ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4456/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 105 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Iași, a fost respinsă excepția lipsei procedurii plângerii prealabile, invocată de pârâtul M.I.R.A. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră (ISPF) Iași, fiind respinsă acțiunea față de acesta. A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu M.I.R.A. și având ca obiect anularea Ordinului nr. 9/II/4156 din 24 august 2007. A fost respinsă cererea de suspendare a executării aceluiași ordin.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt : că reclamantul este absolvent al promoției 1985 al Școlii de Subofițeri Grăniceri, iar la data de 1 ianuarie 1994 a fost avansat „soblocotenent”, ca urmare a promovării examenului organizat de Ministerul Internelor pentru trecerea în „Corpul ofițerilor”; că, ulterior, a dobândit funcția de inspector de poliție; că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 360/2002 au prevăzut pentru „Corpul ofițerilor de poliție” condiția ca aceștia să aibă studii superioare, iar cele ale art. 73 alin. (8) au prevăzut o perioadă de 5 ani de la data intrării în vigoare a legii pentru ca polițiștii să-și definitiveze studiile necesare echivalării în gradele corespunzătoare funcției pe care o dețineau la aceeași dată (24 august 2002); că reclamantul, deși se afla sub incidența acestei obligații legale, nu și-a desăvârșit studiile până la 24 august 2007, din acest motiv fiind încadrat în „Corpul agenților de poliție” cu grad de agent șef principal prin ordinul atacat acum.

În drept, a reținut instanța că legiuitorul a prevăzut un termen de grație strict, pe care reclamantul nu l–a respectat, iar cursurile școlii militare absolvite în anul 1985 sunt echivalente unor studii postliceale, iar nu celor universitare, de lungă sau scurtă durată. În aceste condiții, a apreciat instanța că ordinul atacat este legal. Împotriva acestei sentințe a declarat în termen recursul de față reclamantul, cererea fiind legal timbrată. În motivarea cererii, recurentul critică sentința ca nelegală întrucât nu a anulat ordinul, deși acest act este nelegal în raport cu dispozițiile art. 73 lit. a) din Legea nr. 360/2002, care prevăd că, pe data intrării în vigoare a legii, gradele militare ale polițiștilor vor fi echivalate cu gradele profesionale, cu menținerea drepturilor câștigate anterior.

Consideră recurentul că instanța a interpretat greșit legea, întrucât a considerat că dreptul câștigat de reclamant prin efectul legii (gradul său) poate fi încălcat prin altă dispoziție a aceleiași legi. Astfel, afirmă recurentul că textul art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu-i este aplicabil lui, raportat la pregătirea sa: absolvent al Școlii Militare de Subofițeri Grăniceri (1985) și al cursului de pregătire a ofițerilor grăniceri (1994). În fine, arată recurentul că în prezent este absolvent al studiilor superioare, cu examenul de licență promovat. În subsidiar, recurentul solicită ca instanța să constate că el poate deține o funcție mai mică (având în vedere lipsa studiilor superioare), dar cu menținerea gradului de „inspector” pe care îl avea la data intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002.

Solicită recurentul și suspendarea efectelor ordinului atacat, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii, fără a motiva cererea. Recursul nu se fondează. 1.Până la apariția Legii nr. 360/2002, statutul polițiștilor, sub aspectul carierei lor, era reglementat de Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, căci dispozițiile art. 109 din această lege prevedeau aplicarea ei în mod corespunzător și ofițerilor, maiștrilor militari și subofițerilor aparținând Ministerului de Interne. Ca urmare, în ceea ce privește salarizarea, lor li se aplica Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar și unele drepturi. Astfel, Legea nr. 80/1995 prevedea, în art. (1), că sunt „cadre militare” cetățenii români cărora li s-a acordat gradul de ofițer, maistru militar sau subofițer, în raport cu pregătirea lor militară și de specialitate, în condițiile legii.

