ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2008
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului
de față,
Din
examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului Covasna, reclamantul F.K.M. a formulat contestație împotriva
dispoziției nr. 2244 din 7 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul
municipiului Sfântu Gheorghe, prin care, în lipsa bunurilor sau serviciilor ce
ar fi putut fi acordate ca măsuri reparatorii în echivalent pentru
construcțiile demolate în suprafață de 292,30 mp, înscrise în C.F. nr. 1876
Sfântu Gheorghe, nr. top 808/1 și 808/2, s-au propus despăgubiri, ce urmează a
fi acordate în condițiile legii speciale.
Reclamantul a mai susținut că în mod
nejustificat pârâta a dispus desființarea dispoziției nr. 1775/2005, prin care s-a
soluționat inițial notificarea sa, nesocotind și dispozițiile art. 25 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001 care prevăd obligația unității deținătoare de a invita
persoana îndreptățită pentru a-și susține notificarea. A solicitat despăgubiri
în sumă de 21.719 lei pentru terenul în suprafață de 587 mp și casa de locuit,
preluate abuziv de stat de la autorul său, precum și daune morale de 10.000
Euro pentru soluționarea cu întârziere și „necorespunzătoare" a
notificării sale.
Prin sentința civilă nr. 748 din 7
iunie 2007, Tribunalul Covasna, secția civilă, a respins acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că
pârâtul a procedat legal prin acordarea de despăgubiri în raport de
dispozițiile art. 32 alin. (1), art. 10 alin. (1) și alin. (10) și art. 26 din
Legea nr. 10/2001 întrucât construcțiile revendicate au fost demolate, în
prezent pe acel teren fiind edificat Complexul hotelier Bodoc, iar compensarea
cu alte terenuri intravilane nu a fost posibilă întrucât Municipiul Sf.
Gheorghe nu deținea terenuri disponibile în proprietate privată.
Pentru terenul aferent construcțiilor demolate,
dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea SC O. SA Sf. Gheorghe, în baza
dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, astfel că notificarea a fost îndreptată și
către A.V.A.S., autoritatea implicată în privatizarea acestei societăți.
În ce privește revocarea de către pârâtă a
dispoziției nr. 1775/2005 prin care s-a soluționat inițial notificarea, nu se
poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001
întrucât dispoziția revocată nu se bucură de forța juridică a unui act autentic
așa cum stipulează textul menționat, în speță nefiind vorba de o cerere de
restituire în natură a imobilului.
Au fost respinse și pretențiile privind
acordarea de daune morale și materiale, motivat de faptul că reclamantul nu a
administrat probe care să dovedească că au fost întrunite condițiile cumulative
ale răspunderii civile delictuale.
Soluția a fost menținută de Curtea de
Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care prin
decizia nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007, a respins apelul declarat de
reclamant.
Decizia pronunțată în apel a fost
atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304 pct. 5 și
6-10 C. proc. civ., susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor
aspecte invocate în motivele de apel, respectiv:
- analiza și stabilirea corectă a situației
juridice a imobilelor solicitate;
- identificarea persoanelor îndreptățite la
restituire;
-
obligațiile entității deținătoare în cazul refuzului de restituire în
natură;
-
nesoluționarea restituirii suprafeței de teren de 587 mp pe care s-a aflat
construcția demolată;
-
„comunicarea în termen legal către solicitant a datelor de identificare
a deținătorului imobilelor care nu aparțin primăriei" [art. 28 alin. (2)
din Legea nr. 10/2001].
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat
nici asupra faptului că instanța de fond l-a obligat în mod nelegal la plata
taxei judiciare de timbru în sumă de 78,6 lei, deși acțiunea sa era scutită de
plata taxei de timbru.
Verificând legalitatea deciziei recurate în
raport de criticile formulate și apreciind că motivele invocate pot fi
încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată
că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:
Faptul că reclamantul are calitatea de persoană
îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a fost stabilit chiar
prin dispoziția contestată, menținută de instanțe, astfel că o asemenea critică
în recurs este superfluă.
Imobilul în litigiu, format din casă de piatră,
casă de lemn și curte în suprafață de 587 mp a aparținut tatălui reclamantului,
F.N. Cele două case au fost demolate cu ocazia sistematizării localității, iar
pe terenul aflat în prezent în proprietatea societății comerciale O. SA s-a
construit după naționalizare un complex hotelier.
A procedat corect autoritatea pârâtă dispunând
acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate în raport de dispozițiile
art. 10 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu deținea bunuri sau
servicii care să poată fi acordate în compensare.
Față de prevederile art. 10 și art. 26 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură nu este posibilă,
măsurile reparatorii în echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau
servicii ori propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii
speciale.
Acordarea în compensare de alte bunuri
sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o
astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a
notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor
bunuri care să poată fi acordate în compensare. Atâta vreme cât aceste bunuri
sau servicii nu există este evident că măsurile reparatorii se propun sub forma
despăgubirilor, ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale.
In ce privește terenul în suprafață de 587 mp,
în mod corect a fost îndreptată notificarea către A.V.A.S., autoritatea
implicată în privatizarea societății în proprietatea căreia se află terenul.
Așa fiind, în raport de dispozițiile
legale menționate și făcându-se dovada, pe de o parte, că imobilele -
construcții au fost demolate, fiind radiate din cartea funciară de pe numele
reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea nr. 1767 din 19 martie 1996 a
Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar pe de altă parte, că terenul în suprafață de
587 mp se află în proprietatea societății comerciale O. SA, urmare
privatizării, sunt nefondate criticile recurentului în sensul că pârâtul
„refuză" restituirea în natură a imobilului și că nu a soluționat
notificarea cu privire la teren.
Nici critica privind necomunicarea de către
pârât a deținătorului terenului nu poate fi reținută. Notificarea a fost
înaintată unității deținătoare, SC O. SA, care prin adresa nr. 399 din 25
februarie 2002, l-a înștiințat pe reclamant că notificarea a fost înaintată
entității implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S.,
instituție obligată să soluționeze notificarea potrivit dispozițiilor art. 29
alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Mai susține recurentul că pârâtul a încălcat
dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin faptul că nu 1-a
invitat la lucrările organului de conducere pentru a-și susține cererea.
Textul invocat se referă la „cererea de
restituire în natură". Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că
prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii în
echivalent, astfel că unitatea deținătoare nu avea obligația să respecte textul
de lege menționat.
Cât privește obligarea reclamantului la
plata taxei de timbru în cuantum de 78,6 RON de către instanța de fond, aceasta
s-a făcut cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale
solicitate în sumă de 10.000 Euro și în raport de dispozițiile art. 14 din
Legea nr. 146/1997, care prevede că atunci „când o acțiune are mai multe capete
de cerere, cu finalitate diferită, taxa de timbru se datorează pentru fiecare
capăt de cerere în parte."
Față de cele ce preced, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul F.K.M.
împotriva deciziei nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de
Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publica, astăzi 9 iunie
2008.