ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1084/2009

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 220, pronunțată la data de 9

aprilie 2008, Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului

Olt a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului F.M.,

invocată de pârâta SC F.Î.S.E.E.S. SA București; a admis acțiunea precizată,

formulată de reclamant, în contradictoriu cu susnumita pârâtă, pe care a

obligat-o la vânzarea apartamentului situat în Slatina, județul Olt, la prețul

stabilit prin raportul de evaluare din 15 decembrie 2005, ce se va majora cu

indicele de inflație la data încheierii contractului, respingând acțiunea

reclamantului față de pârâta SC E.S. SA S.I.S.E.E. Oltenia pentru lipsa

calității procesuale pasive a acestei părți.

Spre a hotărî astfel

instanța de fond a reținut, cu referire la excepția lipsei calității procesuale

active, că aceasta este neîntemeiată, întrucât din contractul de închiriere din

25 mai 2006, accesoriu la contractul de muncă, cât și din actul adițional la

acest contract, încheiat la data de 1 iulie 2006, rezultă că reclamantul are calitatea

de locatar, contractul de închiriere fiind încheiat în considerarea calității

reclamantului de a fi angajat la o structură din cadrul SC E. SA București,

respectiv SC F.Î.S.E.E.S. SA, ce figurează în menționatul contract și actul

adițional la acesta în calitate de locator, fiind irelevant, față de

raporturile de locațiune, că reclamantul a devenit salariatul SC C.D. SA

societate provenită din cadrul SC E. SA prin divizare.

Cu referire la excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC E.S.I.S.E., sucursala Oltenia, a

reținut că aceasta este o sucursală a SC F.Î.S.E.E.S. SA, fără personalitate

juridică.

În ce privește fondul

cauzei, Tribunalul a considerat că reclamantul îndeplinește condițiile

prevăzute de O.U.G. nr. 130/2004, iar societatea pârâtă SC F.Î.S.E.E.S. SA a

demarat procedura de vânzare prin stabilirea prețului conform legii, pe care

însă nu a finalizat-o.

Apelul formulat de pârâta SC

F.Î.S.E.E.S. SA a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de

Apel Craiova, prin decizia nr. 260, pronunțată la data de 2 octombrie 2008.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut că sunt nefondate motivele de

apel referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale

active, întrucât înscrisurile administrate în probațiune atestă calitatea de

locatar și de angajat a reclamantului la o structură din cadrul SC E. SA București,

atât la data încheierii contractului de închiriere, cât și la data intrării în

vigoare a O.U.G. nr. 130/2004, iar împrejurarea că acesta a devenit salariat la

SC C.D. SA - societate provenită din cadrul SC E. SA prin divizare, ulterior

privatizată - nu schimbă raporturile de locațiune dintre părți, contractul

fiind în vigoare.

Cu referire la motivele de

apel vizând fondul cauzei, instanța de control judiciar a apreciat că acestea

sunt, de asemenea, nefondate, deoarece apelanta - pârâtă avea obligația

finalizării procedurii de vânzare prevăzută de O.U.G. nr. 130/2004, până la

data de 31 decembrie 2006, potrivit notei Consiliului de administrație din 12

aprilie 2005, termen limită prevăzut și de legea cadru ce trebuia respectat de

toate societățile desprinse din SC E. SA, deci și de societatea apelantă; că art.

4 stabilește numai criteriile de evaluare a apartamentului și nu criteriile de

piață, iar, în speță, nu s-a dovedit încălcarea vreunei dispoziții legale la

întocmirea raportului de evaluare din 15 decembrie 2005, astfel că apelanta

avea posibilitatea să vândă locuințele persoanelor care au formulat cereri în

acest sens în cursul anului 2005.

Împotriva menționatei decizii

a formulat recurs apelanta - pârâtă invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

arătat că instanța de apel a încălcat art. 1 din O.U.G. nr. 130/2004,

considerând că reclamantul are calitate procesuală activă, deși acesta nu face

parte din niciuna din categoriile prevăzute de lege; a interpretat și aplicat,

greșit, art. 4 din același act normativ, având în vedere că raportul de

evaluare al apartamentului nu a fost însușit de către societatea recurentă și

nu s-a pronunțat pe motivul de apel vizând greșita aplicare de către instanța

de fond, în speță, a art. 970, art. 1073 – art. 1077 C. civ., această din urmă

critică putând fi încadrată, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Astfel, potrivit art. 1 din

O.U.G. nr. 130/2004, aprobată prin Legea nr. 189/2005, societățile comerciale,

companiile și societățile naționale din sectorul energiei, în baza aprobării de

către adunarea generală a acționarilor sau, după caz, a consiliului de

administrație, pot vinde locuințele pe care le au în patrimoniu personalului

propriu – salariați care sunt titulari ai contractelor de închiriere.

Cum reclamantul a făcut

dovada calității sale de locatar al apartamentului în litigiu, conform

contractului de închiriere din 25 mai 2006, accesoriu la contractul de muncă,

cât și a actului adițional la acest contract, încheiat la data de 1 iulie 2006,

precum și dovada calității sale de angajat la o structură din cadrul SC E. SA București,

atât la data încheierii contractului cât și la data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 130/2004, iar, ulterior, de salariat la SC C.D. SA, societate

comercială desprinsă din susarătata societate comercială prin divizare, rezultă

că, în mod corect și cu respectarea cerințelor menționatelor dispoziții legale,

instanța de apel a reținut că acesta are legitimare procesuală în cauză.

Potrivit art. 2 din

precitatul act normativ, societățile comerciale expres prevăzute la art. 1 pot

vinde personalului propriu, titularilor contractelor de închiriere sau

pensionarilor cu ultimul loc de muncă la acești agenți economici, după caz,

locuințele pe care le au în patrimoniu în termenul prevăzut de art. 9 alin. (2),

la prețul stabilit pe baza raportului de evaluare, elaborat conform art. 4,

care prevede că prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare

elaborat de persoane fizice sau juridice autorizate potrivit legii.

Este de observat că, în

speță, menționatele condiții prevăzute de dispozițiile legii speciale sunt

îndeplinite, întrucât intimatul - reclamant are calitatea de salariat, este

titular al contractului de închiriere, iar prețul a fost stabilit de expertul

autorizat, desemnat pe baza unui concurs de oferte, conform cerințelor art. 4,

corect interpretate și aplicate, știut fiind că procedura de evaluare

reglementată de acest articol a fost parcursă în baza unei hotărâri a

Consiliului de administrație, iar nemulțumirea intimatei - pârâte SC

F.Î.S.E.E.S. SA București de prețul stabilit de evaluator, selecționat conform art.

4, nu poate avea drept consecință refuzul vânzării apartamentului în litigiu,

așa încât nu se poate reține incidența în cauză a motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., invocat în susținerea recursului.

Cu referire la criticile ce

se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 7, se remarcă că omisiunea

instanței de apel de a examina critica inaplicabilității în cauză a

prevederilor Codului civil, evocate de prima instanță, nu poate conduce la

casarea sau modificarea hotărârii atacate, întrucât instanțele fondului și-au

fundamentat hotărârile pe dispozițiile legii speciale, corect aplicate.

Așa fiind, în temeiul art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul declarat

în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta S SC F.Î.S.E.E.S. SA București împotriva deciziei nr. 260 din 2

octombrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2009.