Art. 3 din lege definește gradul militar ca fiind un drept al titularului care reprezintă recunoașterea, în plan social, a calității de cadru militar și prevede expres că gradul nu se poate pierde decât în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. Art. 7 din lege stipulează că încadrarea ofițerilor, maiștrilor militari și a subofițerilor în funcții se face ținând seama de: nevoile forțelor armate, competența și conduita morală a acestora. În fine, art. 75 prevede că ofițerii se numesc, de regulă, în funcții prevăzute în statele de organizare cu grade egale sau mai mari cu cel mult două trepte față de cele pe care le au, iar art. 74 alin. (2) că, la numirea în funcții, se va respecta principiul ca cei numiți să nu fie subordonați altora cu grade mai mici.

Așadar, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 un polițist putea avea un grad militar mai mic decât funcția pe care o deținea, iar numirea în funcție nu se făcea în raport direct cu nivelul studiilor pe care polițistul le avea la acel moment. La intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul polițistului, legiuitorul a urmărit schimbarea principiilor de funcționare a poliției și transformarea acestui corp profesional, dintr-unul militar într-unul civil, format din funcționari publici cu statut special. Din acest motiv, dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 prevăd echivalarea gradelor militare ale polițiștilor cu gradele profesionale noi, instituite de această lege.

Astfel, conform lit. A) a textului, gradul militar de „locotenent” al ofițerului de poliție se echivalează cu gradul profesional de „inspector de poliție” etc. Dar acest text al legii are ca scop demilitarizarea poliției, prin regândirea gradelor, și de aceea nu are nicio legătură cu alin. (8) al aceluiași articol care are drept scop schimbarea criteriilor după care polițiștii pot ocupa în continuare funcția pe care o dețineau la data de 24 august 2002 (intrarea în vigoare a legii), legând funcția de nivelul studiilor, ceea ce în Legea nr. 80/1995 nu era important și nici obligatoriu, căci funcția putea fi mai mare decât gradul, iar nivelul studiilor nu avea nici o relevanță. În speță, la intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, recurentul avea gradul militar de „locotenent”, funcția de „ofițer III” și studii de nivel postliceal.

Or, noua lege prevedea, la art. 14, că polițiștii din „Corpul ofițerilor de poliție” sunt persoane cu studii de nivel superior și instituia o ierarhie a gradelor profesionale ale acestora, inclusiv cel de „inspector de poliție”, iar art. 73 alin. (1) stabilea echivalarea gradelor militare ca cele profesionale. Ca urmare, recurentului i-a fost echivalat gradul de „locotenent” cu cel de „inspector de poliție” dar funcția sa de „ofițer III” nu corespundea nivelului de studii prevăzut de lege, situație pe care aceasta nu o sancționa însă imediat, întrucât dispozițiile art. 73 alin. (8) acordau o perioadă de grație în care recurentul își putea desăvârși studiile superioare.

2. Menținerea „drepturilor câștigate anterior”, pe care recurentul o invocă în temeiul dispozițiilor art. 73 alin. (1) din lege, nu se referă la păstrarea funcției de „ofițer III” fără a îndeplini condiția studiilor superioare prevăzută de același text, ci la drepturile bănești deținute până la acea dată, 24 august 2002, în temeiul Legii nr. 138/1999 și anume : solda de funcție și cea de grad prevăzute de art. 3, precum și celelalte drepturi bănești (indemnizații, sporuri) prevăzute de art. 16 și următoarele din aceeași lege. 3. În ceea ce privește cererea subsidiară, ea este contrară principiilor instituite de Legea nr. 360/2002, căci numai un polițist cu funcția de ofițer va avea gradul de „inspector de poliție” „ofițer”, iar „ofițer” nu poate fi decât un polițist cu studii superioare.

Pentru a păstra gradul profesional de „inspector de poliție”, dobândit prin echivalare în temeiul legii, recurentul trebuie să-și păstreze și calitatea de „ofițer”, cea care i-a permis echivalarea. Or, pentru a fi „ofițer” el este obligat să-și desăvârșească studiile conform art. 73 alin. (4) din Legea nr. 360/2002. 3. În fine, situația de fapt învederată de recurent că ar fi absolvit studiile superioare, între timp, nu este dovedită cu înscrisuri, dar chiar dacă ar fi fost, nu are relevanță juridică asupra sentinței, care este legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de T.G. împotriva sentinței nr. 105 din 19 mai 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2008.