ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4471/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta R.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa

județeană de Pensii Dolj, anularea Hotărârii nr. 27 din 28 februarie 2007 emisă

de

pârâtă și acordarea drepturilor de persoană

persecutată de regimurile instaurate în România pe perioada 6 septembrie 1940 -

6 martie 1945.

In

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că se încadrează în situația prevăzută

de art. 1 lit. c) din O.G. 105/1999 modificată și

completată de Legea 189/2000.

Prin sentința nr. 171

din 18 mai 2007, Curtea de Apel

Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea

formulată de reclamanta R.M., a anulat hotărârea

nr. 27

din 28 februarie 2005 a Comisiei de aplicare a prevederilor O.G.

105/1999 cu modificările și completările ulterioare și a obligat

pârâta să emită reclamantei o nouă decizie prin

care să acorde

drepturile prevăzute

de O.G. 105/1999, pe perioada 27 octombrie 1941 -

6 martie 1945.

Pentru

a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că mama

reclamantei a fost evacuată la

data de 6 septembrie 1940 din localitatea

Chirnogi, reclamanta

născându-se în perioada refugiului părinților,

dobândind astfel calitatea de strămutat.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Dolj, criticând-o

pentru nelegalitate și

netemeinicie,

susținând în esență, că reclamanta nu a fost născută

în timpul

călătoriei sau concepută înainte și născută după

strămutarea părinților, pentru a se putea încadra în prevederile art.

lit.

c) din Legea 189/2000.

Recursul este nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările

dosarului, cu criticile formulate de recurentă,

precum și cu

dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 din

Codul de procedură civilă,

Curtea constată că recursul este ne fondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999

privind acordarea unor drepturi

persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie

1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile

acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus

menționată, a avut de

suferit persecuții etnice, în sensul că a fost

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că

drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între

persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Așadar, legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi să se

bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au

dobândit.

În

cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate

că reclamanta s-a născut la data de 27

octombrie 1941, în

localitatea Lascăr

Catargiu, județul Dolj, după

ce, în

anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi fuseseră strămutați

din localitatea de domiciliu, aflată în județul

Caliacra - Bulgaria.

Fiind

născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-

reclamantă a împărtășit

situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care,

în

mod

corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință,

să-i acorde acesteia drepturile ce i se

cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Dolj,

împotriva sentinței nr. 171 din 18 mai 2007 a

Curții de Apel

Craiova - secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

20 noiembrie 2007.