ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2550/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția I penală, a fost investită cu soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. și inculpatul M.M., împotriva sentinței penale nr. 196/ F pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală. Prin încheierea din 23 iunie 2009, instanța de apel, în baza art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 republicată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de apelantul inculpat, prin care se invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 78/2000.

În motivarea hotărârii, instanța în fața căreia a fost formulată excepția de neconstituționalitate a reținut că dispozițiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 nu circumstanțiază măsura de siguranță a confiscării speciale în raport de o anume categorie profesională, așa încât să contravină dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, prevederi ce consacră principiul egalității în drepturi pentru toți cetățenii. Legea nr. 78/2000, este o lege specială pentru prevenirea descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, și care transpune în conținutul său, respectiv art. 19, norma preluată din legea generală, respectiv art. 118 C. pen., privind măsura de siguranță a confiscării speciale.

Reține instanța de apel că această modalitate de reglementare legislativă este folosită de legiuitor atunci când prevede și sancționează prin legi speciale anumite infracțiuni, exemplificativ referindu-se la măsura confiscării reglementată de art. 17 din Legea nr. 143/2000 privind traficul de droguri sau cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 678/2001, privind traficul de persoane. În contextul descris, instanța de apel a constatat că solicitarea inculpatului prin modul în care s-a susținut constituționalitatea art. 19 din Legea nr. 78/2000, tinde să răspundă unei critici invocate de parchet în apel care vizează neaplicarea măsurii de siguranță a confiscării dispusă de legea specială, în art. 19. Remarcă instanța de fond că această măsură de siguranță nu a fost aplicată inculpatului așa încât acesta nu are un interes practic în a solicita sesizarea instanței de contencios constituțional, singura justificare, fiind tergiversarea soluționării cauzei.

În termen legal, inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii, susținând că prin motivarea făcută, Curtea de Apel București, practic s-a substituit Curții Constituționale, ceea ce nu este permis de dispozițiile legale procesual penal, singura posibilitate a instanței în opinia apărării era de a constata admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, fiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 29 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 republicată. Ca și consecință, judecarea cauzei trebuia suspendată și dosarul trimis instanței de contencios constituțional, singura care se poate pronunța asupra excepției de neconstituționalitate. Examinând cauza conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. , sub toate aspectele, Înalta Curte constată nefondat recursul inculpatului, pentru considerentele ce vor fi dezvoltate. Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002 republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unor legi ori a unei dispoziții dintr-o lege, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a procesului. În continuare, alin (2) și (3) atribuie instanței, în fața căreia a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, o competență specială, limitată la verificarea condițiilor de admisibilitate stabilite de acestea. În fine, potrivit alin. (6) al aceluiași articol, „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) și (3) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”.

Raportând la cauză dispozițiile legale precizate, se constată că instanța de apel în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 19 Legea nr. 78/2000 a făcut o legală și temeinică interpretare și aplicare a dispozițiilor precitate, și constatând inadmisibilă excepția, soluție prevăzută de alin. (6), nu și-a depășit limitele de examinare în sensul susținut de apărare, respectiv că s-ar fi pronunțat asupra neconstituționalității. Așa cum corect a reținut instanța, aceasta a fost investită cu soluționarea apelului parchetului, ce critică, printre altele, omisiunea aplicării măsurii de siguranță prevăzută de norma specială, art. 19 din Legea nr. 78/2000. În aceste condiții, instanța de fond a constatat legal și temeinic că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale, această excepție vizând dispoziții de drept material, ce nu au fost aplicate odată cu soluționarea laturei penale a cauzei.

Motivarea instanței în considerente, în sensul că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, a fost făcută în acord cu dispozițiilor art. 29 alin. (6) C. proc. pen., „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară alin. (1), (2) și (3) instanța respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale”, ceea ce nu înseamnă cum greșit susține inculpatul că s-a făcut un examen de constituționalitate, intrându-se în sfera atribuțiilor instanței de contencios constituțional. În raport de cele arătate, recursul inculpatul se va respinge, ca nefondat, potrivit art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat este obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat M.M. împotriva încheierii din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosar nr. 22278/3/20008 (1257/2009). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2009.