ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 708/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 7 ianuarie 2009, la Curtea de Apel Timișoara, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Timiș, în nume

propriu și în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, a declarat

recurs împotriva sentinței nr. 271 din 27 octombrie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara prin care a fost admisă excepția de nelegalitate privind

prevederile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004, față de dispozițiile

art. 120 și art. 124 C. proc. fisc., excepție invocată de SC S.P. SRL.

S-au invocat în susținerea

recursului, prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., „când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea art. 304 C.

proc. civ., recurenta a solicitat instanței să judece cauza sub toate

aspectele, în conformitate cu art. 304

1

C. proc. civ. nelimitându-se

la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

S-a susținut că instanța de

fond a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, fără a se

pronunța și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P.

Timiș și a excepției inadmisibilității formulării excepției de nelegalitate.

Recurenta a mai cerut (în

situația în care se va aprecia că nu se impune casarea cu trimitere spre

rejudecare) să se rejudece cauza, să fie admisă cele 2 excepții invocate de

recurentă ( lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș și excepția

inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate) și să se respingă

excepția de nelegalitate invocată prin acțiune, întrucât prin pct. 4 al Cap. II

al

o

rdinului M.F.P. nr. 1899/2004

nu s-a adăugat la dispozițiile codului de procedură fiscală .

Din actele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 271 din 27

octombrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a admis excepția de nelegalitate

formulată de reclamanta SC S.P. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâții

Administrația Finanțelor Publice Timișoara, D.G.F.P. Timiș și Ministerul

Economiei și Finanțelor București.

Totodată, s-a constatat

nelegalitatea prevederilor art. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004.

Instanța de fond a reținut

că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș la 9 iunie 2008, reclamanta SC S.P. SRL Timișoara, a invocat excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. 3 cap. II din Ordinul nr. 1899/2004 pentru

aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget

precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele

restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, în raport cu

prevederile art. 124 și 120 C. proc. fisc.

Reclamanta, intimată în

cauză, a susținut că dispozițiile pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F. nr. 1899/2004

în raport cu prevederile art. 124 și 120 C. proc. fisc., sunt nelegale întrucât

adaugă la legea primară și restrânge, în mod abuziv, obiectului sumelor de

rambursat/restituit ca și al majorărilor de întârziere datorate

contribuabilului de la bugetul de stat. Respectiv, se consideră că se adaugă la

lege prin prevederea condiției suplimentare impusă de ordinul 1899/2004 că „dobânda

se calculează de organul fiscal competent, numai asupra sumei care a fost

aprobată a fi restituită, după efectuarea operațiunii de compensare (înmulțindu-se

cu numărul de zile determinare conform pct. 2 și cu nivelul de dobânzi

prevăzute la art. 115 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003, republicată)”.

Instanța de fond a

considerat că în acest mod se încalcă art. 108 din constituție și dispozițiile art.

75 și 76 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative. Astfel, nu se respectă principiul că ordinele cu

caracter normativ sunt acte date în executarea unui act normativ care trebuie

„să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea

cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor

acestora”.

Verificându-se actele cauzei

se constată de Înalta Curte de Casație și Justiție că recursul declarat este întemeiat

și va fi admis conform art. 312 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, D.G.F.P. Timiș (fila 2 Dosar nr. 2435/30/2008) a ridicat 2 excepții

și anume lipsa calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș (practicaua

sentinței nr. 271 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara) și inadmisibilitatea excepției or nelegalitatea invocată în cauză fiind vorba de un act

normativ.

De precizat că instanța a

unit aceste două excepții cu fondul dar asupra lor nu s-a pronunțat.

Cum recurenta a solicitat și

aplicarea art. 304

1

C. proc. civ. și cum aceste excepții au fost

invocate în fața instanței de fond reținând cauza pentru judecare, Înalta Curte

de Casație și Justiție urmează a se pronunța.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a D.G.F.P. Timiș se constată că susținerea

este întemeiată întrucât Ordinul M.F. nr. 1899/2004, pus în discuție sub

aspectul excepției de nelegalitate a fost emis de Ministerul Finanțelor deci nu

de D.G.F.P. Timiș.

În privința

inadmisibilității excepției este de observat că aceasta este neîntemeiată.

Este admisibilă excepția de

nelegalitate invocată cu privire la actele administrative cu caracter normativ,

întrucât, potrivit art. 4 coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

contenciosului administrativ nr. 554/2004, „pot fi cenzurate pe calea acestei

procedurii actele administrative unilaterale, fără a se distinge după cum

acestea au caracter normativ sau individual”. În acest sens este și practica

Înaltei Curți de Casație și Justiție. De aceea această excepție urmează a se

constata a fi neîntemeiată.

c

u privire la fondul

excepției invocate se constată că este neîntemeiată și în mod greșit a fost

admisă de instanța de fond, excepția nelegalității „pct. 3 Cap. II din Ordinul M.F.P.

nr. 1899/2004” urmând a fi respinsă.

Dispozițiile pct. 3 din Cap.

II al Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004 trebuie privite în raport de prevederile art.

117 alin. (6) și art. 122 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 republicată ce prevăd

că art. 117 (6) – dacă debitorul înregistrează obligații fiscale restante,

sumele prevăzute la alin. (1) și alin. (2) se vor restitui numai după

efectuarea compensării. Art. 122 cu privire la majorările de întârziere în

cazul compensării prevăd că :

(1) în cazul creanțelor

fiscale stinse prin compensare majorările de întârziere se datorează până la

data stingerii inclusiv astfel:

a) pentru compensările la

cerere, data stingerii este date depunerii la organul competent a cererii de

compensare;

b) pentru compensările din

oficiu, data stingerii este data înregistrării operației de compensare de către

unitatea de trezorerie teritorială conform notei de compensare întocmite de

către organul competent;

c) pentru compensările

efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei

cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare

sau de restituire.

Ori în cauză reclamantului,

prin actul fiscal atacat, i s-a adus la cunoștință (adresa nr. 71406 din 14

septembrie 2007 a AFP Timișoara) că dobânda se calculează numai asupra sumei

care a fost aprobată a fi restituită după efectuarea operațiunii de compensare.

Art. 2 din Cap. II al Ordinul

M.F.P. nr. 1893/2004 este cel care definește stabilirea numărului de zile pentru

care se datorează plata dobânzii, stipulând că dobânda se calculează începând

cu ziua imediat următoare expirării termenului legal, până în ziua

înregistrării operațiunii de compensare și/ sau restituire.

Ori, pct. 3 din cap. II al Ordinul

M.F.P. nr. 1899/2004 stabilește natura sumelor asupra cărora se va calcula

dobânda respectiv doar pentru acele sume care au fost aprobate a fi restituite

sau rambursate și care au rămas de restituit sau rambursat după efectuarea

operațiunii de compensare.

Deci „dacă cuantumul sumelor

aprobate a fi restituite este mai mic decât cuantumul obligațiilor fiscal

neactivate ale unui contribuabil, acestuia nu i se vor putea calcula dobânzi”,

întrucât în urma operațiunii de compensare nu mai rămâne un plus de sume de

restituit asupra cărora se aplică prevederile pct. 2 din cap. II al Ordinul M.F.P.

nr. 1899/2004. Deci excepția de nelegalitate privind Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004

este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș în nume propriu și

în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și de Administrația

Finanțelor Publice a municipiului Timișoara împotriva sentinței civile nr. 271

din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată. Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției

Generale a Finanțelor Publice a județului Timiș. Respinge excepția

inadmisibilității excepției de nelegalitate. Respinge excepția de nelegalitate invocată

de reclamantă, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 11 februarie 2009.