ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, reclamantul F.K.M. a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 2244 din 7 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheorghe, prin care, în lipsa bunurilor sau serviciilor ce ar fi putut fi acordate ca măsuri reparatorii în echivalent pentru construcțiile demolate în suprafață de 292,30 mp, înscrise în C.F. nr. 1876 Sfântu Gheorghe, nr. top 808/1 și 808/2, s-au propus despăgubiri, ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale. Reclamantul a mai susținut că în mod nejustificat pârâta a dispus desființarea dispoziției nr. 1775/2005, prin care s-a soluționat inițial notificarea sa, nesocotind și dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 care prevăd obligația unității deținătoare de a invita persoana îndreptățită pentru a-și susține notificarea.

A solicitat despăgubiri în sumă de 21.719 lei pentru terenul în suprafață de 587 mp și casa de locuit, preluate abuziv de stat de la autorul său, precum și daune morale de 10.000 Euro pentru soluționarea cu întârziere și „necorespunzătoare" a notificării sale. Prin sentința civilă nr. 748 din 7 iunie 2007, Tribunalul Covasna, secția civilă, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a procedat legal prin acordarea de despăgubiri în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1), art. 10 alin. (1) și alin. (10) și art. 26 din Legea nr. 10/2001 întrucât construcțiile revendicate au fost demolate, în prezent pe acel teren fiind edificat Complexul hotelier Bodoc, iar compensarea cu alte terenuri intravilane nu a fost posibilă întrucât Municipiul Sf.

Gheorghe nu deținea terenuri disponibile în proprietate privată. Pentru terenul aferent construcțiilor demolate, dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea SC O. SA Sf. Gheorghe, în baza dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, astfel că notificarea a fost îndreptată și către A.V.A.S., autoritatea implicată în privatizarea acestei societăți. În ce privește revocarea de către pârâtă a dispoziției nr. 1775/2005 prin care s-a soluționat inițial notificarea, nu se poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001 întrucât dispoziția revocată nu se bucură de forța juridică a unui act autentic așa cum stipulează textul menționat, în speță nefiind vorba de o cerere de restituire în natură a imobilului.

Au fost respinse și pretențiile privind acordarea de daune morale și materiale, motivat de faptul că reclamantul nu a administrat probe care să dovedească că au fost întrunite condițiile cumulative ale răspunderii civile delictuale. Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care prin decizia nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007, a respins apelul declarat de reclamant. Decizia pronunțată în apel a fost atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304 pct. 5 și 6-10 C. proc.

civ., susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor aspecte invocate în motivele de apel, respectiv: - analiza și stabilirea corectă a situației juridice a imobilelor solicitate; - identificarea persoanelor îndreptățite la restituire; - obligațiile entității deținătoare în cazul refuzului de restituire în natură; - nesoluționarea restituirii suprafeței de teren de 587 mp pe care s-a aflat construcția demolată; - „comunicarea în termen legal către solicitant a datelor de identificare a deținătorului imobilelor care nu aparțin primăriei" [art. 28 alin. (2) din Legea nr. 10/2001]. Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat nici asupra faptului că instanța de fond l-a obligat în mod nelegal la plata taxei judiciare de timbru în sumă de 78,6 lei, deși acțiunea sa era scutită de plata taxei de timbru.

Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate și apreciind că motivele invocate pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente: Faptul că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a fost stabilit chiar prin dispoziția contestată, menținută de instanțe, astfel că o asemenea critică în recurs este superfluă. Imobilul în litigiu, format din casă de piatră, casă de lemn și curte în suprafață de 587 mp a aparținut tatălui reclamantului, F.N. Cele două case au fost demolate cu ocazia sistematizării localității, iar pe terenul aflat în prezent în proprietatea societății comerciale O. SA s-a construit după naționalizare un complex hotelier.

A procedat corect autoritatea pârâtă dispunând acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu deținea bunuri sau servicii care să poată fi acordate în compensare. Față de prevederile art. 10 și art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură nu este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau servicii ori propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale. Acordarea în compensare de alte bunuri sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.

Atâta vreme cât aceste bunuri sau servicii nu există este evident că măsurile reparatorii se propun sub forma despăgubirilor, ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale. In ce privește terenul în suprafață de 587 mp, în mod corect a fost îndreptată notificarea către A.V.A.S., autoritatea implicată în privatizarea societății în proprietatea căreia se află terenul. Așa fiind, în raport de dispozițiile legale menționate și făcându-se dovada, pe de o parte, că imobilele - construcții au fost demolate, fiind radiate din cartea funciară de pe numele reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea nr. 1767 din 19 martie 1996 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar pe de altă parte, că terenul în suprafață de 587 mp se află în proprietatea societății comerciale O. SA, urmare privatizării, sunt nefondate criticile recurentului în sensul că pârâtul „refuză" restituirea în natură a imobilului și că nu a soluționat notificarea cu privire la teren.

Nici critica privind necomunicarea de către pârât a deținătorului terenului nu poate fi reținută. Notificarea a fost înaintată unității deținătoare, SC O. SA, care prin adresa nr. 399 din 25 februarie 2002, l-a înștiințat pe reclamant că notificarea a fost înaintată entității implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S., instituție obligată să soluționeze notificarea potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Mai susține recurentul că pârâtul a încălcat dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin faptul că nu 1-a invitat la lucrările organului de conducere pentru a-și susține cererea. Textul invocat se referă la „cererea de restituire în natură". Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii în echivalent, astfel că unitatea deținătoare nu avea obligația să respecte textul de lege menționat.

Cât privește obligarea reclamantului la plata taxei de timbru în cuantum de 78,6 RON de către instanța de fond, aceasta s-a făcut cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale solicitate în sumă de 10.000 Euro și în raport de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 146/1997, care prevede că atunci „când o acțiune are mai multe capete de cerere, cu finalitate diferită, taxa de timbru se datorează pentru fiecare capăt de cerere în parte." Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul F.K.M. împotriva deciziei nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publica, astăzi 9 iunie 2008.