ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4356/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 189 din 30 iulie 2008 a declinat, în favoarea Tribunalului Timișoara, competența materială de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâtul M.S.P., prin care s-a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 891 din 14 mai 2008 emis de pârât, referitor la revocarea reclamantului din funcția de manager al Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii L.Ț. Timișoara.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Legea nr. 95/2006, în baza căreia a fost încheiat contractul dintre reclamant și pârât, nu conține nici o dispoziție care să dea în competența instanței de contencios administrativ, cenzurarea măsurii luate în raport cu un manager de spital, în condițiile în care, de principiu, competența derogatorie de la dreptul comun este prevăzută expres de lege.

S-a mai reținut în motivare că reclamantul nu deține funcția de conducere în baza unui act administrativ de autoritate, generator de raporturi de drept administrativ, ci în temeiul unui contract de management, reglementat de dispozițiile Legii nr. 95/2006 din cuprinsul căreia nu rezultă incidența art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, cu privire la asemenea contracte, iar obligația instituită prin art. 187 din Legea nr. 95/2006 privind declarațiile de avere și de interese, pentru managerul de spital, nu schimbă natura raportului juridic în care acesta se află cu pârâtul. La rândul său, Tribunalul Timiș, secția civilă, prin sentința nr. 3290/PI din 13 octombrie 2008 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, în speță sunt îndeplinite exigențele art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, actul a cărui suspendare se solicită „fiind emis de o autoritate publică în regim de putere publică”, astfel cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Titlul I, Cap.1 al Legii nr. 95/2006, potrivit cărora M.S.P. este un organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului”. Au fost invocate totodată, și dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. c) din acest act normativ, care statuează că M.S.P., ca autoritate publică în domeniu, are ca atribuție principală și evaluarea periodică a indicatorilor de performanță a managementului spitalelor publice, ca dovadă a faptului că autoritatea pârâtă a acționat în regim de putere publică la momentul emiterii actului în discuție.

Totodată, instanța a constatat că sunt întemeiate susținerile pârâtului potrivit cărora natura administrativă a litigiului este susținută și de textul art. 4 alin. (5) lit. c) din Ordinul nr. 112/2007 privind criteriile de performanță în baza cărora contractul de management poate fi prelungit sau poate înceta înainte de termen. Dosarul, înaintat din eroare la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a fost scos de pe rolul acestei secții, prin încheierea nr. 6097 din 28 mai 2009 fiind transmis secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți, în vederea soluționării conflictului negativ de competență de mai sus. Competența de soluționare a cauzei de față revine Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Este necontestat că obiectul cauzei deduse judecății instanțelor este cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 891 din 14 mai 2008 emis de M.S.P. pentru revocarea din funcție a managerului Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii Timișoara. Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Or, este evident că Ordinul nr. 891/2008 este un act juridic care a fost emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, pentru aplicarea în concret a dispozițiilor din Titlul VII, Cap. III din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, prin care a fost stins raportul juridic de management al spitalului respectiv. Astfel fiind, rezultă că actul juridic dedus judecății, care face obiectul cererii de suspendare, formulate în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este un act administrativ, care este supus unui regim juridic de drept administrativ, inclusiv în ceea ce privește regulile de competență.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe A.M. și M.S.P., în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2009.