ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Timișoara, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a declarat recurs împotriva sentinței nr. 271 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara prin care a fost admisă excepția de nelegalitate privind prevederile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004, față de dispozițiile art. 120 și art. 124 C. proc. fisc., excepție invocată de SC S.P. SRL. S-au invocat în susținerea recursului, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea art. 304 C. proc.

civ., recurenta a solicitat instanței să judece cauza sub toate aspectele, în conformitate cu art. 304 1 C. proc. civ. nelimitându-se la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. S-a susținut că instanța de fond a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, fără a se pronunța și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș și a excepției inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate. Recurenta a mai cerut (în situația în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare) să se rejudece cauza, să fie admisă cele 2 excepții invocate de recurentă ( lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș și excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate) și să se respingă excepția de nelegalitate invocată prin acțiune, întrucât prin pct. 4 al Cap. II al o rdinului M.F.P.

nr. 1899/2004 nu s-a adăugat la dispozițiile codului de procedură fiscală . Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 271 din 27 octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de nelegalitate formulată de reclamanta SC S.P. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Timișoara, D.G.F.P. Timiș și Ministerul Economiei și Finanțelor București. Totodată, s-a constatat nelegalitatea prevederilor art. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004. Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 9 iunie 2008, reclamanta SC S.P.

SRL Timișoara, a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 3 cap. II din Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, în raport cu prevederile art. 124 și 120 C. proc. fisc. Reclamanta, intimată în cauză, a susținut că dispozițiile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004 în raport cu prevederile art. 124 și 120 C. proc. fisc., sunt nelegale întrucât adaugă la legea primară și restrânge, în mod abuziv, obiectului sumelor de rambursat/restituit ca și al majorărilor de întârziere datorate contribuabilului de la bugetul de stat.

Respectiv, se consideră că se adaugă la lege prin prevederea condiției suplimentare impusă de ordinul 1899/2004 că „dobânda se calculează de organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare (înmulțindu-se cu numărul de zile determinare conform pct. 2 și cu nivelul de dobânzi prevăzute la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicată)”. Instanța de fond a considerat că în acest mod se încalcă art. 108 din constituție și dispozițiile art. 75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Astfel, nu se respectă principiul că ordinele cu caracter normativ sunt acte date în executarea unui act normativ care trebuie „să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora”.

Verificându-se actele cauzei se constată de Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat este întemeiat și va fi admis conform art. 312 C. proc. civ. Prin întâmpinarea formulată în cauză, D.G.F.P. Timiș (fila 2 Dosar nr. 2435/30/2008) a ridicat 2 excepții și anume lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș (practicaua sentinței nr. 271 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara) și inadmisibilitatea excepției or nelegalitatea invocată în cauză fiind vorba de un act normativ. De precizat că instanța a unit aceste două excepții cu fondul dar asupra lor nu s-a pronunțat. Cum recurenta a solicitat și aplicarea art. 304 1 C. proc. civ. și cum aceste excepții au fost invocate în fața instanței de fond reținând cauza pentru judecare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a se pronunța.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș se constată că susținerea este întemeiată întrucât Ordinul M.F. nr. 1899/2004, pus în discuție sub aspectul excepției de nelegalitate a fost emis de Ministerul Finanțelor deci nu de D.G.F.P. Timiș. În privința inadmisibilității excepției este de observat că aceasta este neîntemeiată. Este admisibilă excepția de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ, întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „pot fi cenzurate pe calea acestei procedurii actele administrative unilaterale, fără a se distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual”.

În acest sens este și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție. De aceea această excepție urmează a se constata a fi neîntemeiată. c u privire la fondul excepției invocate se constată că este neîntemeiată și în mod greșit a fost admisă de instanța de fond, excepția nelegalității „pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004” urmând a fi respinsă. Dispozițiile pct. 3 din Cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 trebuie privite în raport de prevederile art. 117 alin. (6) și art. 122 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 republicată ce prevăd că art. 117 (6) – dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) și alin. (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării.

Art. 122 cu privire la majorările de întârziere în cazul compensării prevăd că : (1) în cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv astfel: a) pentru compensările la cerere, data stingerii este date depunerii la organul competent a cererii de compensare; b) pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operației de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială conform notei de compensare întocmite de către organul competent; c) pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire.

Ori în cauză reclamantului, prin actul fiscal atacat, i s-a adus la cunoștință (adresa nr. 71406 din 14 septembrie 2007 a AFP Timișoara) că dobânda se calculează numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită după efectuarea operațiunii de compensare. Art. 2 din Cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1893/2004 este cel care definește stabilirea numărului de zile pentru care se datorează plata dobânzii, stipulând că dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului legal, până în ziua înregistrării operațiunii de compensare și/ sau restituire. Ori, pct. 3 din cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 stabilește natura sumelor asupra cărora se va calcula dobânda respectiv doar pentru acele sume care au fost aprobate a fi restituite sau rambursate și care au rămas de restituit sau rambursat după efectuarea operațiunii de compensare.

Deci „dacă cuantumul sumelor aprobate a fi restituite este mai mic decât cuantumul obligațiilor fiscal neactivate ale unui contribuabil, acestuia nu i se vor putea calcula dobânzi”, întrucât în urma operațiunii de compensare nu mai rămâne un plus de sume de restituit asupra cărora se aplică prevederile pct. 2 din cap. II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004. Deci excepția de nelegalitate privind Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 271 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Timiș. Respinge excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate. Respinge excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.