indicii de nelegalitate ale actului administrativ contestat, susținerile recurentei reclamante referitoare la așa-zisa suprapunere a acestor trasee cu cel pe care îl execută ea ca și la neîndeplinirea condițiilor necesare adjudecării de către intervenienta-intimată, fiind veritabile aspecte ce țin de fondul cauzei și care urmează a fi examinate de instanța sesizată cu cererea de anulare a actului administrativ atacat.

Programul de transport public județean pentru perioada 2008-2011, prin care au fost înființate cele două noi trasee, respectiv traseele 131 și 132 și a fost totodată menținut și traseul 014 a fost aprobat prin hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 45 din 27 martie 2008. Susținerile recurentei-reclamante nu sunt de natură a demonstra, prima facie, nelegalitatea evidentă a actului contestat, mai cu seamă că pretinsa anihilare a traseului „014”, urmare a înființării celor două noi trasee, având fiecare, cel puțin formal un parcurs diferit, nu a fost probată. În plus, hotărârea Consiliului Județean Dâmbovița nr. 45 din 27 martie 2008 se referă la un program nou de transport public județean, pentru perioada 2008-2011 și numai instanța de fond, legal investită cu acțiunea reclamantei în anularea parțială a acesteia, va putea determina, raportat la prevederile legale incidente în ce măsură înființarea traseelor noi s-a făcut cu respectarea acestora.

Nici cerința pagubei iminente, ca prejudiciu material viitor și previzibil, potrivit art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004 nu a fost dovedită în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a depus la dosar nici un fel de înscrisuri și nici nu a administrat alte probe din care să rezulte paguba previzibil a fi produsă și modalitatea în care se realizează aceasta, în condițiile în care, astfel după cum s-a reținut deja, actele depuse atestă, sumar, existența unor trasee distincte, cu capete de traseu diferite. Reținând așadar că nu au fost satisfăcute cerințele legii în ceea ce privește solicitarea de suspendare a actului administrativ privind rezultatele etapei de atribuire electronică din ședința din 30 aprilie 2008, pentru cele două trasee, Înalta Curte, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de instanța de fond, va respinge ca neîntemeiat recursul de față,în temeiul art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC A.C. SRL Găiești împotriva sentinței civile nr. 157 din 26 iunie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2009.