ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.06.2008

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2008

HOTĂRÂRE
09.06.2008
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3748/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului

de față,

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului Covasna, reclamantul F.K.M. a formulat contestație împotriva

dispoziției nr. 2244 din 7 octombrie 2005 emisă de pârâtul Primarul

municipiului Sfântu Gheorghe, prin care, în lipsa bunurilor sau serviciilor ce

ar fi putut fi acordate ca măsuri reparatorii în echivalent pentru

construcțiile demolate în suprafață de 292,30 mp, înscrise în C.F. nr. 1876

Sfântu Gheorghe, nr. top 808/1 și 808/2, s-au propus despăgubiri, ce urmează a

fi acordate în condițiile legii speciale.

Reclamantul a mai susținut că în mod

nejustificat pârâta a dispus desființarea dispoziției nr. 1775/2005, prin care s-a

soluționat inițial notificarea sa, nesocotind și dispozițiile art. 25 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001 care prevăd obligația unității deținătoare de a invita

persoana îndreptățită pentru a-și susține notificarea. A solicitat despăgubiri

în sumă de 21.719 lei pentru terenul în suprafață de 587 mp și casa de locuit,

preluate abuziv de stat de la autorul său, precum și daune morale de 10.000

Euro pentru soluționarea cu întârziere și „necorespunzătoare" a

notificării sale.

Prin sentința civilă nr. 748 din 7

iunie 2007, Tribunalul Covasna, secția civilă, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că

pârâtul a procedat legal prin acordarea de despăgubiri în raport de

dispozițiile art. 32 alin. (1), art. 10 alin. (1) și alin. (10) și art. 26 din

Legea nr. 10/2001 întrucât construcțiile revendicate au fost demolate, în

prezent pe acel teren fiind edificat Complexul hotelier Bodoc, iar compensarea

cu alte terenuri intravilane nu a fost posibilă întrucât Municipiul Sf.

Gheorghe nu deținea terenuri disponibile în proprietate privată.

Pentru terenul aferent construcțiilor demolate,

dreptul de proprietate s-a intabulat în favoarea SC O. SA Sf. Gheorghe, în baza

dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, astfel că notificarea a fost îndreptată și

către A.V.A.S., autoritatea implicată în privatizarea acestei societăți.

În ce privește revocarea de către pârâtă a

dispoziției nr. 1775/2005 prin care s-a soluționat inițial notificarea, nu se

poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 25 din Legea nr. 10/2001

întrucât dispoziția revocată nu se bucură de forța juridică a unui act autentic

așa cum stipulează textul menționat, în speță nefiind vorba de o cerere de

restituire în natură a imobilului.

Au fost respinse și pretențiile privind

acordarea de daune morale și materiale, motivat de faptul că reclamantul nu a

administrat probe care să dovedească că au fost întrunite condițiile cumulative

ale răspunderii civile delictuale.

Soluția a fost menținută de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, care prin

decizia nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007, a respins apelul declarat de

reclamant.

Decizia pronunțată în apel a fost

atacată cu recurs de reclamant care, invocând prevederile art. 304 pct. 5 și

6-10 C. proc. civ., susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unor

aspecte invocate în motivele de apel, respectiv:

- analiza și stabilirea corectă a situației

juridice a imobilelor solicitate;

- identificarea persoanelor îndreptățite la

restituire;

-

obligațiile entității deținătoare în cazul refuzului de restituire în

natură;

-

nesoluționarea restituirii suprafeței de teren de 587 mp pe care s-a aflat

construcția demolată;

-

„comunicarea în termen legal către solicitant a datelor de identificare

a deținătorului imobilelor care nu aparțin primăriei" [art. 28 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001].

Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat

nici asupra faptului că instanța de fond l-a obligat în mod nelegal la plata

taxei judiciare de timbru în sumă de 78,6 lei, deși acțiunea sa era scutită de

plata taxei de timbru.

Verificând legalitatea deciziei recurate în

raport de criticile formulate și apreciind că motivele invocate pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Faptul că reclamantul are calitatea de persoană

îndreptățită în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 a fost stabilit chiar

prin dispoziția contestată, menținută de instanțe, astfel că o asemenea critică

în recurs este superfluă.

Imobilul în litigiu, format din casă de piatră,

casă de lemn și curte în suprafață de 587 mp a aparținut tatălui reclamantului,

F.N. Cele două case au fost demolate cu ocazia sistematizării localității, iar

pe terenul aflat în prezent în proprietatea societății comerciale O. SA s-a

construit după naționalizare un complex hotelier.

