ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1171/2009

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, reține următoarele: Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din probele administrate rezultă fără dubiu că imobilul în discuție a aparținut autorilor reclamantei, M.A. și C., iar faptul demolării abuzive, fără vreun decret de expropriere și o justă despăgubire este recunoscut de chiar instituțiile vechiului regim, astfel cum rezultă din autorizația de lucrări nr. 1335/1973, dar și din cererile formulate de autorul reclamantei în perioada anului 1973 prin care solicita reconstruirea casei demolate abuziv. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta a dovedit faptul deținerii de către autorii săi a imobilului casă de locuit situat în Craiova, cât și faptul demolării acesteia, iar din autorizația de lucrări nr. 1335/1973 rezultă că reclamanta nu a primit vreo despăgubire.

S-a mai reținut că este lipsită de relevanță adresa nr. 3788/1973 de care se prevalează pârâții, întrucât prin aceasta i se comunică autorului reclamantei că până la acea dată imobilul nu a fost propus pentru expropriere și demolare. Astfel, recurenta susține că din „autorizația pentru reconstruire imobil" nr. 1335 emisă de Consiliul Popular al municipiului Craiova la data de 16 iulie 1973 rezultă că s-a autorizat efectuarea lucrărilor de „construcție izolată parter" de către autorul reclamantei, M.A., însă în nici un caz nu rezultă faptul că imobilul a fost expropriat sau demolat de stat. Mai mult, prin adresa nr. 3788 din 17 martie 1973, eliberată cu 4 luni înainte de emiterea autorizației, Consiliul Popular îi comunica autorului reclamantei că „imobilul nu a fost propus pentru expropriere și demolare", iar în cazul în care construcția se va demola, i se va atribui o nouă locuință din fondul de stat.

Se mai susține că potrivit prevederilor art. 23 și art. 24 din Legea nr. 10/2001 și cele ale H.G. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg orice acte juridice care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă, însă lipsa actului de preluare a imobilului de către stat echivalează cu lipsa calității de persoană îndreptățită. Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Prin dispoziția contestată, pârâta Primăria municipiului Craiova a respins notificarea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, a preluării abuzive și nici a demolării construcției, situată în Craiova, ce a aparținut autorilor săi. Este fără dubiu că reclamanta este succesoarea lui M.C. și M.A., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 114 din 19 noiembrie 1997, eliberat de BNP D.E., iar calitatea acestora de proprietari asupra imobilului este dovedită în cauză. Art. 23 din Legea nr. 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate.

Ca urmare, în această materie, ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada să se facă potrivit dreptului comun, astfel încât sunt admisibile și alte mijloace de dovadă. Sintagma „acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii de reparație, un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ de reparație, în spiritul și finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea autorului persoanei îndreptățite.

Este de asemenea dovedită și necontestată împrejurarea că imobilul în litigiu, obiect al notificării, a fost preluat abuziv de stat, cât și faptul demolării acestuia în anul 1973. Toate acestea dovedesc cu prisosință faptul preluării abuzive a construcției și al demolării, fără vreun act de expropriere și fără o justă despăgubire. Faptul că reclamanta nu a prezentat un act de preluare, astfel cum susține recurentul, nu echivalează cu neîndreptățirea acesteia de a beneficia de prevederile legii de reparație, întrucât, în conținutul acțiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. i) a acestui text și orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal.

Pentru considerentele arătate, apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 876 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2009.