A procedat corect autoritatea pârâtă dispunând

acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate în raport de dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu deținea bunuri sau

servicii care să poată fi acordate în compensare.

Față de prevederile art. 10 și art. 26 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001, atunci când restituirea în natură nu este posibilă,

măsurile reparatorii în echivalent constau în compensarea cu alte bunuri sau

servicii ori propunerea privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii

speciale.

Acordarea în compensare de alte bunuri

sau servicii este stabilită ca o obligație a unității deținătoare, însă o

astfel de reparație nu depinde numai de voința unității notificate și a

notificatorului, ci și de existența în patrimoniul unității notificate a unor

bunuri care să poată fi acordate în compensare. Atâta vreme cât aceste bunuri

sau servicii nu există este evident că măsurile reparatorii se propun sub forma

despăgubirilor, ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale.

In ce privește terenul în suprafață de 587 mp,

în mod corect a fost îndreptată notificarea către A.V.A.S., autoritatea

implicată în privatizarea societății în proprietatea căreia se află terenul.

Așa fiind, în raport de dispozițiile

legale menționate și făcându-se dovada, pe de o parte, că imobilele -

construcții au fost demolate, fiind radiate din cartea funciară de pe numele

reclamantului, astfel cum rezultă din încheierea nr. 1767 din 19 martie 1996 a

Judecătoriei Sfântu Gheorghe, iar pe de altă parte, că terenul în suprafață de

587 mp se află în proprietatea societății comerciale O. SA, urmare

privatizării, sunt nefondate criticile recurentului în sensul că pârâtul

„refuză" restituirea în natură a imobilului și că nu a soluționat

notificarea cu privire la teren.

Nici critica privind necomunicarea de către

pârât a deținătorului terenului nu poate fi reținută. Notificarea a fost

înaintată unității deținătoare, SC O. SA, care prin adresa nr. 399 din 25

februarie 2002, l-a înștiințat pe reclamant că notificarea a fost înaintată

entității implicată în privatizare, respectiv A.P.A.P.S., în prezent A.V.A.S.,

instituție obligată să soluționeze notificarea potrivit dispozițiilor art. 29

alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

Mai susține recurentul că pârâtul a încălcat

dispozițiile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 prin faptul că nu 1-a

invitat la lucrările organului de conducere pentru a-și susține cererea.

Textul invocat se referă la „cererea de

restituire în natură". Din cuprinsul dispoziției contestate, rezultă că

prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii în

echivalent, astfel că unitatea deținătoare nu avea obligația să respecte textul

de lege menționat.

Cât privește obligarea reclamantului la

plata taxei de timbru în cuantum de 78,6 RON de către instanța de fond, aceasta

s-a făcut cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale

solicitate în sumă de 10.000 Euro și în raport de dispozițiile art. 14 din

Legea nr. 146/1997, care prevede că atunci „când o acțiune are mai multe capete

de cerere, cu finalitate diferită, taxa de timbru se datorează pentru fiecare

capăt de cerere în parte."

Față de cele ce preced, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamantul F.K.M.

împotriva deciziei nr. 133/Ap din 16 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de

Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publica, astăzi 9 iunie

2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-06-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5753/2005
de Stat nr. 186/1089, imobilul a fost demolat, iar în prezent terenul rămas liber este folosit ca parcare auto, fără a se cunoaște persoana fizică sau juridică care realizează venituri. În baza Legii nr. 10/2001 s-a depus prin intermediul e
ÎCCJ 2008-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 514/2008
ut că refuzul pârâtei este nejustificat întrucât, potrivit art. 10 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, pentru terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, respectiv despăgubiri bănești și cum, potrivit raportului de ex
ÎCCJ 2011-05-13
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4008/2011
pasivă a Primarului municipiului Sfântu Gheorghe și apelul declarat de această parte și admis apelul declarat de reclamanți. A fost schimbată, în parte, sentința atacată, în sensul că a fost obligat pârâtul Primarul municipiului Sfântu Gheo
ÎCCJ 2010-01-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 113/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 14 ianuarie 2008, reclamantul N.M. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului Craiova și primarul Municipiului Craiova, solicitând obligarea acestora la emiterea dispoziției care să
ÎCCJ 2007-05-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4043/2007
Asupra recursului de față din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introductivă reclamanta R.M.I. a solicitat în contradictoriu cu Prefectura județului Covasna, Comisia județeană pentru aplicarea Legii nr. 10
Sursă